GANDIM

fara flori in par

Eu le spun “fete cu flori in par” oamenilor extrem de sensibili, cu o inclinatie spre poezie, miorlaiala, entuziasm si patetism. Ii stim cu totii, le citim si blogurile unora: asculta si embedeaza muzica trista si folosesc foarte multe adjective ca “rascolitor” si “frematator” si cuvinte ca “seva” si “placenta”.

Ma fascineaza si ma enerveaza oamenii astia pentru ca eu nu pot sa fiu ca ei. Eu n-am, domne’, flori in par. N-am chestii de-astea cu “mi-e dor sa simt nisipul ud pe talpile goale” si “sa aud marea frematand de nervozitate”… Nici sa imit stilul “cu flori in par” nu sunt in stare!

N-am chestii de-astea sau cel putin nu le vad, nu le aud, nu sunt constienta de ele. Simt lumea altfel, sunt sigura. Asa cum am astigmatism si vad lumea numai- eu-stiu-cum, a nu se intelege ca nu vad, ca de vazut vad, dar lucrurile au alta profunzime pentru mine decat pentru un om fara dioptrii, deci la fel cum am astigmatism la ochi, am si un astigmatism perceptional.

Si tocmai pentru ca nu pot produce dulcegarii pe banda rulanta, ma oftic de mor. In trecutul unui fost iubit al meu era o tipa de-asta cu flori in par. Voia sa se sacrifice pentru binele naturii, plangea daca ii calcai pe-o furnica, putea vorbi despre rasarit sau despre nimic ore intregi. Muream de ciuda. Eu nu reuseam sa trec de nivelul “nu rup flori” si “reciclez hartie”, iar despre rasarit… intotdeauna am crezut ca e overrated. Ce dracu, mereu rasare la est, nicio surpriza, nu?

Dar am trait mereu cu impresia ca oamenii astia cu flori in par sunt mai buni, mai interesanti, mai seducatori. Desi, la o adica, o tipa de-asta cu flori in par pe care o veneram  s-a dovedit a fi doar… o tuta. Dincolo de cosite si floricele nu parea sa fie nimic, lumea ei se cam oprea la “uite ce frumos canta vrabiile in dimineata asta!”. Dar chiar si asa, in jurul ei gravitau oameni insetati de putina inspiratie, nimeni nu se satura de ineptiile ei si mirarile fara sfarsit legate de cele mai banale fenomene (“ai observat cum se zdrobesc picaturile de plaoie de asfalt? parca mor…”)

Si uite asa, in rationalitatea si in destoinicia mea, ma simteam ca o idioata. La naiba, eu n-am mai personificat picaturile de ploaie de cand eram in scoala si, vorba ceea, atunci era obligatoriu. Chiar si acum ma simt seaca pentru ca nu sufar de o sensibilitate care frizeaza prostia.

Am facut exercitii pe blogul asta de-a lungul timpului. Ma gandeam ca fata cu flori in par e undeva in mine, trebuie doar s-o zgandar ca sa iasa la suprafata. Si… nu e, domn’e, undeva in mine. Nu stiu unde e, daca o caut primesc un “out of office reply” si tare ma tem ca niciodata nu voi primi altceva. M-am nascut nepoeta. Si nu-i urasc pe poeti, dar ma scot din minti cei care ii adora pe poeti si nu vad ca oamenii fara flori in par pot avea flori in… buzunar.

Toate citatele din acest post au fost inventate. Nicio fata cu flori in par nu a fost ranita in timpul redactarii acestui post. Orice asemanare cu persoane sau intamplari reali este pur intamplatoare.

Sursa poza fata hippie: Shutterstock.

You Might Also Like

20 Comments

  • Reply
    Marius Zota
    30/09/2010 at 9:00 AM

    Te-ai asigurat ca florile din buzunar stau si intr-o eprubeta cu apa??! … macar de dragul exercitiului… ;))

    • Reply
      andressa
      30/09/2010 at 9:30 AM

      @Marius Zota:
      nu, metafora mea s-a oprit acolo.

  • Reply
    Anca
    30/09/2010 at 9:21 AM

    :)) Mi-a placut realismul postului, accentuat de notele umoristice (mama ce fancy suna :))) mai mai sa-mi para rau de apusu’ care m-a fascinat pana mai ieri pe propriul blog 😛

    • Reply
      andressa
      30/09/2010 at 9:29 AM

      @Anca:
      ti-a placut un apus?? rusine sa-ti fie! i hate you, people!! :))

  • Reply
    Raluca T.
    30/09/2010 at 11:21 AM

    Lol! Eu credeam de un car de ani ca ai flori in par 😉
    Cred ca e cazul sa ne vedem mai des…

    • Reply
      andressa
      30/09/2010 at 11:35 AM

      @Raluca T.:
      flori in parul meu? alea erau floricele de porumb! :)) nu se pun!
      da, sa ne vedem deci! ar fi cazul!

  • Reply
    dzeta
    30/09/2010 at 3:42 PM

    Frumusetea rasaritului de soare e proportionala cu cantitatea de alcool bauta in noaptea precedenta.

    Legat si de un post precedent: cind ajungi in NY, ia NJ Transit din Penn Station pina in Secaucus si priveste rasaritul peste Manhattan.

  • Reply
    Marc
    30/09/2010 at 9:50 PM

    Ar fi culmea sa ti se ceara CUM sa simti. E poate singurul lucru pe care nu-l poti cere de la un om.

  • Reply
    Suminona
    01/10/2010 at 11:34 AM

    hehe … frumosss… wellcome back (de la 2 posturi pe luna la aproape 2 posturi pe zi e ceva ),(probabil schimbari majore in viata personala “sa speram ca sunt de bun augur”) . Totusi … de ce t e miri ca nu poti vedea lumea din perspectiva unui “visator” ? Taurii (in mod special) au un realism extrem citeodata chiar abstract , dar care apare mai degraba la la polul opus celor descrisi de tine :). Stiu ca nu o sa creada nimeni in “faza cu zodiile” dar … exceptia intareste regula . Si apoi … ce preferi ? o relitate pe care o poti lua in piept ? sau un vis care sa se naruie brusc , si totul sa se prabuseasca in jurul tau ?
    Sarutmana

  • Reply
    Lucian
    11/12/2010 at 2:40 AM

    ..si inainte de a trece in nefiinta, zdrobite nemilos de asfaltul rece si crud, bietele picaturi recitau cu lacrimi in ochi din Eminescu: “nu credeam sa invat a muri vreodata..”

  • Reply
    Lucian
    11/12/2010 at 2:49 AM

    ..ce inima de piatra are asfaltul, sa ucida cu atita cruzime si nepasare bietele picaturi..

    • Reply
      andressa
      11/12/2010 at 12:48 PM

      @Lucian:
      mi-ai smuls o lacrima. care a murit ucisa de parchet…

  • Reply
    Lucian
    11/12/2010 at 2:49 PM

    ..iara-au pus nenorocitii aia de la Parchet pe gabori si militieni sa ucida in bataie bietele picaturi de lacrimi anchetate la ordin politic si inchise pe nedrept? 🙁

  • Reply
    singuri » Andressa
    09/03/2013 at 8:19 AM

    […] nu e un lucru rau, desi e posibil ca “fetele cu flori in par” (definitia intr-un post mai vechi si destul de amuzant, acum ca il recitesc) sa se revolte, sa spuna ca “am ucis […]

  • Reply
    Cristian
    10/03/2013 at 2:33 AM

    Ha ha ha! E bine că mai sunt și oameni „normali” pe lumea asta 🙂

  • Reply
    Is this a love song? | @valiq
    20/02/2015 at 4:49 PM

    […] Citeam postarea unei vesnic tinere bloggeritze care isi exprima, cu aparenta ciuda, neputinta “de a purta flori in par”, de a (mai) simti “nisipul ud pe talpile goale” si care sfarseste prin a se autoconvinge ca, deh, e altfel, din alta specie de om, probabil, daca “nu poate produce dulcegarii pe banda rulanta.” Dulcegarii? m-am intrebat eu, ca un adevarat 80-ist – 90-ist osciland mereu intre Guns N’ Roses si Sepultura… M-a apucat brusc groaza, fiindca fata cu pricina e coerenta, are argumente si nu bate campii. Si ma gandeam ca ii bat eu, la greu, iar atunci cand femeile mai business oriented (azi mai mult decat oricand) dau peste prostiile mele de pe blog, ma fac de cacao cu lapte definitiv. Si irevocabil. Desi groaza e in alta parte. Ca a fi neputincios devine deja o virtute. Ca a fi bolovan inseamna a fi puternic. Ca a fi nesimtit inseamna a avea un punct de vedere solid. Ca a reproduce pasaje din carti de face cult ,iar a reproduce pasaje din carti de business te face manager. In fine, ca poezia e ridicola, muzica e deranj iar pictura, naivitate. Din fericire, mai dau peste oameni care ma contrazic. De exemplu Alex, de la care, sincer, ma asteptam, dar nici chiar asa! Sau Radu. Dar, din ce in ce mai rar si din ce in ce mai putin. Asa ca vin si va intreb: o fi asta un cantec de dragoste? Si ce va transmite el? Asta asa, ca sa pun si o melodie lacrimogena, de le vine unora sa fuga… So, shall we? […]

  • Reply
    Copila blonda
    14/06/2016 at 3:21 PM

    Mie-mi place asa fara flori, pentru ratoni 😉

    • Reply
      andressa
      14/06/2016 at 3:33 PM

      awww, ce dragut! 🙂 multumesc! <3

  • Reply
    Teodora
    14/06/2016 at 3:52 PM

    Mwahahahaha! Am citit si in 2010 postarea si am ras bine si atunci si acum :))) Am ajuns la marea performanta de a ma bucura de flori si sunt sigura ca aici ma opresc. In par nu le voi pune, ca imi lasa polen sau alte cele in buclele mele proaspat coafate. Yes, I can be shallow like that 😛

    • Reply
      andressa
      15/06/2016 at 2:31 PM

      Multumesc. Tot nu am flori in par, nici acum. Dar am invatat ca nu prea conteaza ce ai in par, ci mai mult ce ai in cap 🙂

    Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline