Am trimis o scrisorică la Primărie și acum aștept cu nerăbdare răspunsul. Nu m-am putut hotărî dacă vreau să fac un apel pentru redeschiderea accesului public la Arena Națională sau dacă vreau să solicit în baza legii 544 informații de interes public – să întreb de ce nu mai avem acces – , așa că am încercat să le fac pe amândouă în același text.
Iată speța: de câteva luni, găsim lacătul pus zi de zi pe poarta Arenei Naționale. Până atunci, dacă nu era o zi cu meci sau vreun festival, în jurul Arenei oricine putea intra ca să se plimbe, să alerge, să se dea cu rolele sau cu bicicleta și așa mai departe. Oricum ar fi vremea, acolo găsești și mame care împing cărucioare, și entuziaști în colanți care urcă și coboară scările în viteză, și grupuri de tineri care joacă bedminton, volei sau tenis de picior. Nu sunt multe cartiere unde te poți bucura de un parc, de o alee pietonală și de un spațiu deschis cum este în jurul Arenei Naționale pentru sport. De peste un an, parcul Lia Manoliu este în reamenjare, deci acolo ne-am putut mișca mai puțin, iar stadionul a devenit inaccesibil, în mod inexplicabil. Mai există și o pistă de atletism în zonă, dar acesul se face pe bază de abonament plătit, nu este gratuit. Eu intru o dată pe săptămână alături de un grup de pasionați de alergare, iar abonamentul asociației nu este gratuit, este plătit și costă chiar mult. Arena Națională rămâne preferatul pasionaților de sport și al familiilor cu copii. Numai eu știu cât am plimbat căruciorul și tricicleta copilului pe acolo! Iar în pandemie, pot să vă spun că era o binecuvântare să ne jucăm pe acolo.
Când locuiești în zonă, poate părea un dezavantaj faptul că meciurile, concertele și orice alt eveniment organizat acolo creează aglomerație, haos și ne dau un pic viața peste cap. Probabil mulți trecem peste asta și ne consolăm cu faptul că, în restul zilelor, avem un spațiu în care ne putem relaxa. Ce s-a întâmplat deci? De ce au pus lacătul? Stricăm asfaltul când ne plimbăm, îl uzăm? Este cumva o chestiune de siguranță națională și nu mai putem să alergăm pe lângă stadion că vedem ședințele CSAT sau se antrenează armata română pe acolo?
Din august m-am apucat de alergat și asta pare că a coincis cu închiderea Arenei. Nu o iau personal, nu cred că PMB a vrut să mă pedepsească pentru parcările ilegale din viața asta, dar m-au lovit fixu nde mă doare. Este o mare diferență între a alerga pe trotoare, pe lângă mașini parcate, să treci prin intersecții, și a alerga într-un spațiu pietonal. Ca să nu mai zic ce înseamnă pentru o mamă să își lase copilul să alerge sau să se plimbe cu role sau bicicletă fără să se uite după mașini.
Las mai jos scrisoarea pentru primar și vă anunț și pe voi când și ce mi se răspunde.
Domnule Primar Ciucu,
Vă adresez prezenta solicitare în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, în legătură cu restricționarea repetată a accesului publicului în zona exterioară a Arenei Naționale din București.
Locuiesc în imediata apropiere a Arenei Naționale și, asemenea multor altor locuitori ai cartierului, folosesc de ani de zile spațiile din jurul stadionului pentru alergare, plimbări, activități sportive și petrecerea timpului liber în aer liber. Este un loc frecventat de adulți, copii, adolescenți și familii, care a devenit un spațiu important pentru viața comunității noastre.
În ultimele luni, însă, accesul în această zonă a fost restricționat în mod repetat, spațiul fiind mai mult închis decât deschis, inclusiv în zilele în care nu au loc evenimente sportive sau de altă natură. Porțile sunt încuiate, iar noi, cei care locuim aici, nu înțelegem motivele pentru care un spațiu public atât de important a devenit practic inaccesibil.
Situația este cu atât mai dificilă cu cât Parcul Lia Manoliu se află în lucrări de modernizare, ceea ce a limitat deja posibilitățile locuitorilor de a petrece timp în aer liber și de a face mișcare în apropierea locuințelor.
Pentru mulți dintre noi, accesul la aceste spații nu reprezintă un simplu beneficiu ocazional, ci o parte esențială a vieții cotidiene. Unii dintre locuitori, inclusiv familii cu copii, au ales să se mute în această zonă tocmai pentru apropierea de parc și de spațiile generoase în care pot face sport, se pot plimba și își pot petrece timpul liber.
Consider că accesul la spații pentru mișcare, recreere și socializare este esențial pentru sănătatea fizică și psihică a comunității, iar restricționarea acestuia ar trebui să fie o măsură excepțională, justificată și comunicată transparent.
În acest context, vă rog să îmi comunicați următoarele informații:
- Care sunt motivele concrete pentru care accesul publicului în zona exterioară a Arenei Naționale este restricționat, inclusiv în perioadele în care nu se desfășoară evenimente?
- Care este temeiul legal și administrativ al acestor restricții? Vă rog să îmi transmiteți copii ale hotărârilor, dispozițiilor, regulamentelor sau altor documente în baza cărora se dispune închiderea accesului.
- Cine are responsabilitatea administrării spațiului exterior al Arenei Naționale și cine decide închiderea sau deschiderea porților?
- Există un program oficial de acces public în această zonă? Dacă da, vă rog să îl comunicați și să precizați unde poate fi consultat de către cetățeni.
- Câte zile a fost restricționat accesul publicului în zona exterioară a Arenei Naționale în ultimele șase luni și care au fost motivele restricțiilor, defalcate pe zile sau perioade?
- Există un plan sau un calendar pentru reluarea accesului public regulat în zona exterioară a stadionului, în afara evenimentelor?
- Ce măsuri are în vedere Primăria Municipiului București pentru a asigura locuitorilor accesul la spații de recreere și sport în aer liber, în condițiile în care Parcul Lia Manoliu este afectat de lucrările de modernizare?
Dincolo de aceste solicitări de informații, doresc să vă adresez și rugămintea de a reanaliza politica de acces în zona exterioară a Arenei Naționale, astfel încât aceasta să poată fi utilizată de comunitate în mod constant, cu excepția situațiilor în care există motive obiective, justificate, pentru restricționarea temporară a accesului.
Înțelegem necesitatea unor măsuri de securitate și a unor restricții ocazionale în contextul organizării de evenimente. Ceea ce nu înțelegem este de ce aceste restricții par să fi devenit regula, iar accesul liber, excepția.
Un spațiu atât de valoros pentru comunitate nu ar trebui să rămână închis în absența unor motive clare și transparente. Bucureștiul are nevoie de mai multe locuri în care oamenii să poată face mișcare în siguranță, nu de limitarea accesului la cele deja existente.
Vă rog să îmi transmiteți răspunsul în format electronic, în termenele prevăzute de Legea nr. 544/2001, inclusiv documentele solicitate.
Vă mulțumesc și sper că această situație va fi analizată inclusiv din perspectiva nevoilor reale ale comunității locale.
Cu stimă,
Andreea Retea

No Comments