Motivata de o tura prin magazine pline cu lucruri frumoase care ar arata exceptional pe un trup perfect, m-am gandit sa ma misc un pic. Trebuie sa muncesc ca sa scot la lumina trupul de zeita ascuns dupa niste colacei crescuti incet, cu pizza si sedentarism. Numai ca n-a fost sa fie! Stiam eu de ce iubesc canapeaua…
Abia mi-am pus echipamentul bestial pe care nu l-am amortizat inca, niste colanti si maieu Adidas luate pentru pilates, unde nu am reusit sa ma duc mai mult de 10 ori consecutiv (iar echipamentul m-a costat mai mult decat abonamentul pe 2 luni la sala!!), asaaaa, am dat o tura pe la Arena Nationala si… am vazut stele verzi. Nu am prins o viteza periculoasa astfel incat sa ma rastorn la curbe periculoase, ci a dat peste mine un pusti pe bicicleta. Cum s-a putut intampla asta? Nu stiu, ca n-am vazut. A venit din spatele meu. Stiu doar ca am simtit o lovitura in picior, roata m-a julit si mi-a rupt pantalonii, ghidonul mi-a intrat in coaste, m-am pravalit pe jos, alaturi de bietul baietel care a spus doar: “Ce am facut?!” Tatal lui a aparut rapid si nu stia pe cine sa adune mai repede de pe jos, pe mine sau pe copil. Din fericire, nici eu, nici el nu am patit mai nimic. Saracu’, mi-era o mila de pusti. Nu s-a lasat cu sange si scandal, doar cu zgarieturi si vanatai si sperieturi groaznice. Ta-su, bine intentionat, zice “Sa va platesc pantalonii!”. Mi-era jena sa ii zic cat costa, asa ca am lasat-o asa, “Bine ca n-a patit nimeni nimic”.
Dupa atata sport (vreo 10 minute) si multa adrenalina, m-am dus acasa si am baut bere, am mancat mii de calorii si am decis ca sportul nu e de mine. Pacat de echipament, zau. Dar macar raman intreaga!
6 Comments
Nice
04/05/2015 at 12:51 PMFoarte riscant de alergat in aer liber, daca nu patesti un accident de genul tau, atunci sigur se “alatura” maratonului vreun maidanez.
Cristian
06/05/2015 at 3:14 PMPutea fi mai rău, să mori ca soțul lui Sheryl Sandberg de la Facebook.
+1 pentru maidanez
Tudor Rovent
13/05/2015 at 4:09 PMFelicitari totusi pentru motivatie, macar ai incercat! 🙂
Imi pare rau pentru pantalonii tai!
Parazitul
28/05/2015 at 11:43 AMSe mai intampla si de astea, dar nu trebuie sa te descurajezi. Ma intreb cine a fost mai speriat dintre voi doi? Glumeam, chiar imi pare rau ca ai avut parte de un asa moment neplacut.
Maria
02/06/2015 at 12:41 AMInteresanta patzania. Putea sa fie mai rau. 🙂 Nasol de pantaloni .
Bucatarul
23/06/2015 at 12:33 PMcam asa am patit eu, cand am decis prima oara sa invat sa gatesc, doar ca a fost un vis care doaream sa devina realitate, asa ca dupa mai multe incercari si intamplari asemanatoare, acum am trecut de partea cealalta :))