Mica mea revolutie

Azi am fost la sala. Pentru mine este un breakthrough. Stiti Piramida lui Maslow? De cand am nascut si apoi, dupa 7 luni, m-am intors la birou, nu am reusit sa depasesc nivelul luptei pentru supravietuire. Dorm cat apuc, mananc ce si cat apuc, incerc sa fac fata fiecarei zile, nu mai mult. Sa fiu atenta la ce mananc, sa fac niste miscare, cum faceam inainte sau in timpul sarcinii, este de neimaginat. M-am si imbolnavit din cauza asta, din pacate. Am tot felul de probleme digestive, dar fac fata fiecarei zile, cum spuneam. One day at a time, asta este mantra mea.

N-am inceput noul an cu o lista de obiective, printre care sa fac miscare, imi doresc doar sa rad mai mult. Totusi, am ajuns sa imi fac abonament la sala pe 4 ianuarie pentru ca pe 2 mi-am cumparat o revista de fitness si brusc mi s-a parut foarte fezabil sa fac ceva pentru mine. Revista zicea ca nu trebuie neaparat sa faci mult sport ca sa ai rezultatele dorite, ci sa il faci asa cum trebuie. Nu ma pricep deloc la asta, despre sport eu nu stiu in principiu decat ca e greu si ca daca se poate sa obtin o scutire pentru efort, atunci o vreau. Totusi accept ca e necesar si ca unii sunt chiar specialisti in treaba asta cam nesuferita. Conform specialistilor, ceea ce parea imposibil pentru mine este de fapot posibil cu putina ambitie. Renunt la un pic de somn si ma organizez mai bine si reusesc.

Pasul 1. Prima zi. Azi. Mi-am facut bagajul seara, mi-am pus haine de schimb, cateva produse de machiaj, dimineata m-am echipat in 5 minute, mi-am facut un smoothie (cu mango, zmeura, banana si lapte) pe care l-am baut in picioare si am pornit prin troiene, pe jos, pana la sala. Am plecat de acasa cu 9 minute mai devreme decat planificasem si am avut timp efectiv de sport fix 40 de minute, mai mult decat speram. Drumul in sine a fost senzational, frig si zapada neatinsa pe strada mea. Alb si rece, absolut spectaculos.  Singura mea temere la momentul acela: sa nu fie plina sala la ora la care eu ajung. Surpriza insa: in afara de mine, mai erau trei chiori rataciti in sala. Toti pusi pe slabit, clar. Nici vorba de aglomeratie. In vestiare, gol. La aparate, gol. Foarte misto.

Pana la ora 9:00 au mai ajuns cateva persoane si am observat ca mai toti aveau program cu antrenori. Eu, nu, dar… citisem revista. Ha! Am facut ce imi propusesem sa fac, timpul a trecut foarte repede. La fix 9:45 m-a luat minunatul sot si m-a lasat la birou. Am intarziat 2 minute, dar am trecut si pe la Shop & Go si mi-am luat un sandivs cu ton ca muream de foame. Una peste alta, n-a fost rau deloc.

Revista care m-a convins sa fac sport este Shape, daca sunteti curiosi, dar nu m-au platit sa le fac reclama. Am dat 15 lei pe revista, mi s-a parut enorm!, dar am cumparat-o pentru ca voiam sa vad ce titlu se lanseaza in conditiile in care toate celelalte se inchid si, evident, de ce costa 15 lei. Nu am aflat de ce costat atat si nu jumatate, dar mi-a placut. O sa-mi fac abonament. Deocamdata nu am aflat cum, pe Internet nu se gaseste aceasta informatie, iar in revista uit sa ma uit seara cand ajung acasa pentru a cauta un numar de telefon sau o adresa de email.

Cam asta e pentru mine intrarea in 2016. Si va urez sa aveti aceeasi stare de optimism.