Care sunt sansele sa intri intr-un pub impreuna cu niste prieteni si dupa o jumatate de ora de stat la masa, band bere si ascultand o trupa care canta live, sa primesti un biletel de la chelnerita spunand: “De la DJ”, iar pe bilet sa scrie “Buna seara, Andreea”?
Well, dupa cum am pus problema, sunt sanse mari doar daca te cheama Andreea. =))
Era vorba de sunetist, nu de DJ, am aflat mai tarziu, si el era un amic din perioada mea zbuciumata de pe la 14-15 ani, cand eram in gasca cu niste rockeri un pic mai mari ca mine. Lui ii ziceam Satan (maica-mea era ingrozita cand auzea poreclele celor din gasca) si nu il mai vazusem de vreo 10-12 ani. A zis ca sunt neschimbata (ceea ce nu e neaparat un lucru bun!), ca m-a recunoscut imediat. Eu nu stiu daca l-as fi recunoscut.
Vorbind cu el am redevenit pustoaica nesigura de atunci cand sufeream ca nu ma place un alt baiat si care nu voiam decat sa fiu placuta si acceptata. Eu nu o sa ma simt niciodata cool.
Am mai scris o data un post cu acelasi titlu in 2007, dar situatia e totusi foarte diferita. 🙂
3 Comments
andreea
08/02/2012 at 9:18 AMfunny 🙂
Ancuta Lebada
08/02/2012 at 10:02 AMCe sa zici, lumea e mica!
Si parca, atunci cand ne vedem dupa mult timp cu prieteni / colegi de clasa din adolescenta, redevenim ce eram la varsta respectiva (nesiguri, increzatori sau tocilari, depinde care ne era eticheta pe atunci). Ne comportam la fel ca si atunci si pastram raporturile la fel, de parca nu s-ar fi schimbat niciodata, chiar daca de fapt acum suntem, poate, cu totul altii.
Raluca T.
08/02/2012 at 8:55 PMBai, imi aduc aminte… wtf… 🙂