Un personaj asa cum ar trebui sa fie toate personajele

Cea mai sexy politista. Prostituata care da informatii importante anchetatorilor. Victima. Sotia care isi asteapta sotul acasa, cu cina pe masa, intelegand ca meseria de detectiv in politie este dificila si nu poti fi la 6 seara acasa. Cam asa arata rolurile feminine in serialele de gen. Si actritele au de obicei pana in 30 de ani sau par de 25 si daca au de fapt 38.

Gillian Anderson schimba jocul in “The Fall” (Crimele din Belfast). In sfarsit, un personaj demn de tinut minte. O femeie intr-o functie de conducere. Foarte capabila din punct de vedere profesional. Feminista. Devoratoare de barbati. Si de femei, cand are chef. Este atat de stapana pe sexualitatea ei incat te intimideaza. Nu da inapoi nici cand e tarata intr-un scandal pentru ca s-ar fi culcat cu un barbat pe care abia il cunoscuse. Nu e nici sotia de vis, nici mama ideala, nici victima. Nu e indragostita si naiva. Nu e vulnerabila. Se apara cu putere si cand e umilita de seful ei si cand e atacata de acelasi sef, beat, in stare sa o violeze. Nu este o caricatura. Nu este nici o exagerare, seamana cu femeile pe care le cunoastem mai bine decat oricare alta din filme similare.

Un personaj jucat de o actrita de 48 de ani. Aproape ca te miri ca a fost primita la casting! Daca ar fi fost un rol distribuit ca de obicei, probabil ca nu ar fi ajuns la o femeie de varsta ei, dupa regulile Hollywood-ului, dar situatia e alta: e un rol scris pentru ea.

Gillian Anderson a declarat ca este personajul ei preferat de pana acum, detronand-o pe Dana Scully. “In era Tinder, a declarat Anderson in legatura cu reactiile starnite de personajul ei, e uimitor ca cineva se mai mira ca o femeie face avansuri unui barbat, deci nu ridica nimeni o spranceaza cand un barbat face acelasi lucru.”

Women tell me that they are drawn to the confidence with which Stella carries herself, how she stands up for what she believes in, and the fact that she clearly chooses her clothes carefully and cares about how she looks — for herself. But surely save for maybe that last point, we have seen this before. Sydney Bristow in Alias, Jane Tennison in Prime Suspect, Ellen Ripley in Alien, the myriad contemporary female detectives on TV today. So is that last point it? Is it that Stella is at once in touch with her femininity in a way we have not seen, and yet still able to stand up for herself with strength, intelligence, grace, and self-containment? Could it be that simple?

I’m not so sure, and yet none of the usual (independent, intelligent, focused, serious, professional, strong, and, yes, feminist) character descriptions seem to define or explain the whole of her. I think ultimately, frustratingly, this last point is what we find the most compelling: That we don’t know.

Eseul complet al lui Gillian Anderson despre personajul ei.

Asa e, nu e deloc simplu. Nici ce inteles, nici de scris, nici de jucat. Abia astept sezonul al treilea.