de prin autobuze 3

 3. Apropo de faza cu cedatul locului pe scaun. Eu ii intelegperfect pe cei exasperati de omniprezentii pensionari. In liceu amfacut un lucru de care nu sunt deloc mandra. Dar merita povestit. Mergeam cu autobuzul spre liceu si, ca de obicei, ma calcam pe picioarecu o multime de alti oameni care trebuiau sa ajunga undeva dimineata.Majoritatea insa nu pareau sa se grabeasca decat spre propria lorinmormantare.

M-am enervat ingrozitor. Am o capacitate mare de a empatiza, dar ia mai da-o-n ma-sa mare, m-am gandit atunci, ca se pot plimba de nebuni si intre orele de varf! Asadar cand am ajuns acasa am scris un mail la RATB in care le dadeam sugestii pentru rezolvarea aglomeratiei din mijloacele de transport in comun. Sugestiile mele erau de tipul Solutiei finale 🙂 Recomandam printre altele sa fie interzis accesul pensionarilor inmijloacele de transport in comun intre anumite ore, cand, si chiar asaformulasem, oamenii chiar au treaba: se duc la serviciu, la scoala, nuse plimba de nebuni pentru ca se plictisesc. O alta idee era sa se instaleze niste remorci la autobuze, specialepentru pensionari – astfel incat, la numite ore, sa se calce inpicioare in remorca aia mititica , desi autobul este gol. Chestia asta,spuneam eu acolo, i-ar descuraja, si ar mai sta la casele lor.

Am asteptat cateva zile un raspuns la acest mail. Intr-o zi , SlavaDomnului, mi-am dat seama ca am facut ceva jenant si ca nu imi varaspunde nimeni decat, cel mult, ca sa ma ia la misto.