a trecut, si o sa treaca, dar mi-e teama ca nu stiu sa interpretez acel lucid..
altfel poezia spune multe, chiar daca e asa tacuta..
frumoasa, frumoasa.
catalin,
lucid era de bine! 🙂 prin lucid incercam sa ies din starea de implicare pe care mi-o da poezia. ziceam si eu „obiectiv” ca e o poezie superba.
aaa, am eu o poezie de ana blandiana
maica-mea a gasit-o si tot zice ca vrea sa o posteze pe un forum sau ceva
nu o am la mine dar destul de curand va voi incanta cu ea
Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub
castani
Cand clasa mea primea cravata rosie
festiv
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinisem inca noua ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea
dureros
Cu bratul ridicat deasupra fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi fi-va socotita
mai prejos
Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca nicodata n-o sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.
Candoarea scrijelata de mana ta lucid
In ochii mei, dramatic deschisi spre
mana ta,
Oricate maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge. Candoarea
ca un zid
Va masura maturitatea mea, Partid.
Ana Blandiana, Almanah Luceafarul 1983
PS. Nu fac un capat de tara. Numai asa…
Unii te văd numai pe tine,
AlÅ£ii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atît de perfect
Încît nimeni nu ne poate zări deodată
Åži nimeni nu îndrăzneÅŸte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuÅ£i amîndoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sîngele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eÅŸti?
Dacă ridic braÅ£ul
Åži-l întind mult înapoi,
ÎÅ£i descopăr clavicula dulce
Åži, urcînd, degetele îÅ£i ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc ÅŸi-mi strivesc
Pînă la sînge gura.
Cum suntem?
Avem patru braÅ£e să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duÅŸmanul din faÅ£a mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poÅ£i fugi numai în partea ta
Åži eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaÅ£ă ÅŸi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Åži molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Åži va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cît o cocoaÅŸă,
Cît un neg…
Oh, numai noi cunoaÅŸtem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Åži-a înÅ£elege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
CrescuÅ£i ca două crengi
Åži dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însîngerat, înfrigurat,
Al celuilalt.
15 Comments
catalin
30/03/2007 at 5:51 AMde ceva vreme nu mai citise cineva poezia aia.
probabil ca ea iti multumesc, si noi ei.
Giacomo
30/03/2007 at 10:27 AMsi asta ma face cateodata sa scriu… pacat ca a venit prematur toamna
andressa
30/03/2007 at 12:18 PMcatalin,
a trecut timp, nu? Lucid vorbind, ce poezie misto, nu?
Giacomo,
toamna zici tu? Nu stiu exact, nu m-am uitat la ceas. 🙂
catalin
30/03/2007 at 12:46 PMa trecut, si o sa treaca, dar mi-e teama ca nu stiu sa interpretez acel lucid..
altfel poezia spune multe, chiar daca e asa tacuta..
frumoasa, frumoasa.
andressa
30/03/2007 at 12:49 PMcatalin,
lucid era de bine! 🙂 prin lucid incercam sa ies din starea de implicare pe care mi-o da poezia. ziceam si eu „obiectiv” ca e o poezie superba.
Constantin
30/03/2007 at 12:51 PM„misto” e un cuvant prea urat pentru poezie
catalin
30/03/2007 at 1:02 PMah, pai nu e bine atunci, lucid nu e de bine, nu nu.
noua ne place sa simtim:).
azi se vand amintiri in parcul Obor, ma duc sa-mi caut trecut.
alex
30/03/2007 at 1:45 PMsalut
exista tehnica blogului in blog?
morbo
30/03/2007 at 2:45 PMaaa, am eu o poezie de ana blandiana
maica-mea a gasit-o si tot zice ca vrea sa o posteze pe un forum sau ceva
nu o am la mine dar destul de curand va voi incanta cu ea
ana
30/03/2007 at 10:14 PMfrumos, dar trist si dureros.
Verbiaj.
30/03/2007 at 10:40 PMPoezia Anei B te lasă paf. Interzis. Nici nu mai ai ce să spui.
morbo
31/03/2007 at 6:28 PMPartid
Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub
castani
Cand clasa mea primea cravata rosie
festiv
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinisem inca noua ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea
dureros
Cu bratul ridicat deasupra fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi fi-va socotita
mai prejos
Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca nicodata n-o sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.
Candoarea scrijelata de mana ta lucid
In ochii mei, dramatic deschisi spre
mana ta,
Oricate maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge. Candoarea
ca un zid
Va masura maturitatea mea, Partid.
Ana Blandiana, Almanah Luceafarul 1983
PS. Nu fac un capat de tara. Numai asa…
irina ioana
02/04/2007 at 2:32 PMsunt asemenea nisipului
din clepsidra
care poate fi timp
doar
in
cadere
Tot Ana Blandiana, daca imi aduc aminte bine versurile. Au trecut 5 ani de cand am citit-o.
dinacap
03/04/2007 at 3:52 PMCuplu
Unii te văd numai pe tine,
AlÅ£ii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atît de perfect
Încît nimeni nu ne poate zări deodată
Åži nimeni nu îndrăzneÅŸte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuÅ£i amîndoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sîngele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eÅŸti?
Dacă ridic braÅ£ul
Åži-l întind mult înapoi,
ÎÅ£i descopăr clavicula dulce
Åži, urcînd, degetele îÅ£i ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc ÅŸi-mi strivesc
Pînă la sînge gura.
Cum suntem?
Avem patru braÅ£e să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duÅŸmanul din faÅ£a mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poÅ£i fugi numai în partea ta
Åži eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaÅ£ă ÅŸi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Åži molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Åži va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cît o cocoaÅŸă,
Cît un neg…
Oh, numai noi cunoaÅŸtem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Åži-a înÅ£elege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
CrescuÅ£i ca două crengi
Åži dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însîngerat, înfrigurat,
Al celuilalt.
Poezia mea preferata a Anei Blandiana. Superb.
emi201281
04/04/2007 at 4:50 PMn-am vazut poeta mai slaba in viata mea
poate doar dinescu