Ce reviste mai citim

Presa din Romania are nevoie de sustinere. Eu cred ca e datoria noastra sa cumparam ziarele si revistele care ne plac, ba chiar sa ne facem abonament la ele, daca suntem sustinatori adevarati. E mai mult decat pentru a te informa, o faci pentru a sustine o institutie care intr-o zi poate face o dezvaluire, poate rasturna un guvern, sau pentru a sprijini reporteri talentati, un gen jurnalistic in sine, o scoala de presa poate. Dati un leu pentru Anteneu, se zicea pe vremuri, dati pentru Cumintenia Pamantului, zic unii acum, dati pentru presa in care credeti, zic eu.

Dor. E cineva dintre voi care nu citeste Dor? M-ar surprinde. Imi imaginez ca eu si cititorii acestui blog avem multe in comun. De cand era lunar, DOR a insemnat mai mult decat o revista (ha!), e un manifest pentru un gen jurnalistic, pentru o generatie, pentru artistii underground. In Dor am facut primul infografic super misto cu informatii relevante pentru Romania, facut de Monica Ulmanu, in el am citit despre Teach for Romania si m-a impresionat atat de mult incat m-am inscris in program (si apoi m-am retras, despre asta in alt post) si tot acolo am citit si despre un fost prieten si m-am amuzat teribil (pentru ca o alta fata il vorbea de rau!). Mie mi-a expirat abonamentul, am cumparat revista de la Carturesti, si ma simt foarte vinovata ca nu mai sunt sustinator adevarat. Abonati-va la Dor.

Good Food a disparut de pe piata in iarna anului trecut, chiar la 2 luni dupa ce facusem abonament! Ce ironie! Poate stiti deja, la Chef Mazilique a fost redactor-sef si director editorial la frumoasa publicatie. Numai evenimentele lor le depaseau continutul absolut delicios. Cu Good Food am invatat sa gatesc, am aflat de unde sa cumpar cel mai bun sandvis din oras (in topul Good Food era Toan’s), am citit despre vinuri si despre accesorii care nu trebuie sa lipseasca din casa unui foodie. Mancarea pentru generatia noastra e o experienta: sa gatesti a devenit un soi de terapie, sa incerci ingrediente noi si retete noi este mereu o aventura si mereu o placere sa servesti prietenilor tai preparatele tale. Nu i-am gasit un inlocuitor inca acestui titlu.

Forbes. Prefer sa citesc Forbes.com, online, dar si varianta romaneasca este interesanta. Par destul de aride temele financiare, dar realmente ne afecteaza tot continutul publicatiilor de gen. Cel mai emotinant a fost cand in Forbes Romania a aparut, la “Portret de Trendsetter”, numele lui Matei Vladimir Colteanu, tanar artist, foarte talentat, fiul unei foste colege. Tineti minte numele lui, veti mai auzi de el.

Shape Romania. E pe o nisa mica, mica, minuscula chiar, femei care fac sport, dar mie acest titlu imi hraneste interesul pentru sport, ma motiveaza sa vad echipamente frumoase, retete de smoothie-uri, desene cu exercitii, interviuri cu modele de succes. Mi-ar placea ca pe coperta sa apara personalitati din Romania. Nu stiu cat va rezista pe piata din Romania, nu se poate face abonament la ea si nu o gasesc la chioscuri pe data de 1 a fiecarei luni, ci cu intarzieri, dar cat exista eu sunt fanul ei. Daca va disparea, voi cumpara alt titlu, poate chiar Shape din alta tara sau poate Men’s Health, pe care am incercat sa o citesc de mai multe ori si uneori mi s-a parut misogina, dar are inca informatii de lifestyle pe care le pot aprecia.

Esquire Romania. Mi-a parut rau cand a devenit trimestriala. O citeam cu mare drag. In Esquire am citit un reportaj care mi-a frant inima si m-a facut sa devin donator constant de sange. De cate ori donez imi aduc aminte de text, i-am si scris autoarei dupa prima donare, sa stie ca m-a schimbat profund lectura materialului ei. Toti autorii merita un asemenea feedback, asta ii va face sa scrie mereu cu pasiune. Daca v-a impresionat un text vreodata, va recomand sa i trimiteti un mesaj autorului. Si daca tot a venit vorba va mai recomand si sa donati sange, chiar daca procesul propriu-zis (despre care am scris aici) este un cosmar.

Dintre titlurile glossy de la noi, citesc Viva!, Unica, Story, Beau Monde, Marie Claire. Sunt absolut dependenta de informatii despre ce apare si cred ca datorita lor nu ma mai imbrac la un alpinist ratat (cum scriam in 2006). Nu sunt o trendsetterita, nu am o garderoba de vis, dar am primit feedback pozitiv de la stilisti pentru multe alegeri si atunci consider ca toti banii dati pe reviste in viata mea sunt ca o taxa la un curs de stil care dureaza toata viata. Revista Tango este exceptia, un titlu glossy pe care mama mea il aducea acasa si de care m-am atasat si eu. Nu mai sunt alte reviste in care sa citesti interviuri ample, cu asemenea profunzime. Alice Nastase are meritul de a mentine acest trademark.

Voi ce reviste aveti pe birou?