vine o zi

E o perioada in viata fiecaruia cand e de-a dreptul dragalas sa te indragosteasca de necunoscuti, sa speri ca un cantaret o sa te observe in multime, sa plangi pentru ca cineva nu a sunat sau pentru ca nu e considerat “cool”. Se numeste adolescenta. Si nu mai e adorabila, ci demna de mila cand  are loc la maturitate. De fapt, nesiguranta aia e ca pojarul: daca n-o faci la timpul potrivit, pot aparea complicatii grave.

Nu stiu varsta precisa la care se intampla, presupun ca se poate si la 18 si la 28 de ani sa aiba loc schimbarea, dar cert e ca intr-o zi nu prea mai conteaza ce cred altii si conteaza din ce in ce mai mult ce crezi tu si ce cred oamenii foarte importanti din viata ta. Si nici macar esecurile (sentimentale sau de alt fel) nu mai sunt la fel de dramatice. O iei, pur si simplu, de la capat. Cu toate astea, la varsta la care fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui si sa nu mai fie preocupat de tachinari si de topuri de popularitate, inca sunt oameni care traiesc numai pentru impresia lasata. Cat de enervanti sunt astia, Doamne!

Mai rau decat victimele modei,  adica cei care isi arunca blugi misto, nou-nouti pentru ca “verde e noul negru” sau “negru e noul rosu” sau ceva de genul asta,  cei care sufera de nesiguranta sufera si se bucura numai daca publicul ii huiduie, respectiv aplauda. Sunt vesnic nemultumiti, plangaciosi si obositori. Trebuie sa-i incurajezi tot timpul pentru ca sunt insetati de atentie si, chiar daca au riduri adanci pe figura, fac crize de gelozie ca prescolarii care nu inteleg de ce educatoarea priveste alt copil.

Ce importanta are cum traiesc altii? Ce relevanta are ce cred despre tine altii? So what daca esti singur(a) sau cu verigheta, slab sau gras, monden sau nu, hipser sau hippie, mergi la Mamaia sau la Venus, esti vegan sau carnivor, salvezi padurile sau balenele sau pe niciunele? Pe cine incerci sa impresionezi? Ca daca nu incerci sa te impresionezi pe tine, nici ceilalti nu vor fi impresionati.