despre nou numai de bine

Mie nu imi plac schimbarile. Le vreau uneori, dar parca imi pare rau cand dorinta mi se indeplineste. E ca si cum mi-ai muta mobila de acasa si m-ai lasa pe intuneric. Ma voi izbi de fiecare scaun mutat un centimetru, ma voi invineti pe tot corpul pana ma voi obisnui cu noua stare de fapt. Pana la urma, “noul” va deveni “prezentul”. Dar pana atunci…

De fapt, urasc schimbarile. Cred ca de-asta am plans uneori dupa ecsi, nu neaparat pentru ca ii iubeam, ci pentru ca… Ma obisnuisem cu ei.

In ultima perioada, multe s-au schimbat in viata mea. De fapt, de un an de zile, nicio zi nu mai seamana cu alta. Traiesc un provizorat care ma innebuneste. Am nascut, am alaptat 8 luni, am dormit pe apucate, m-am mutat, mi-am facut prieteni noi… Saptamana trecuta a venit cu si mai multe schimbari. Vesti noi care m-au stresat atat de mult incat nu am putut sa dorm.

 

Ma simt ca intr-un roller-coaster! As vrea sa se opreasca mai repede si totusi sa nu ma dau jos. Nu ma pot hotari ce imi doresc mai tare.