Azi pe la 9 am ieșit să alerg un pic pentru că nu mi-am înnoit abinamentul la sală. 10 minute am alergat. Mi s-a schimbat ziua. Acum doi ani nu aș fi făcut niciodată asta. De fapt, nu aș fi făcut sport deloc. Nu mergeam nici la sală, nici nu alergam în parc, nici nu înotam, nimic. De ce? Probabil din aceleași motive pentru care nu faci nici tu.
În primul rând, crezi că nu ești făcută pentru asta. Nu ai conformație de atlet, obosești repede, când erai mică preferai să te uiți pe atlas decât să joci leapșa. Ca ochelaristă astenică, a fost mereu scuza mea preferata: eu nu sunt făcută pentru sport! Scutiri la educație fizică – le iubeam în copilărie așa cum iubesc astăzi prosecco! Faptul că abia treceam probele de rezistență sau de viteză la școală și unii mai și rădeau de mine din cauza asta nu mă ajuta prea mult. Nu îmi plăcea să ratez, să mă simt ca o mare fraieră, preferam să câștig și pentru mine asta însemna să ridic mâna la matematică. Sportul nu mi se potrivea. Am aflat însă acum un an și jumătate, când am început să fac sport constant, că ți se potrivește cam orice vrei tu să ți se potrivească. Și așa cum ai nevoie de apă, ca să nu mori în chinuri, cam așa ai nevoie și de sport. Doar că durează mai mult până mori în chinuri. Încep să te doară ba una, ba alta, spatele, burta, picioarele. De fapt, cam toate au legătură și cu lipsa de mișcare: poți să ai probleme digestive, acnee, insomnii, migrene, câte și mai câte. (Plus că îți crește libidoul. It’s true. Și al partenerului, chair dacă nu face sport, hahaha, pentru ca un om motivat și un pic mai tonifiat e sexy!)
În al doilea rând, crezi că nu ai face suficient sport. Pot să îmi pun asta și pe un tricou. Îmi ziceam: De ce să alergi 10 minute din joi în Paște? Dacă nu poți să alergi zilnic, câte 45 de minute, mai bine nu alergi. ESTE CEA MAI MARE PROSTIE. E ca și cum ai spune că dacă nu dormi 8 ore pe noapte, mai bine nu dormi deloc! Orice mișcare e bună. Orice mișcare îți schimbă starea de spirit, îți dă chef să faci mai mult, îți dă energia să te miști mai mult. Sportul, la fel ca și cafeaua, dă dependență! Credeți-mă, eu am început să fac sport încetișor, câte puțin, foarte puțin. Și a contat! Am 33 de ani și arăt și mă simt mai bine decât la 20 de ani. Nu sunt numai mușchi, ca o antrenoare de fitness, nici vorbă, sunt tot eu, Andreea-astenica, dar sunt ok pentru vârsta mea, am greutatea pe care o aveam și în liceu, corpul mai tonifiat și abdomenul plat. Credeți-mă, dacă eu pot, și voi puteți. Eu pot să fiu imaginea unui club de șahiști, nu am nicio treabă cu sportul și tot am reușit. Am început cu antrenamente de 20 de minute. Nu suportam să obosesc și să transpir. Când îmi pierdeam răsuflarea, voiam să renunț. Și deseori chiar renunțam. Doar că reveneam la sală după câteva zile și de la alergat 2 minute, am reușit în câteva luni să alerg 20 de minute. Fiecare are ritmul lui, dacă nu te pregătești pentru Olimpiadă ia-o încet, există risc mult mai mic să renunți repede. Eu îmi setez obiective foarte mici, mă felicit de câte ori intru în sală și stau mai mult de 20 de minute. Stau vreo 40, deci mă simt grozav că am stat de două ori mai mult decât mi-am propus. Și când stau 20 de minute, tot sunt conștientă că e mai bine să fi făcut puțin decît deloc.
Flotare: Shutterstock
Scuza mamelor
În al treilea rând, ți se pare că nu ai timp să faci sport. Asta a fost pentru mine motto-ul ultimilor patru ani. Când am devenit mamă mi s-a părut că nu o să mai am timp niciodată, nici să fac duș zilnic. Iată un calcul. Drumul până la sală ar fi de 30 de minute. Oricât ai face mișcare, să zicem 30 de minute, la final mai stai în vestiar 30 de minute, faci duș, te aranjezi pentru birou. Deci vorbim de o oră și jumătate! Soluția? Sunt foarte multe, am aflat singură. Ai putea să nu mergi la sală. Aleargă lângă locuința ta. Fă exerciții acasă sau în parcul de lângă casă, jumping-jacks, planking, yoga. Ai putea de asemenea să cauți o sală aproape de casă sau de birou. Sau chiar să o folosești pe cea de la birou, dacă ești norocoasă și ai așa ceva. În ultimul rând, ai putea să îți eficientizezi programul: să te scoli naibii mai devreme cu jumătate de oră, că nu o să mori, am testat eu și iată, sunt vie! E bine să ai totul pregătit de seara ca să ieși pe ușă în 5 minute, te speli pe dinți, ți-ai tras blugii și pa. Când pleci de la sală, faci duș, nu te mai spăla pe cap dacă te grăbești (uscarea lui durează!) . După câteva astfel de ture vei prinde ritmul. Vei fi din ce în ce mai eficientă. Dacă nu ai sigur timp pentru o activitate în plus, renunță la una. Mergi la coafor? Du-te la sală în schimb. Mergi la supermarket? Mergi la sală în schimb. Nu o să ai frigiderul gol, sunt convinsă. Și dacă va fi mai gol, cu atât mai bine!
Cea mai periculoasă scuză
În al patrulea rând, “ți-a zis doctorul să nu faci sport”. Băi, asta pentru mine nu a fost niciodată o scuză, dar am auzit-o atât de des că m-am înspăimântat. E ca zvonul ăla care zice să rămâi însărcinată dacă te așezi pe colac la o toaletă publică. O fi o scuză bună pentru “virgine”, dar e nu are cum. (Am citit eu în Revista Bravo când eram mică!) Deci să spui că medicul îți interzice sportul este cea mai periculoasă scuză. Să crezi că ți-ai face mai mult rău făcând sport decât nefăcând este ca și cum ai crede că fumatul e sănătos (există oameni care cred asta, ba chiar și femei însărcinate care susțin că medicii le-au sfătuit să nu renunțe – eu nu cred că un medic ar spune așa ceva, iar dacă e adevărat, atunci ăla clar nu poate fi numit medic). Poate că un medic a spus că nu e recomandat să ridici greutăți sau nu e recomandat să alergi sau altceva foarte specific. Niciun sport nu e pentru toată lumea, dar orice persoană își poate găsi propriul mod de a face mișcare. George Baltă, fost rugbyist paralizat de la brâu în jos, face foarte mult sport, chiar și înot – tu ce scuză ai?
În al patrulea rând, ți se pare că nu ai bani. Recunosc, eu am început periplul meu în lumea fitness cu o zi petrecută la mall. Mi-am luat un echipament mișto. Sigur că a fost scump și sigur că nu aveam nevoie de el. Dar așa am vrut eu să mă motivez. Mi-am propus și ca după trei luni în care chiar mă duc de două ori pe săptămână la sală, să îmi iau o geantă ca lumea. O geantă pentru echipament. Exact așa am făcut. Dar realitatea este ca nu ai nevoie de ceva special ca să îți miști fundul. Ai nevoie de pantofi corespunzători, în rest sunt sigură că găsești în dulap ceva în care să te miști. Restul nu contează. Iar abonamentele la sport nu sunt foarte scumpe – dacă nu îți permiți nici un abonament cu clase de aerobic sau ceva de genul ăsta, aleargă în parc. Practic, doar de tine depinde.
În încheiere aș vrea să îți spun că ceea ce poate nu e evident, dar este esențial, e că sportul îți dă putere. Când simți că stai mai dreaptă, că o haină stă mai bine pe tine, ești în stare să cucerești lumea. Iar cei din jur văd asta. Ai altă privire și îndăznești mai mult. Merită fiecare jumătate de oră sacrificată. Meriți investiția asta în tine. Un singur corp ai în viața asta, ai grijă de el!
Lasă scuzele!
Sursa tanara pe canapea Shutterstock
16 Comments
Miruna
20/06/2017 at 11:54 AMHai să zic eu: un argument care e chiar valabil: cei mai mulți se apucă de sport în forță, merg la sală de 3 ori pe săptămână, de 5 ori pe săptămână. Ceea ce e grozav, probabil că le dă așa un sentiment plăcut, vor să slăbească, să-și îmbunătățească analizele, să nu-i mai doară spatele, ceva. În prima săptămână le e greu, dar simt că pot face orice dacă pot alerga 4 km pe zi. După o lună, două, trei, reușesc și să slăbească (un pic), analizele parcă-s mai răsărite, nici spatele nu îi mai doare la fel. Și ce se întâmplă? Comoditatea. Revine omul la proastele obiceiuri de dinainte.
Eu m-am apucat de atâtea ori de sport, am irosit atât de mulți bani pe abonamente și biciclete de cameră pe care le foloseam drept cuiet, încât știu că nu mai are rost. Am ajuns la maturitatea de a mă cunoaște suficient de bine, încât să nu mai încep ceva ce știu că nu va dura. Și care pe termen scurt îmi va face mai mult rău decât bine, fiindcă pentru organism e un șoc să începi dintr-o dată să alergi ca la maraton, să mănânci ca o păsărică. Echilibrul e cel mai sănătos, dacă reușim să integrăm și mișcarea ca parte din acest echilibru la modul constant și pe termen lung, bravo bravissimo! Eu te admir pentru câte check in-uri dai la sală, mai ales că nu silueta te motivează să te duci.
o femeie
20/06/2017 at 1:09 PMechilibru pt mine e un tiramisu intr-o mana si in cealalta o inghetata 😀
andressa
20/06/2017 at 3:11 PMIn timp ce pedalezi pe bicicleta? Asta da echilibru! 🙂
o femeie
20/06/2017 at 12:29 PMam trait toate astea!! Sunt maestra la scuze: am fost scutita la sport ca aveam note mai mari la mate si fizica decat la educatie fizica, sau luam 10 pt ca imi dadea proful probleme de mate sau de perspicacitate in loc de proba la sarit, ba chiar in clasa a 5-6a o colega a aruncat mingea de oina in locul meu 😀 . Apoi am trecut la nivelul: nu ma tin plamanii. Ba am vanturat si spirometria: 57% din capacitate pe expiratie. Copil, bani, durere de spate, de genunchi, nu am timp etc. – ce, crezi ca le-ai inventat tu?? Si eu le-am descoperit, singura 😀
Din iarna fac sport aproape zilnic. Am o bicicleta in sufragerie ( cadou de la Dumnezeu, la propriu!!! ne-a fost oferita de un strain), de ceva ani merg pe jos minim 2 km dus, 2 intors (spre metrou si munca, si intors), ies la alergat. Mi-am facut un plan, mi-am facut o schema, ma tin de ea. Ma trezesc mai devreme cu 15 min si fac 15-20min bicicleta. Se trezeste fiica mea si ma vede: “she fashi mami??”, “bravo mami, sunt mandra de tine”.
Ma doare genunchiul: o iau mai usor, dar nu opresc. Important este rutina, ritm. 15 min pe zi inseamna 15 min pe zi. Dupa cateva luni pot sa zic ca a intrat in rutina, nu mai uit, ma simt bine si schimbarea a devenit o componenta vietii. Am primit si complimente desi nu zice cantarul decat 2 kg in jos. Astept sa vina Hagi sa imi zica ca ma invidiaza pt ce gambe am.
andressa
20/06/2017 at 12:32 PMBravo! Chiar meriti un bravo!
Uitasem sa scriu in post, bine ca ai zis, ce important e exemplu dat, mai ales copiilor nostri.
E o lectie mai importanta decat sa inscrii copilul la nu stiu ce club. Copilul daca te vede pe tine facand sport vrea sa faca la fel, intelege ca e firesc.
Bravo, bai! 🙂
o femeie
20/06/2017 at 12:55 PMla mine schimbarea a venit cand am inceput sa ma intreb: cat de important e pt mine? cat de important e sa fiu sanatoasa? E sportul atat de important in sanatate? (aici pediatrul ne-a convins cu argumente). Abia dupa aia am inteles ca pot, in ritmul meu, dar sa fie regulat, asa ca am gasit 15-30min. si daca intr-o zi nu am gasit, m-am dus in pat sa ma trezesc a 2a zi mai repede pt un pic de miscare.
stefania
20/06/2017 at 2:50 PMEu pot sa vorbesc din alt unghi, cred. 🙂 In liceu eram sportiva clasei, umileam si baietii la flotari, aveam patratele si toate cele, traiam pentru aerobic si tae-bo. Apoi a venit facultatea si a plecat aerobicul. Si facultatea a venit cu 12-13 kile in plus, cu un dezechilibru al apetitului si cu pierderea senzatiei de satietate. Practic bagam mai mult decat imi cerea corpul, care oricum era debusolat si nu mai stia ce si cat sa ceara. Si apoi am inceput si eu vesnicele diete care tin de luni dimineata pana joi, cand o ia la vale motivatia, sala de 3 ore lunea, 2 martea si apoi autobuz 2 saptamani. Si asta a durat cam 4 ani, in care mi s-au dus naibii patratelele, nu mai stiam ce e ala echilibru si mi se ridica parul pe mine cand imi spunea cineva sa-mi gasesc echilibrul si sa mananc mindful, ca eu habar n-aveam cum sa fac asta si aveam impresia ca toata lumea vorbeste asa, de dragul de a da sfaturi, dar fara sa stie ce e de fapt un dezechilibru. Apoi mi-am zis acum vreo 2 ani, cand am inceput si sa lucrez: de data asta o iau incet. Mananc ce vreau, dar mai putin, mai ales mai putin seara. Fac mai mult sport, dar nu dintr-odata, ci putin cate putin. M-am apucat de dansuri, mergeam pe jos pana la dansuri ( 60 min), cursul in sine tinea 90 de minute. M-am dus la sala, o ora pe saptamana, nimic tragic. In 2 ani am revenit la patratelele din liceu, iar cand ma apuc de dans, pot sa petrec cu usurinta 3-4 ore dansand, fara sa-mi dau seama ca am facut sport, efort, etc. Eu as spune ca un sport care sa iti placa ajuta foaaaaaarte mult in ecuatie. Si da, acum inteleg si eu partea cu echilibrul. Dar a trebuit sa sufar pe pielea mea, ca sa imi dau seama. 🙂
andressa
20/06/2017 at 3:10 PMDa, e o ruptura mare intre stilul de viata de copil / adolescent si cel de adult. Am mai auzit aceasta poveste, ca nu reusesti sa aduci sportul in viata ta de adult sau nu mai mananci echilibrat pentru ca nu iti mai gasesti timp sa te gandesti ce si cum sa cumperi, pregatesti, pui la pachet.
Ma bucur ca tu ai reusit sa iti regasesti drumul tau. Intai trebuie sa accepti ca ai o problema si multi evita asta. Pun pe seama stresului sau, femeile, a unei sarcini din trecut, dar astea sunt tot scuze. Tu trebuie sa detii controlul.
Bravo tie!
Irina Schmitz
20/06/2017 at 9:18 PMMie asta-mi lipsește cel mai mult. Sala! Orele de grup cu profi epilați și plini de transpirație 😀 😀 :D. De la 5-6 ori pe săptămână, did de dimineață de la 7 am, la nimic de doi ani. Iar ca să am parte de dopamină/oxitocină/și tot alaiul de hormoni ai fericirii … bag dulciuri. Efectele secundare sunt direct proporționale cu cele 4 kg care nu se dau plecate și mușchii inestetici acoperiți de grăsimi. Ce n-aș da să am o dădacă 2 ore pe zi, ca să merg din nou la sală. Mușchii au memorie și-și intră repede-n rutină. Deci caut dădacă zilnic de la 11:30 la 13:30 😀 😀 :D. Acasă nu mi-a reușit să fac până acum. Mi-am luat și programul Revoluțion Online a lui Valentin Vasile. Cum mă apuc Isabella crede că ne jucăm. Închide muzica…horror….
andressa
21/06/2017 at 10:46 AMNici la mine nu mergea să fac acasă când fetița mea era mai mică. Nici acum nu merge de fapt, de-aia alerg pe lângă casă.
Roxana
24/06/2017 at 10:08 PMSchmitzo, discutam, facem un barter, gasim o solutie din toamna 🙂
Roxana
24/06/2017 at 10:05 PMEu am incercat mai multe sporturi la viata mea, dar sport la scoala n-am prea facut, mai mereu am avut scutire, parca nimic nu mi se potrivea, am o conditie medicala acum (nu am avut mereu), care face ca orice efort sa mi se para urias si sa imi creeze dificltati in respiratie, chiar si urcat scara de la metrou. Cu toate astea, am gasit un sport care mi se potriveste si care m-a ajutat mult in problemele cu coloana, Pilates reformer, mi s-a parut destul de greu si acolo, dar am reusit sa merg saptamanal cateva luni bune, chiar si de 2 ori pe saptamana uneori, am fost foarte mandra de mine si m-am simtit si bine fizic, este adevratat tot ce ai zis: energie, stare de bine, libido 🙂
Probabil nu pare un sport asa serios pentru cei obisnuiti cu miscarea, cu mult spor, dar eu zic ca pentru mine e foarte bun si ma bucur ca am descoperit ceva, dupa ani de zile in care am zis ca sportul nu e pentru mine.
mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 72)
25/06/2017 at 8:27 AM[…] Scuzele leneșilor; […]
Malin
25/06/2017 at 2:04 PMMno’ mie chiar imi e interzis sa fac anumite tipuri de sport din cauza unor probleme la coloana. Pot desigur sa practic sporturi acvatice si cand am ocazia fac mereu miscare de orice natura pentru ca duc un stil de viata predominant sedentar. Si totusi in pofida acestui lucru in ultimii 10 ani am pus maxim 10 kg. greutate ajungand la putin peste 70 kg. si iti dau perfecta dreptate. Nu exista nicio scuza, nici macar aia cu “glanda”.
Bookish
27/06/2017 at 11:34 AMPentru mine sportul a devenit un stil de viață de vreo 6 ani și nu mă văd să renunț în viitor. Am încercat de-a lungul anilor diverse clase (zumba, kangoo, tot felul de ore de aerobic) până să îmi dau seama ce îmi place. Acum merg de 2 ori pe săptămâna la Pilates și mi se pare că îmi tonifică corpul cel mai bine. Partea bună e că nici nu transpiri așa că nu mai pierzi timp cu dușul la sală.
Scuzele există atunci când u ai destulă voință să faci mișcare.
andressa
27/06/2017 at 12:05 PMSi eu tot cu Pilates am inceput, acum cativa ani. Mi-a placut mult, mi se potrivea.
Acum recunosc ca desi nu mi-e atat de comod fac mai mult cardio. Motivul este ca imi cresc mai mult ritmul cardiac (incerc varianta HIIT (- high intensity interval training dar nu ma cronometrez, deci e o adaptare), asta inseamna ca alerg tare pana simt ca imi plesneste inima, apoi merg pana simt ca mi-a mai scazut ritmul cardiac, apoi iar alerg tare si tot asa. Am un apple watch care imi arata chiar ritmul cardiac, dar recunosc ca mai mult imi ascult corpul, nu urmaresc cifrele.
Am citit despre asta si se pare ca e cea mai eficienta metoda de a scapa de grasime, iar scopul meu este de a avea un procent de grasime mai scazut.
In plus, daca transpir, scap de apa in exces. Eu retin apa destul de mult, dupa cum e ciclul hormonal, am zile in care am si 2 kg in plus de la apa.
Fac si fitness pentru ca vreau sa castig masa musculara (Dupa 30 de ani oricum masa musculara scade deci e o munca continua sa o mentii sau sa pui mai multa) si asta ajuta tot la raportul muschi-grasime.
Bafta cu pilatesul! Tine-te de treaba!