Cărțile care ne-au crescut mari

Am avut un weekend de curățenie care m-a făcut praf, ștergând praf. Pe bune. Voiam să fiu cât mai eficientă, să selectez cărți de dat mai departe sau de vândut la anticariat, dar mă trezeam nostalgică, răsfoind câte un volum, recitind, stergându-mi lacrimile.

Am vrut să eliberez mai multe rafturi din biblioteca devenită neîncăpătoare, deși este cât un perete, de sus până jos, făcută pe comandă pentru că mi-am dorit mereu una așa de când am văzut Frumoasa și Bestia!

De când a început pandemia, am primit și am cumpărat mai multe decât de obicei. Am și participat la o leapșa cu cărți pe Facebook, foarte simpatic experimentul, am primit vreo 10 cărți interesante! Și Eva, la rândul ei, a citit multe cărți. Cum nu mai este loc și aș vrea să și zugrăvesc unele camere – țineți-mi pumnii! – am decis să dau unele volume. Așadar, pe câteva rafturi am păstrat loc pentru rechizite școlare și alte lucruri ale Evei, iar în rest, le-am luat la rând. M-am cocoțat pe o scară, ca să ajung la ultimele rafturi. Ce călătorie a urmat!

Anna Karenina, Quo Vadis, Război și Pace, Idiotul, Ciuleandra, Ion….

Primăvara neagră, Kafka pe malul mării, O mie nouă sute optzeci și patru!

Cărțile de Phillip Roth: Complexul lui Portnoy, Pata Umană, Pastorală Americană, Viața mea de bărbat…

Cărțile de Elif Shafak, una dintre preferatele mele: Onoare, Bastarda Istanbulului, Cele 40 de legi ale dragostei, Ucenicul Arhitectului, Lapte Negru.

Hemingway, ce mi-a plăcut!

Borges. Salman Rushdie. Boris Vian!!! Gabriel Garcia Marquez…

Recent descoperita Glennon Doyle! Mulțumesc, Miruna că mi-ai dăruit Love Warrior!
Tot recent am descoperit-o și pe Mariana Enriquez. Nu am cuvinte!

Dumnezeule!

Mi-au venit amintiri legate de fiecare carte în parte. Stări, amintiri. Am intrat într-un tunel al timpului ca într-un film SF și nu mai știam cum să ies din el.

Mi-am adus aminte, de pildă, cum am citit Ciuleandra când eram mică, cred că aveam 13 ani doar, și mi-a dat coșmaruri! Am rămas o lungă perioadă de timp bântuită de paranoia și de psihoza personajului căruia i se părea că i se arată numărul 13 foarte des.

Mi-am adus aminte de primele cărți pe care le-am citit pe nerăsuflate în adolescență, care mi-au dat pofta să citesc. Hemingway este așa un bun povestitor, Tolstoi, Haruki Murakami.
Am citit de la Murakami câteva cârți în timp ce eram plecată în Varșovia, cu bursă, unii dintre voi îmi citeați blogul și atunci, în 2006. Kafka pe malul mării mi-a dat o stare neobișnuită și m-a făcut să visez cu sentimentul că am premoniții. Mă trezeam cu sentimentul că am văzut viitorul, foarte straniu.

Pe O mie nouă sute optzeci și patru (G. Orwell) am citit-o când aveam 18-19 ani, mergând dus și întors, de câteva ori pe săptămână, spre un tip care spunea că are puteri paranormale și speram să mă vindece de astigmatism. Încă port ochelari, dar ce m-a fascinat cartea!

Tot în facultate Livia mi-a dat mai multe cărți de Amelie Nothomb, ce mi-a plăcut! Fermecător stil are belgianca.

Iar Elif Shafak m-a vindecat de frica de a dormi singură în casă. Am citit Cele 40 de legi ale iubirii într-o seară, când Eva era la bunica ei, iar soțul meu era plecat – nu doar din casă pentru câteva zile, cumva simțeam că va pleca de tot din viața mea (și așa a fost, până la urmă) – iar povestea m-a ajutat să am niște revelații – parcă am meditat, nu am citit! – și am dormit atât de liniștit, cum nu mai dormisem cred de când eram copil și nu aveam nicio grijă pe lume. M-am transformat în noaptea aceea.

Fiecare carte pe care am pus mâna a venit cu un episod din viața mea, am retrăit inocența cu care m-am îndrăgostit, durerea pe care mi-au provocat-o băieți sau bărbați pe care i-am iubit atât cât puteam eu să iubesc, curiozitatea cu care descopeream sexualitatea, nesiguranțele mele în timpul maturizării, frica de respingere, iubirea fantastică pe care le-o port oamenilor care m-au făcut să mă simt valoroasă, bună, inteligentă, „worthy” – că merit atenția și aprecierea lor.

Am reușit cu greu să adun cam 50 de cărți pe care să le pot da. Aș fi vrut să pot să mă despart de mai multe, dar am o dorință puternică: să i le dau și fiicei mele. Măcar o parte dintre ele, dacă le va citi în momentul potrivit al vieții ei, sper să miște ceva în interiorul ei. Probabil fiecare descifrează o carte în propria sa cheie, dar nu poți să rămâi indiferent la o poveste frumoasă.

Fotografii de Anelise Sălan
Loc: Librăria Bizantină