TRAIM

De ce e important pentru un copil mic sa calatoreasca

Sa calatoresti cu un copil mic e scump si complicat. Dupa 2 ani, pentru un copil platesti un bilet de avion intreg. Uneori, chiar si loc in camera de hotel. Trebuie sa ai la tine o recuzita impresionanta: o trusa de medicamente in caz de orice, olita portabila, multe scutece, recipiente speciale, alimente pe care nu le poti gasi la destinatie, jucariile preferate, carucior, uneori chiar si un patut pliabil.

Copilul oboseste repede, se scoala devreme, doarme mult ziua, plange din te miri ce si nu tine minte ca a vazut nici Mona Lisa, nici Turnul din Pisa. Dupa o calatorie costisitoare si obositoare, de obicei un copil poate sa iti spuna, daca deja vorbeste, ca a vazut o pisica frumoasa pe o strada, ca s-a dat in leagan sau ca a mancat inghetata. Ai crede ca viata era mai simpla pentru toata lumea daca duceai copilul intr-un parc, la un loc de joaca, nu peste mari si tari. Totusi nu e asa. Desi am o mie de argumente pentru a sta acasa, am si cateva mult mai grele pentru a face un efort si a calatori cu cei mici.

Am mers cu fetita mea in calatorii, la munte si la mare, in straintate si in tara, am mers cu masina si cu avionul. Dupa fiecare experienta am observat ca a facut salturi uriase pe care cu nicio teorie tinuta acasa nu le-ar fi facut.

Calatorind, copiii invata cat de diferiti pot fi oamenii. Acasa, in Bucuresti, parem toti cam la fel: copiii din parcul de langa casa sunt de aceeasi etnie, toti albi. Noroc cu Doctorita Plusica, altfel si in desene sunt toti cam la fel. Am vazut copii care la vederea unui african sau a unui asiatic s-au mirat mult, au aratat cu degetul, au intrebat de 10 ori. E absolut firesc, daca nu mai vazusera asa ceva: si daca vad prima oara un delfin se mira, cu atat mai mult un om diferit de ce stiau ei. Daca fiica mea a tot vazut de mica faptul ca oamenii pot fi de culori diferite, femeile au burka sau nu, oamenii pot avea dizabilitati, nu se mira si nu se asteapta ca toti oamenii sa arate la fel. Si nici ca un cuplu sa fie neaparat format din persoane de sex opus. Sunt lucruri pe care eu le-am invatat treptat, cand eram mai mare, am invatat de acasa si din carti ce inseamna diversitatea si toleranta. Mi-am pus problema foarte constient si mi-am raspuns singura la intrebarile: de ce orice este diferit de mine ar fi “anormal”? de ce tot ce stiu eu si cum stiu eu ar fi “normal”? Pentru generatia copiilor crescuti fara granite, intr-o lume deschisa, aceste intrebari nici nu exista. Pentru ei, si noi si “ceilalti” sunt la fel de buni, au aceleasi sanse, merita aceleasi lucruri bune, e minunat sa ii descoperi pe altii si nu trebuie sa uniformizam lumea.

Calatorind, ei invata ce inseamna limbi straine. Un concept abstract pe care la 2 ani fetita mea nu il pricepea, desi ii explicam eu ca oamenii se inteleg diferit in functie de locul in care locuiesc, iar la televizor auzise limbi straine. Se stie insa ca interactiunea umana este diferenta care ajuta cel mai mult la invatare. Nu numai ca a prins cateva cuvinte in limbi straine (cuvinte pe care le va uita daca nu exerseaza, desigur), dar a inteles semnificatia limbii straine. Stie acum ca in alte tari oamenii vorbesc altfel, intreaba cum, isi pune altfel problema geografiei si a culturilor, desi avea carti care ii descriau lucrurile astea si inainte. Urmarea strainii discutand si incerca sa inteleaga din context ce spuneau, sa prinda din zbor. Mi se pare un lucru senzational pe care nu i-l puteam oferi oricat as fi cantat eu in alte limbi si indiferent la ce gradinita privata as fi dus-o.

Calatorind, ei invata din descoperire lucruri noi si ce inseamna sa fii norocos si sa ti le permiti. E un lucru evident, experientele ne imbogatesc pe noi toti, si pe adulti, dar mai ales pe copii. Cu cat mai devreme au contact cu oameni si culturi diferite, cu atat se dezvolta mai rapid. Vazuse si in carti, dar toate lucrurile noi au uimit-o si i-au schimbat perspectiva si jocurile. Au fost momente magice cand a urcat in avion, in tren, in metrou, in caleasca etc. Fiecare gust nou, loc nou, fiecare tablou, fiecare animal, fiecare obicei (cum se poarta oamenii la muzeu, la biserica, la hotel, la restuarante, pe strada). Fiecare experienta a insemnat o lectie pentru ea. Sa calatorim inseamna sa fim mobili, e important sa alegem ce e punem in bagaj si ne dam astfel seama impreuna de cat de putine lucruri avem nevoie de fapt.

UPDATE 19.08.2016: Vero mi-a lasat un comentariu cu o completare excelenta pe care as vrea o sa includ in post:

Pe langa argumentele pe care le-ai descris tu, as mai adauga unul important. Prin calatorii, copiii isi dezvolta curajul. Curajul de a incerca lucruri noi, de a se dezvolta, de a risca in viata atunci cand e cazul, de a lupta pentru visele lor. Sigur ca aceste lucruri se vor vedea odata cu trecerea anilor, pentru ca toate aceste experiente cumulate ii vor forma personalitatea de adolescent si de viitor adult. Copilul care calatoreste este obisnuit de mic sa se adapteze unor situatii si locuri noi, astfel ca in timp pot face fata mai usor schimbarilor.
Un copil care nu iese din mediul lui, nu este expus unor locuri si situatii diferite de cele din imediata lui apropiere, probabil va fi mult mai reticent la schimbarile care intervin in existenta lui,
Deasemenea, un copil care calatoreste devine mai sociabil si mai deschis catre a forma relatii autentice, tocmai pentru ca intelege ca lumea nu este formata doar din el si micul lui univers, astfel ca leaga mai usor relatii cu oamnei diferiti din jurul lui, si poate fi mai tolerant.
Prin calatorii, copiii isi dezvolta si curiozitatea, ceea ce este la fel de important si necesar. Va conta atunci cand isi va dori sa descopere singur informatii pe care nu le stie, sa caute raspunsuri, sa dezvolte idei, sa iasa din tiparul de “gandire de turma”. Per ansamblu, cred ca din calatorii copilul invata ca lumea e mare si plina de surprize si lucruri frumoase, si ca tot ce trebuie sa faca este sa fie deschis spre a o intelege.

Pana acum cred ca imi faceam prea multe griji. In general, erau nejustificate. Sunt prea putine lucruri care te afecteaza cu adevarat: ce temperatura au apa sau aerul din camera, ce marca de apa se gaseste la restaurant, ce spitale sunt pe o raza de 10 kilometri si cate jucarii pot lua in bagaj. De fapt, copiii au nevoie de putine lucruri. Mai mult au nevoie sa afle singuri decat sa le spui tu tot felul de lucruri. Sa simta si ei ce inseamna libertatea de a fi cum vrei, de a vedea, de a experimente, de a studia.

Cred ca fetita mea stie acum ca cel mai bun lucru pe care il poti face este sa traiesti ceva special. Daca se poate sa luam si o jucarie, e minunat! Dar nu despre jucarii e vorba. Mie asta mi se pare o lectie foarte valoroasa pentru cei mici. As vrea sa cresc un copil care stie sa traiasca, nu sa consume. Sa isi doreasca sa traiasca, nu sa acumuleze. Sa iubeasca lumea.

 

Sursa poza fetita pe plaja: Shutterstock.

You Might Also Like

23 Comments

  • Reply
    Ramona
    18/08/2016 at 2:11 PM

    Fiica-mea a calatorit de la 6 luni – concediu la mare, 2 saptamani, cam 15 ore dus, 15 ore intors pe masina. A fost super OK, desi sigur nu tine minte prea multe. Anul trecut am fost la cumnata-mea in Spania 3 saptamani cu avionul. Apoi o saptamana la munte. Anul asta ne pregatim de ‘traditionala’ vacanta la mare (acelasi loc – mergem acolo a 7-a oara). Iar masina, iar 2 saptamani. A mai mers de ‘jde ori la tara, unde ne-am luat o ruina de casa cu mult spatiu verde. E innebunita dupa plimbarile astea.

    La tara va invata ca exista si alt mod de viata, decat cu tot ce-i trebuie la dispozitie, sunt si copii din familii sarace, sunt animale multe, miros etc.

    Din concedii invata cat de diversi sunt oamenii si cat de frumoasa este planeta asta a noastra.

    • Reply
      andressa
      18/08/2016 at 2:38 PM

      De acord. Si mie imi place cand copilul meu vede o altfel de viata, in care nu toti copiii au bibicleta si tableta. Serios. Si sa vada ca rosia se culege in gradina, nu creste in supermarket. Ai vazuit seria lui Jamie Oliver in America si in gradinitele din UK? Cand copiii nu recunosteau legume si fructe din poze pentru ca nu le vazusera decat procesate, sub forma de ketchup de exemplu? Absolut infricosator. Dar nu era vina lor.

      Cat despre copiii care cred ca ne nastem cu gadgeturi, n-am sa uit ceva ce mi-a povestit o prietena care si-a dus copilul intr-o tabara de creatie la care au participat alti copii talentati, dar saraci, pretul taberei fiind suportat de un ONG. Acolo, copilul prietenei mele a spus ca acei copii, spre deosebire de copii de la scoala, nu au comentat marcile hainelor. Era ceva deosebit. La scoala, se pare ca multi comendatu daca ai adidas sau nike, iphone sau samsung etc. Fantastic.

    • Reply
      Fok
      03/09/2016 at 12:37 AM

      Bravo baaaa….

  • Reply
    Miruna
    18/08/2016 at 2:32 PM

    eu aveam 15 ani când am văzut primul afro-american live, pe aeroportul JFK. Mi-am căscat ochii și nu îi puteam muta, pur și simplu.
    De asemenea, colega mea de apartament de atunci, o sud-coreeană timidă, îmi povestea (în limba gimnastică, desigur) cum o strigă oamenii pe stradă, prin parc: CHINA! CHINA! Iar eu încercam să îi explic să nu o ia personal, să înțeleagă că oamenii nu se poartă așa de răi ce sunt, ci de izolați ce sunt.
    Da, e bine să călătorești. Și-mi place mult finalul.

  • Reply
    Miruna
    18/08/2016 at 2:45 PM

    dar vezi că te și critic. Doar că în privat 😉

    • Reply
      andressa
      18/08/2016 at 2:46 PM

      Poti sa o faci si public. Nu ma deranjeaza.

  • Reply
    Ioana
    18/08/2016 at 9:04 PM

    Eu ce pot sa mai,spun, ca sunt caz extrem ai mei. Cel mare avea peste un an jumate cand am fost in China o luna, unde a fost superstar si a invatat sazuca sushi și șieșie adică mulțumesc. Acum la 3 ani, vorbește romana si francez si intelege bine cehă. Si adoră să zboare cu avionul, nu-i e frică, el fiind foarte precaut de felul lui. Nici nu se plictisește cand călătorim, natura si locurile prin care mergem îl distrează si invata destule.

    • Reply
      andressa
      18/08/2016 at 10:19 PM

      Chiar ca extrem! Dar foarte misto! Imi pot imagina de perspective au copii cu asemenea experiente, ce vise au, unde vor vrea sa studieze, sa lucreze, ce lume isi doresc sa construiasca. Fara granite. Bravo. 🙂 O calatorie nu e doar o calatorie. E un bilet spre o viata mai deschisa, mai buna.

  • Reply
    Vero
    18/08/2016 at 10:54 PM

    Pe langa argumentele pe care le-ai descris tu, as mai adauga unul important. Prin calatorii, copiii isi dezvolta curajul. Curajul de a incerca lucruri noi, de a se dezvolta, de a risca in viata atunci cand e cazul, de a lupta pentru visele lor. Sigur ca aceste lucruri se vor vedea odata cu trecerea anilor, pentru ca toate aceste experiente cumulate ii vor forma personalitatea de adolescent si de viitor adult. Copilul care calatoreste este obisnuit de mic sa se adapteze unor situatii si locuri noi, astfel ca in timp pot face fata mai usor schimbarilor.
    Un copil care nu iese din mediul lui, nu este expus unor locuri si situatii diferite de cele din imediata lui apropiere, probabil va fi mult mai reticent la schimbarile care intervin in existenta lui,
    Deasemenea, un copil care calatoreste devine mai sociabil si mai deschis catre a forma relatii autentice, tocmai pentru ca intelege ca lumea nu este formata doar din el si micul lui univers, astfel ca leaga mai usor relatii cu oamnei diferiti din jurul lui, si poate fi mai tolerant.
    Prin calatorii, copiii isi dezvolta si curiozitatea, ceea ce este la fel de important si necesar. Va conta atunci cand isi va dori sa descopere singur informatii pe care nu le stie, sa caute raspunsuri, sa dezvolte idei, sa iasa din tiparul de “gandire de turma”. Per ansamblu, cred ca din calatorii copilul invata ca lumea e mare si plina de surprize si lucruri frumoase, si ca tot ce trebuie sa faca este sa fie deschis spre a o intelege.

    • Reply
      andressa
      19/08/2016 at 9:17 AM

      Da, multumesc mult pentru completare. Ai expus foarte bine lucruri pe care eu le-am omis. Asa e: curajul, curiozitatea, adaptabilitatea, abilitatile sociale – super importante.

  • Reply
    Marius
    20/08/2016 at 11:08 PM

    Sincer sa fiu nu stiam ca pana in 2 ani au biletul de avion gratuit. O sa incercam un citybreak in toamna, intr-un oras mai calduros. Aveti idee cat dureaza emiterea pasaportului ?

    • Reply
      andressa
      20/08/2016 at 11:15 PM

      Copiilor li se face pasaport valabil pe 3 ani si dureaza maxim 2 saptamani, poate dura si mai putin daca nu e o perioada aglomerata, o saptamana, de exemplu.
      Cat despre biletul gratuit pentru copii, poate trebuie sa verifici la companiile aeriene, sa te asiguri ca e aceeasi politica la toate. Eu si la 2 ani si cateva luni am obtinut gratuit, iar altii stiu ca si la 1 an au platit o suma modica, 10 euro, pentru copil.

      • Reply
        Marius
        21/08/2016 at 11:00 PM

        Multumesc pentru informatii! O sa facem pasaport in septembrie, dupa ce ne intoarcem din concediu (transilvania) si o sa asteptam un city break 🙂

  • Reply
    Parinti Calatori
    21/08/2016 at 7:23 AM

    Suntem exact de aceeasi parere, de asta am pornit cu bebe nostru de la o luna, prima oara prin tara, apoi de la 2 luni jumatate in afara tarii. De la o plecare la.alta se vad deja salturi uimitoare in evolutia lui. Si povestim despre fiecare in parte pe blogul lui, http://www.parinticalatori.ro. ne bucuram sa regasim acelasi mod de viata la tot mai multi parinti din Romania.

  • Reply
    Mara
    22/08/2016 at 3:34 PM

    Ai mare dreptate! Inca nu am copii, dar am un catel si stiu cat e de dificil sa il iei cu tine peste tot. Cu toate acestea, merita fiecare sacrificiu. De fiecare data cand a plecat din tara a invatat ceva nou pentru ca a putut face lucruri care i-au largit orizontul. Si un catel nu e un copil, cu atat mai importante sunt calatoriile pentru formarea unui viitor caracter uman!

  • Reply
    Georgiana
    22/08/2016 at 4:02 PM

    E cu dus si intors chestiunea,pt ca ai omis ceva f important:temperamentul copilului. Noi tocmai ce ne-am intors de o saptamana din Praga,a fost prima calatorie si primul zbor in strainatate al copilului meu de 16 luni si…poate va suna f dur si egoist din partea mea,dar a fost cea mai groaznica si obositoare vacanta pe care am avut-o vreodata,regret si acum banii cheltuiti si am numai amintiri urate. Sa spun si de ce:copilul meu e genul care sta in loc doar cand doarme,fara exagerare este extrem,dar extrem de energic,alergam non stop dupa el,nu are rabdare sa stea in carut,in sistem de purtare/brate,se plictiseste extrem de repede de orice jucarie. In conditiile in care noi inainte eram genul “cu rucsacul in spinare si hai!” disperati sa bifam TOT dintr-o tara sau loc nou,cu plecat din camera la 9 si intrat la 23 si basici in talpa,iti imaginezi cum a fost sa nu vedem NIMIC din ce ne-am propus(ne facusem liste peste liste,trasee). Basca,pt ca toate astea nu erau de ajuns,in a treia zi a facut febra,am ajuns la spital unde a reiesit ca s-a pricopsit cu un rosu in gat,am racit si eu cobza si uite asa am stat noi frumos in camera in zilele care au mai ramas,cu febra care nu mai scadea si antitermice,uitandu-ne pe geam si asteptand sa plecam mai repede acasa..Deci,ceea ce voiam sa spun e ca inainte de a ne arunca sa dam astfel de sfaturi si a ne bate cu pumnii in piept ca “uite unde am mai fost”(de parca ar fi o competitie) bine ar fi sa ne gandim ca nu tuturor copiilor le fac bine astfel de schimbari de mediu,peisaj samd(pana la o anumita varsta lor le place rutina,casa lor,mediul lor) si intr-un final astfel de calatorii tot pentru noi adultii sunt,degeaba ne cautan scuze si ne amagim ca “pt ala micu,sa vada si el”. Saaau..poate e al meu mai “anormal” si tot ce am scris aici e vax sau poate in contitiile expuse in articol si comentarii e vorba de niste copii inactivi care stau cumintei in carut cu o suzeta in gura.

    • Reply
      andressa
      22/08/2016 at 4:21 PM

      Te inteleg, de aceea si eu am plecat din tara abia cand avea fiica mea 2 ani. Pana atunci am mers in concedii “prudente”, unde nu aveam de mers, aveam totul la indemana, ca acasa, si nu nici ma zgariam pe ochi pentru ca nu vad nimic si am si cheltuit bani. Eu am tot un copil energic. Este important sa te adaptezi, dupa nevoile copilului, desigur. Totusi, noi la 2 ani am avut o experienta misto, desi nici atunci nu am mers sa vizitam o capitala, desigur. La 3 ani am fost un pic mai aventurosi si cred ca din articol se intelege ca sunt varste la care intelege anumite lucruri, le invata. Altfel, si pentru un copil mai mic, orice schimbare poate fi buna (daca nu sunt multe si dese si atunci e stresant!), il face mai adaptabil chiar daca nu iti dai seama pe loc. Sti ca orice salt e urmat de o perioada de “clinginess”, devine mai plangacios copilul si sta “agatat” de tine. Dar asta e normal, e absolut firesc sa dureze sa interiorizeze ce a inteles, sa se simta vulnerabil dupa ce a vazut ca lumea lui e mai complexa decat isi imagina. Hang in there.

      Imi pare rau ca v-ati chinuit in deplasare. Big hug.

  • Reply
    Georgiana
    22/08/2016 at 8:13 PM

    Big hug deasemenea!

  • Reply
    Flavia
    24/08/2016 at 9:23 AM

    Si eu cred ca e important sa calatoreasca, dar asa cum zicea cineva mai sus conteaza si temperamentul copilului, dar si ce asteptari avem noi ca adulti. Noi calatorim de cand avea fata 3 saptamani, acum la 2 ani si 8 luni are aproape 50 de zboruri la activ, dar ea e si o fire calma, poate a ajutat si faptul ca am calatorit de la inceput. Mai cred ca e foarte important cand calatorim cu copiii sa nu mai fim asa de rigizi, e clar ca nu vom mai apuca sa bifam toate obiectivele. Noi incercam sa includem si cate un parc sau in Chengdu cand am fost am facut o zi numai la rezervatia de panda sau in Osaka am inclus si aquarium special pt ea, adaptam totul in functie si de ea. Acum am inceput sa calatorim in formula de 4 si e super fain, mai complicat cu organizatul dar ii dam de capat. La anul ne asteapta o calatorie de 2 luni prin 3 tari (Vietnam, Cambodgia si Thailanda)

  • Reply
    Carmen
    24/08/2016 at 10:29 AM

    Ducand putin mai departe ideea de invatare, cand sunt putin mai maricei, peste 4 ani, pot invata conceptul de bani, economisirea banilor pentru acele frumoase excursii, pastram lucrurile/jucariile/hainutele cu mai multa grija si nu cumparam chiar orice jucatie care ne place pentru a mai salva cativa banuti in pusculita pentru calatorii (putem infiinta o pusculita special pt asta! 😜)

    • Reply
      andressa
      24/08/2016 at 12:01 PM

      buna perspectiva! conteaza enorm sa inteleaga ce inseamna sa cheltuiesti bani si sa ii economisesti.

  • Reply
    Andra
    26/08/2016 at 3:40 PM

    Conteaza foarte mult ce asteptari ai. Daca tu crezi ca vacanta ta cu copilul va fi la fel ca inainte (de a-l avea), atunci vei ramane dezamagit. Dupa cum stii, nimic nu mai e la fel 😄 Clar nu vei mai putea umbla incontinuu de dimineata pana noaptea sa bifezi toate obiectivele din program. Dar o iei incetisor, cate putin in fiecare zi.
    Trebuie sa te organizezi altfel acum, sa tii cont si de programul copilului, si atunci va fi totul ok si placut pentru toata lumea.
    Da, apar si chestii neprevazute. Dar nu trebuie sa te descurajezi. Si noi am fost 3 zile la mare si chiar din prima zi fetita a facut febra, iar 2 zile am tot umblat pe la doctori si farmacii. Abia a 3a zi am fost si noi putin la plaja si am facut o baie. Asta e, data viitoare ne luam mai multe ziie 😄😄😉

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: