Stimultan 2

Am ajuns la ora 17:00 in fata la McDonald’s Unirii, vesnicul loc de intalnire in zona aceea. Cu un ghiozdan in spate in care tineam pantofii cu toc, pantalonii cu dunga si poseta :P, tinand o cutie cu mini-amandine si diverse alte mini-prajituri ramase de la ultmul desert de la conferinta [de unde veneam de altfel], in adidasi, blugi si tricou [sau ie?] alb[a] (ma schimbasem in toaleta) am asteptat cam zece minute sa soseasca Octav [the genius behind the Stimultan website].

Prajiturile erau pentru organizatori, asa ca Octav a luat o mini-amandina, apoi am servit si personalul de la paza: intai la intrare [cand am fost stampilati], apoi la etajul 5 – primul paznic, apoi cativa organizatori [Oricum members or not] pana cand am lasat cutia cu prajituri la etajul 6 unor paznici bucurosi de bunatati.

La 5 nu era foarte multa lume, dar se canta deja. Am cobit: credeam ca se va auzi intre etaje muzica, ma gandeam ca nu vor fi toalete sau ca va fi prea aglomerat. Insa am fost foarte incantata sa constat ca:

• se auzea foarte bine [mai putin la 6 – Electro – unde se auzeau putin basii de sus/jos fiind intre hip-hop si rock];
• se vindea bere si suc le fiecare etaj;
• erau toalete :D;
• erau amplasate ecrane in lateralul scenelor pentru a compensa faptul ca nu se vedeau artistii de departe;
• a venit multa lume si nu ne-am calcat totusi in picioare;
• cand a plouat era super placut sa stii ca esti la adapost si sa simti aerul umed…
• paznicii erau foarte prietenosi [mai ales cand spuneau “fata cu pajiturile” :)]
• era foarte usor sa te misti de la un etaj la altul, parca aveai telecomanda si schimbai programul 😀 cum fac dimineata intre MTV si VH1;
• m-am intalnit cu multi prieteni / cunostinte acolo: de la British Council, cu care am colaborat, fosti colegi de liceu sau generala :), colegi de facultate [care ma intrebau daca ma ocup de cazare :)], l-am vazut pe Dragos Novac (am constatat ca de fiecare data cand il vad am aceeasi replica tampita: “Uite-l pe Dragos Novac!” 😀 va trebui sa lucrez la asta… sa spun ceva gen “Howdy” .. nevermind…), am cunoscut-o pe Ana de la Selenis (am citit postul ei despre STIMULTAN si inteleg ca nu ma place desi pe loc a fost foarte draguta :)] – din punct de vedere social – a fost un succes;
• oamenii care venisera nu pareau sa vrea scandal 🙂 nu am vazut incidente violente,  ci doar oameni bine dispusi si imbracati foarte haios [cel putin pustii de liceu par sa aiba gust si curaj in materie de vestimentatie];
• desi venisem pentru Suie Paparude, in adancul sufletului m-am bucurat sa-i ascult pe OCS si pe ZOB. Si pe Zale. “Pentru Inimi” e insa cea mai buna melodie pe care am auzit-o in ultimul an.

Mi-a parut rau pentru ca:

• s-a terminat la 22:30. Stiam ca asa va fi de la inceput, dar asteptam un miracol.

Evenimentul mi s-a parut un imens succes pentru ca a venit multa lume si locul ales a fost nemaipomenit, parca nu eram in Bucuresti 2006… Ci putin mai la vest in Europa -Stimultan imi aducea aminte de concerte din Franta sau Germania – sau mai departe din timp. Si cand ma gandesc ca organizatorii [cel putin majoritatea lor] sunt mai mici ca mine 🙂 Cititi despre ei pe Metropotam si in Bullet.

Felicitari ORICUM! And big hugs!