Ma dau batuta. Nu stiu cum reusiti. Voi, cele in toata firea, oamenii mari. Cum reusiti sa munciti mult si totusi sa aveti timp sa avungeti la o manichiura, o pedichiura, sa faceti un sport, sa faceti cumparaturi – sa mai si traiti, in general. Ma adresez femeilor – nu stiu cum fac tipii si nici nu ma intereseaza. Noi avem nevoi speciale!
Eu de foarte putin timp sunt prinsa in vartejul campului muncii si am unghiile intr-un mare hal. Nu reusesc sa-mi iau ochelarii de la Optinova, desi sunt gata de vineri. Daca inchid la 20:00, cand sa ajung?
Nu l-am mai vazut pe significant other de nu mai tin minte cand pentru ca si el munceste tot timpul. Adica oricum mai mult decat mine. Eu… ma adaptez mai mult. Nu am viata personala! Noroc ca-mi place ce fac.
Am am ghinion. Sunt sigura. telefonul s-a stricat, a stat vreo luna in reparatii. Am facut 4 plangeri pe la diverse firme. Am primit zeci de telefoane cu scuze, dar problema nu a fost rezolvata. Intre timp, mi-au inlocuit telefonul – desi eu sunt sigura ca e acelasi telefon. Probabil am baut prea multa cafea (daca ma invita cate un coleg dragut la cafea, cum sa refuz?), dar eu am devenit conspirationista. Sunt sigura ca e acelasi telefon si mi-au zis ca e nou. Ca se deschide tot aiurea clapeta. Sau poate asa e Nokia 6085, un telefon de tot rahatul, scuzati expresia.
Iar azi am iesit cu Stingo si s-a stricat metroul. In fine, exista o defectiune tehnica si a oprit aiurea. Care sunt sansele sa se intample asta!? Data tecuta cand eram cu Stingo in metrou i s-a facut rau unei femei cardiace pe peron si noi am sunat la Salvare si am stat sa vina medicul. Cineva e piaza rea – ori eu, ori el.
Dupa ce am coborat la alta statie si am tot asteptat sa vina alt metrou, pe celalalt peron insa – ca la nebuni, va zic – au inceput unii isterici sa strige “Va bateti joc de noi!!” Oamenii astia au iesit din pestera? Au inceput unii sa injure in gura mare la metroul stricat: “Defectule, nu ma pleci?!” Va intreb si eu naiv: in ce lume traim? Ce om are asemenea reactii? Noi am iesit la suprafata si am luat un taxi, ne dadeau fiori istericii aia.
Acest lucru mi-a adus aminte de vizionarea Harry Potter (apropo, am citit pe un grafitti azi Harry Potter in loc de Happy New Year – eram obosita…) si in sala de cinema erau tot felul de oameni care aveau reactii de autisti. “Vai, nu pot sa cred!“, a strigat cineva. “Vai, ce aiurea!”, “Ai, mah, nu pot sa cred!“, “Ce ghinion!” – asa reactiona lumea la cinema. Sunt un om oribil daca nu vreau sa impartasesc experienta de a viziona un film cu tot felul de necunoscuti? Oare am eu o problema pentru ca ma astept ca lumea sa reactioneze discret?
Nu ma asteptati sa povestec lucruri mai interesante zilele astea… Sunt obosita…
Ah, inca ceva. M-au enervat si aia de la Medlife azi. Servicii de tot rahatul. Dai vreo 70 de lei sa te priveasca in ochi un medic 10 minute si sa-ti zica sa ai antibiotic, dar te trateaza uneori ca si cum ti-ar face un favor sa iti deschid portile. Dar mi-am scos firele. Ma simt libera!
Ma spal pe cap maine dimineata, cred ca adorm in timp ce scriu…
22 Comments
Inn0cente
15/08/2007 at 4:04 AMCalculează bine timpul. Sunt femei care fac curat, spală, calcă, fac şi mâncare, au grijă de copil (schimbat, spălat, pachet, verificat teme), se aranjează, îşi alintă, fac sex, merg şi la serviciu… şi au timp pentru toate. Vorba aia, noi nu ne permitem să murim mai devreme decât bărbaţii
Încă nu e cazul să te plângi.
Doru
15/08/2007 at 6:48 AMSingurul film pe care l-am apreciat mai mult vazut in cinema decat fara 1000 de necunoscuti a fost “Jurassic Parc”… looong, long time ago… In anumite momente-cheie se auzea cate un tipat/urlet sinistru de inghetai… sincer, acele momente au dat o perspectiva particulara filmului pe care altfel nu l-as fi apreciat la fel de mult. In rest, da, urasc sa ma duc la un film alaturi de o gramada de insi care sa comenteze aiurea
Skandalouz
15/08/2007 at 8:47 AMBine ai venit in campul muncii. Iti doresc doar de unghiute sa nu ai timp 🙂 Sa vezi ce frumos e cand n-ai timp sa ajungi la Casco sau pentru un cazier sau whatever, chestii care nu pot fi amanate. 🙂
Da, indeed, si eu urasc comentariile din sala de la film dar am niste prieteni care sunt de alta parere: “Ce? suntem la teatru sa tacem?”. Deja ma enervez cand incep primele comentarii si nici filmul nu-mi mai place in cazul asta, oricat de bun ar fi. Caut sa ma duc unde sunt salile mai goale desi nu gasesti conditii ca in Multiplex si Movieplex (campioane la tarani galagiosi).
Gos
15/08/2007 at 9:33 AMIti doresc sa nu devii addicted. Adica sa nu ajungi sa traiesti la serviciu, doar pentru ca ai senzatia ca nu ai timp. E o falsa problema. Poti sa-ti controlezi timpul in mare masura, chiar daca la prima vedere nu pare ca-i asa.
zmeura
15/08/2007 at 12:00 PMla inceput e greu pentru ca nu stii cum sa te organizezi astfel incat sa acoperi tot ce e de acoperit. tebuie sa mai treaca un timp, doar putin, pana te obisnuiesti cu situatia si o sa vezi ca o sa le rezolvi pe toate.
succes
Alina B.
15/08/2007 at 3:03 PMSolutia pe care eu am gasit-o pentru timp liber este sculatul de dimineata. Dar de dimineata…pe la 6.30…si ai timp si de un sport, si de un dus..si de un zapping prin presa si bloguri…mai rezervi si o piesa de teatru…in general pe la 7-8 cand scapi o poti vedea..la cinema mai bine cinematografe single s-creen …acolo e mai putin snobism si taranie…si comportamente ce deriva din asta..
Iar progrmari la manichiura..in pauza de masa..cu o mana mananci si cealalata e lucrata:)
dzeta
15/08/2007 at 4:11 PMDaca Optinova inchid la ora 8? Pai, iarata-mi intrebarea, la ce ora pleci de la serviciu?
Problema ta e una de atitudine: munca nu e totul in viata, indiferent de ce iti spune seful, iar daca nu sunt rezonabili ei sunt cei care pierd atunci cind iei decizia sa pleci. Pentru ca trebuie sa gaseasca pe altcineva, sa il plateasca pe perioada de instruire, etc.
Am invatat chestia asta la francezi: muncesti de la 9 la 5, insa timpul in care esti la lucru nu freci menta (www.mintrubbing.org). In felul asta produci mai mult decit colegii, ai timp si pentru tine si esti in general mai respectat(a). Ok, chestia cu munca constiincioasa n-am preluat-o de la ei, numai programul de la 9 la 5.
Apoi am aplicat cu mult succes acest principiu atit in Romania cit si in SUA.
Trebuie insa sa fii consecventa: obisnuieste-ti sefii cu un program care iti convine si, in general, nu accepta sa lucrezi mai mult de atit. Foarte foarte rar sunt lucrurile atit de urgente precum pretind ei. Daca nu le convine, crede-ma, probabil ca oricum e mai bine sa pleci.
zmeura
15/08/2007 at 4:59 PMsunt de acord ca in intervalul 9-5 sa te tii numai de munca, dar problema e ca nu prea da bine sa pleci la ora la care se termina programul, chiar daca ti-ai terminat treaba si nu mai ai nimic de facut. problema tine de sefii care vor sa te vada plecat dupa ei.
mirmen
15/08/2007 at 5:09 PM…io zic ca-i cam narcisist stingo al tau(l-am cercetat dac-ai pus link)aloca,mai bine,unghiilor timpu’…el cre’ ca o face :P…
dzeta
15/08/2007 at 9:40 PMzmeura:
Cum adica “nu prea da bine”? Sa fim seriosi… Ceea ce se intimpla e ca (posibil inconstient) iti pui problema ca ceea ce faci nu e suficient, asa ca “macar stau peste program ca sa dau impresia ca sunt muncitor”. Cu alte cuvinte, am frecat menta.
Atit timp cit criteriul principal dupa care iti e apreciata munca e ora la care pleci, atunci e mai bine sa te duci in alta parte.
Eu nu spun ca teoria mea se aplica tuturor. Desi nu o cunosc, din cele scrise pe blog Andreea mi-a lasat impresia unei persoane inteligente, care nu are nevoie de sefi pentru a fi motivata si constiincioasa.
Deci, fara a generaliza, imi sustin punctul de vedere.
Sigur, daca ajungi in situatia de a tot schimba serviciul pentru ca ti se tot cere sa-ti lungesti programul, atunci s-ar putea ca problema sa nu fie sefii 😉
andressa
15/08/2007 at 10:21 PMAlina B.,
asa e. Am observat si eu ca ziua buna se cunoaste de dimineata.
dzeta,
depinde in ce domeniu lucrezi. Si de ce ambitie ai sa faci performanta rapid. Dupa un timp pleci, sigur, cand termini, dar cand ai de refacut, repetat, nu-ti vine sa pleci cand vrei sa-ti iasa misto.
maria coman
15/08/2007 at 11:34 PMpartea cu programari anulate la manichiura, pedichiura si alte reparatii a durat vreo citiva ani la mine. saraca femeie care se ocupa de lucrari era complet data peste cap de programul meu total aberant. ca imi faceam programare si ii dadeam sms “nu mai vin, sunt la londra”. solutia e simbata dimineata. dupa parerea mea. bineinteles, in week-end-ul liber. (la noi era 1 din 2)
andressa
15/08/2007 at 11:35 PMmaria,
cred ca ma intelegi foarte bine, judecand dupa adresa de email. 🙂 sambata, din cand in cand, va ramane si la mine.
Raluk
16/08/2007 at 12:55 AMAndressa, toata lumea trece prin asta la inceput. Dar te obisnuiesti sa te organizezi. Eu acum am timp de toate. Trebuie doar sa iti stabilesti bine prioritatile si la inceput sa fii ceva mai stricta. 🙂 Si sa ai cosmeticiene si manichiuriste blah care lucreaza si in weekend.
Imi amintesc primele mele luni de job – bleah, aveam niste unghii demne de o vrajitoare de la Hogwarts din casa Slitherin. Si sa nu mai vorbesc de epilat ca e deja jenant :p
maria coman
16/08/2007 at 1:04 AMpai tocmai de aia iti zic. alta sansa nu prea ai, sorry :)) decit sa umpli simbata aia vai de capul ei de numai 24 de ore cu tot ce nu apuci sa faci in 2 saptamini
Doina
16/08/2007 at 10:16 AMacum vreo 2 ani cand am intrat si eu in campul muncii eram la fel. reuseam sa stau pana tarziu in noapte la serviciu si dimineata sa o iau de la capat. a contat foarte mult insa ca faceam ceva ce imi placea. acum situatia nu s-a schimbat foarte mult, inca mai lucrez si cand plec din bucuresti intr-o minivacanta, dar am gasit solutii incet-incet ca sa satisfac si nevoile “femeiesti”. am gasit un salon cu program si sambata si seara pana pe la 9 si fetele de acolo s-au obisnuit deja cu telefoanele mele de amanare. ma trezesc dimineata ca sa am timp de epilat cand e cazul.
am si norocul ca “significant other” are acelasi job si ne intelegem reciproc. altfel probabil nu am fi reusit.
oricum cel mai important lucru e sa iti placa ce faci si atunci si micile sacrificii sunt mai usor de acceptat.
RaPeRbOy
16/08/2007 at 9:11 PMIn legatura cu metroul…de ce te gandesti ca tu sau Stingo sunteti de vina 🙂 poate e metroul…ca el este in mijlocul atentiei. Femeii i s-a facut rau in metrou, acum tot el s-a stricat….:-? incercati sa mergeti pe jos! 🙂
Oana
16/08/2007 at 10:53 PMNu stiu altii cum sunt ..) dar eu imi fac manichiura si pedichiura singura, ma tund singura, ma coafez singura, de unde frate atata valuta sa ajung pe la toate astea?? poate la un masaj sa ajung, ca ala e cam greu sa ti-l administrezi singura:) altfel…chiar daca vrei sa faci o mie de lucruri pe zi, am citit jdemii de carti si articole pe net : concluzia e simpla: a se face cate un lucru pe zi. alegi ce e prioritar in ziua aia si te multumesti cu atat. 5 zile ai timp sa faci de toate. apoi in weekend sa faci numai cumparaturi sau asa ceva. spor!
ibarbar » I blog therefore I don’t exist
19/08/2007 at 1:09 AM[…] meet, talk and stuff, but they still have the need to blog. Few manage to do a lot, as Andressa observed this (article in romanian). Sometimes I really wish the earth-day had 48 […]
monsoux
19/08/2007 at 11:02 AMIn ce lume traim?! Corporate Romania! De unde stiu? Pai simplu, dupa ce am tras big time sa ma relaxez, sa ma simt bine si sa acumulez “odihneala” si, mai mult, sunt convins ca am reusit dupa doar doua saptamani de concediu, ma intorc in Bucurestiul asta plin de gropi si servicii de rahat turcesc, ca sa-mi gasesc masina, parcata pe o straduta civilizata, din centru, unde teoretic nu deranja pe nimeni, cu parbrizul plin de flegme uscate. Pentru ca vezi tu, in timp ce eu ma odihneam, altii n-au alta treaba. Mda, asta e lumea in care traim. Promit sa fiu mai Zen.
Ana-Maria
29/08/2007 at 5:34 PMSi eu lucrez destul de mult. Sunt zile in care ma uita dumnezeu pe la birou, dar imi place. Am timp sa le impart pe toate, si prieteni si ubit, familie, salon de frumusete, shopping. La naiba. Eu cand mai dorm?
Ramona
16/07/2008 at 3:56 PMSucces cu ochelarii de la Optinova! Sper sa nu ai probleme cu ei. Eu mi-am facut la ei in noiembrie,pe rama Prada, inca sunt in garantie, am probleme cu ei si nu mi-i repara. Daca platesc, normal, serezolva!
Daca as fi citit inainte sa mi-i fac posturile negative de pe forumuri poate ca ma gandeam de doua ori inainte. Nu sunt deloc client oriented si dau din umeri.