vintage casual si aurolaco-montan

Am aflat de la o prietena ca o mare artista de la noi, o solista vocala :)), a spus ca stilul ei vestimentar este “vintage casual”. Discutam cu prietena mea si ne dadeam seama ca habar nu avem ce inseamna “vintage casual” dar ca suna interesant…

Eu mi-as defini stilul vestimentar ca aurolaco-montan sau aurolac de munte, daca vreti sa sune mai zoologic. Un coleg intreba daca exista o inrudire intre aurolacul de stepa si cel de munte – da, exista. Va explic imediat.

 

Stilul aurolaco-montan este, evident, o combinatie intre stilul aurolac si stilul montan. Cum spun muzicienii ca eu un album pop cu influente etno – eu ma imbrac stil aurolac cu influente montane.

Am acel aer de calator CFR de performanta. Dar nu navetist – care ia trenul in fiecare zi, cum iau eu autobuzul, si merge drumuri scurte -, ci calator de cursa lunga! Vesnic arat de parca abia am venit cu personalul de la Baia Mare si am dormit in gara cateva ore ca sa ma refac.

Am parul lung, ciufulit, o tunsoare imposibil de definit, putinul machiaj – rimel de exemplu, e intins bine, bine, ca dupa o bataie in zapada intre elevi de 12 ani in care fetele sunt “sapunite”…

Am cearcane de ceva timp si nasul rosu de frig. Mainile imi sunt vinete de la frig (poate am si circulatie proasta… nu stiu!) si pentr ca nu stiu imi mi-am pus manusile de doua saptamani, tin palmele in maneci – arat cam oloaga de la departare…

 

Merg cam cocosata de frig si de oboseala si probabil am sechele din adolscenta. Eram cam inalta pe la 13 ani cand baietii erau de-o schioapa si ma consideram o girafa – mergeam tot timpul ca un semn de intrebare, si nu cred ca m-am indreptat ca lumea de atunci.

 

Influentele montane: bocanci salomon, geaca de la himalaya, polare etc etc. Am un fular lung lung cu care ma infasor cat pot de mult, pana nu ma mai recunoaste nici mama. Parul ramane sub fular, sub gluga etc – Kenny look. Am vesnic un ghiozdan in spate, un antech portocaliu, si port blugi. Zici ca am coborat din telecabina si ma duc mai departe pe jos. Sa ajung la cruce.

 

Nu numai ca arat imbracata in graba ca un mic salvamontist e doarme in gara, dar am si hainele pline de variate pete. De exemplu, am fost la o prietena sa-si inaugureze apartamentul si am mancat glatite cu dulceata. Am picurat dulceata pe blugi iar a doua zi i-am luat pe mine pentru ca uitasem. Am umblat toata ziua cu pete de dulceata pe mine. Alt exemplu: cand ma spal pe dinti dau mereu cu pasta de dinti pe mine. Nu stiu cum reusesc. De cele mai multe ori sunt deja imbracata si in mare graba asa ca plec cu petele de Colgate Herbal pe hanorac…

 

Diferenta dintre aurolacul de munte si cel de stepa este faptul ca cel de stepa miroase urat si are si haine rupte. Hainele mele sunt intregi si miros bine (si eu si hainele).

 

Vorba unui prieten: ” uita-te in ce hal arati!! “