Bravo, esti minunata!

Poate nu o auzi des. Poate nu o auzi deloc. Sau nici nu o crezi.

Faci o multime de lucruri extraodinare. Faci oameni fericiti. Ei te iubesc. Ai talent. Ai ceva special. Ti-o spun eu acum, desi nici nu te cunosc. Ar trebui sa iti spui singura din cand in cand “Bravo”, daca altii uita sa o faca.

Traim in lumea in care ni se reaminteste constant cat suntem de aproape si totusi destul de departe de a face un lucru bine. Ne inconjoara un negativism care face ca speranta sa moara prima, iar urmatoarea este increderea de sine.

Ai de dat doar cateva kilograme jos, nu arati bine. Nu poti sa porti asta sau aialalta. Trebuie sa acoperi burta sau gleznele sau coapsele sau umerii… Nu vezi si tu cum iti sta?! 

Invata sa faci dragoste, nu e suficient ce vrei si cum simti tu. Ia de aici niste sfaturi, niste indicatii. 

Sigur nu stai destul cu copilul tau. Sigur nu il hranesti cum trebuie. I-ai dat vreodata ciocolata!? Du-te si mori. Nu faci painea in casa si te mai numesti mama? Ii dai doar homeopate / Nu ii dai doar homeopate? Oricum ar fi, nu e bine.

La munca nu faci destul. Daca muncesti prea mult e pentru ca nu esti in stare sa termini in timp util treaba. 

Te plangi prea mult. 

Unde sunt resursele care sa ne inspire? Sa ne faca sa zambim. Sa ne iubim. Sa simtim multumire.

Ma simt coplesita de critici si de masuratori a tot ce sunt si fac. Cate ore, cate kilograme, cati bani, cat de des, cate pagini, cat zahar, cat cat cat. Oamenii sunt tristi, furiosi sau descurajati. Sunt necrutatori cu altii, dar in primul cand cu ei insisi. Cand aud un compliment sunt sceptici. Se mira. Se indoiesc. Se intreaba.“Ce vrea sa spuna?!”, “De ce imi spune asta?!”, “Ce vrea de la mine?”. Ne-am salbaticit.

De atat ura pentru sine, nu putem nici darui. Ii atacam pe toti din jur cu usurinta. Din o mie de lucruri facute, ne sare in ochi tot ce e gresit, stramb, nereusit. Nimeni nu e perfect, se spune. Si daca toti suntem de fapt perfecti? Daca de fapt definitia e gresita?

Saptamana trecuta, am fost invitata Oanei Bulexa la seminarul “Personal Branding” de la Dalles Go. Am povestit despre parcursul meu in online, de la studenta entuziasta la bloggerita omniprezenta (pe atunci) si angajata in televiziune pana in zilele noastre, cand lucrez pe cont propriu. A fost o experienta minunata, eu cred ca m-a imbogatit. In sala am vazut multi oameni talentati. Multe femei si un barbat. Mi s-a parut ca in dorinta lor de a a-si construi un brand personal puternic, lor le lipseau din jur persoanele care sa le spuna ce calitati au. Oglinda in care se uitau deforma realitatea.

Cred ca nu auzim destul si nici nu ne spunem noi destul. Reusim lucruri mari in fiecare zi. Participam la o olimpiada proprie si ajungem mereu la Finish. Reusim proba de anduranta in trafic, de rezistenta la birou, luam aur la viteza la machiaj in masina. De cele mai multe ori ducem copilul la gradinita sau la scoala la timp, ce mai conteaza ca nu are sosetele de aceeasi culoare?! Castigam o zi in plus la deadline cand apare o criza, luam cadouri inspirate din benzinarii, economisim 3 ore pe saptamana pentru ca nu uitam sa comandam online hartie igienica si detergent.

Fac pariu ca cele care imi citesc acum blogul fac fie cele mai bune briose din lume, fie stiu sa isi asorteze perfect orice tinuta sau isi machiaza prietenele ca un make-up artist profesionist, aleaga de 3 ori pe saptamana desi nu dorm destul, s-au inscris la un curs doar ca sa-si demonstreze ca pot sa invete ceva nou. Si nici nu isi dau seama cat de minunate sunt pentru toate chestiile astea si inca alte o mie.

Bravo! Uite, iti zic eu. Zambeste! Esti super tare!