“De ce nu ai vrut niciodata sa… ?” Intrebarea nu avea final, dar eu am inteles sensul. Am fost socata. Era ca si cum fratele meu mi-ar fi spus-o. Era gresit, era absolut nefiresc. Ma revedeam cu un prieten vechi, un barbat care fusese candva baiatul cu care imparteam orice, si ultimul leu, si un covrig, si glume, si barfe despre oamenii cu care aveam relatii. Nu puteam sa cred ca ma inselasem cu privire la relatia noastra. Trecusera ani de zile de cand nu ne mai petreceam timpul liber impreuna, dar nu uitasem. Pur si simplu, nu vazusem lucrurile la fel.
As fi zis ca da, noi, cei hetero, putem avea prieteni de sex opus. Eu pot. Femeile pot. Dar barbatii? Stiinta spune ca nu. Si experienta mea mi-a spus acelasi lucru.
Scientific American zice ca femeile subestimeaza interesul barbatilor pentru ele, iar barbatii il supraestimeaza. Luati separat mai multi astfel de prieteni, ei au spus lucruri surprinzatoare intr-un studiu. Se pare ca ei nu isi puteau infrana dorinta ca vreodata, poate-poate, posibil, nu se stie niciodata… sa se intample ceva intre ei. Si se gandeau ca si ele, prietenele lor “bune” simt la fel. Ele pe de alta parte nu se declarau atrase de ei si ar baga mana in foc ca nici ei nu au astfel de ganduri. In studiu, ei spuneau in privat aceste lucruri, cu siguranta ca celalalt nu va afla niciodata marturisirile.
Taken together, these studies suggest that men and women have vastly different views of what it means to be “just friends”—and that these differing views have the potential to lead to trouble. Although women seem to be genuine in their belief that opposite-sex friendships are platonic, men seem unable to turn off their desire for something more.
Studii similare spun ca barbatii tind sa se imprieteneasca mai degraba cu femei pe care le considera atragatoare, un alt indiciu ca, poate fara sa vrea, se gandesc la mai mult decat o prietenie. Cu cat cresc in varsta barbatii cu atat sunt mai prietenosi insa. Sincer. Hormonii nu isi mai spun atat de mult cuvantul.
Ani de zile, ca femeie adulta, m-am pacalit ca am multi prieteni de sex opus. De prietenia celor gay nu ma indoiesc, dar de a celorlalti, da. Ca sa fiu acceptata in gasca celor puternici, pentru ca de cele mai multe ori cei in jurul carora se aduna oameni si se intampla lucruri sunt barbatii, am flirtat sau am acceptat glume proaste. Acum, sunt in stare sa imi asum asta, sa o inteleg, sa o recunosc. Ca pustoaica, ma simteam vulnerabila, am cautat mereu protectie, mai ales printr-o relatie solida cu barbati. Imi aduc aminte ca la joaca, in spatele blocului, baietii mai mari ne tachinau, ne mistocareau, dar nu si pe fetele care aveau frati. Baietii se respectau intre ei, iar eu, fara frate si doar cu o mama acasa, eram tinta multor rautati. As fi dat orice sa am un frate mai mare. M-am revansat ca adolescenta si femeie tanara, fiind prietena cu barbati pe care ii consideram puternici. As fi zis si eu ca nu e nimic la mijloc, nimeni nu place pe nimeni, dar cred ca imi imaginam, ca intelegeam undeva interesul latent si il acceptam. Radeam si imi dadeam capul pe spate. Acceptam tot felul de complimente, unele deplasate. Era pretul pe care il plateam ca sa raman in preajma lor. Si ca sa nu fiu exclusa din toate cercurile, sa nu fiu “speriata aia”, “frigida aia”. As fi ramas prietena doar cu femei si atunci mi se pare un lucru ciudat, nefiresc.
Ce eliberator! Sentimentul ca nu trebuie sa zambesti frumos ca sa fii acceptat. Oare asa se simte orice barbat? Prieteni de sex masculin mai am si acum. Dar mult mai putini. Prefer sa ii tin in preajma doar pe cei mai sinceri. E un proces dificil sa pun limite. Este o provocare. Majoritatea sar calul, e greu sa inteleaga ca exista etape intermediare intre a nu cunoaste sau a nu suporta pe cineva si a fi “pe felie”, majoreta si complice la orice avans. Nu prea inteleg nuantele. Barbatii prietenosi, probabil pentru ca au mai degraba sentimente paterne, asa imi explic eu, merita un premiu. De fapt, merita prietenia noastra. Gandesc cu mintea.
Foto: Fotounion.
6 Comments
marius
22/09/2016 at 5:43 AMeu ma simt jignit de treaba aia cu barbatii prietenosi care au sentimente paterne. nu zic ca nu e adevarat, stiu ca eu sunt mai ciudat
andressa
22/09/2016 at 8:52 AMMa bucur ca te simti jignit, inseamna ca chiar simti altceva, esti capabil de o prietenie sincera. Multi nu sunt. Mai ales daca cei tineri.
Poate nu am fost clara, imi pare rau, dar nu am vrut sa spun ca toti barbatii sunt asa, desigur. Multi sunt asa insa.
Ma bucur daca nu esti printre ei. Sau poate esti si nu iti dai seama :)))
marius
22/09/2016 at 8:24 PMfaptele si experienta ma recomanda:) si nici macar nu o zic cu mandrie. dar asta era in tinerete, cand eram mai prost. acum sunt prieten doar cu femei casatorite, sa fiu sigur ca nu se vrea mai mult fara ca eu sa imi dau seama.
Studio Galati
23/09/2016 at 11:52 AMPrietenia sincera dintre doua sexe, nu exista! Mereu cineva o sa incerce mai mult, deobicei barbatul!
brk
24/09/2016 at 3:40 AME simplu – daca iti pierzi vremea cu ea, vrei s-o *uti. La orice varsta. Casatorita sau nu. Asta daca vorbim de barbati si nu de astia putreziti de modernitate. Dar cred ca si majoritatea amaratilor care se comporta ca femeile tot sa *uta vor, atata doar ca au un fel foarte ineficient de a aborda problema.
Din punctul de vedere al femeii, tine de supravietuirea ta sociala sa te misti cu gratie printre cei care vor sa te… you know.
Nu cred ca sunt mistere aici, doar biologie.
Vlad
03/08/2019 at 2:55 PMNu exista prietenie adevarata intre persoane de sex opus, normale. Nu a existat, nu exista, nu va exista! De vina sunt hormonii si feromonii – e chimia, bat-o vina… Si daca as fi la pensie si as vedea o femeie frumoasa, daca mai am un micutz functional zglobiu care da din coditza, tot m-as gandi la “gradina desfatarilor” doamnei… naspa, asa e cu masculii normali, nu aia “veseli”…