GANDIM

O, rămâi!, cititorule

De ce citim noi acest blog? (De ce cântăm noi acest cântec?, cum e în Hotel Cișmigiu)

Știți de ce citesc eu bloguri? Pentru că mă fac să mă simt bine. Pentru că sunt scrise cu umor sau emoție sau și una, și alta. Pentru că spun o poveste care mă mișcă. Uneori, pentru că mă ajută să nu mă mai simt atât de singură. Adesea, mă simt singură. Nu că nu aș fi înconjurată de oameni, sunt, nici în duș nu sunt singură: “Mami, ce faci?”, dar cel mai adesea mă simt neînțeleasă. Nu pentru că aș vorbi limbi străine, că aș vrea să realizez ceva imposibil de priceput, de imaginat, nu. Pur și simplu, ritmul meu, dorințele și nevoile mele, par să fie ceea ce îi perturbează pe alții. Nu vreau să vorbesc despre ce vor alții, să ies unde vor alții, să fac ce fac alții, dar uneori e compromisul pe care îl fac ca să mă simt normală. De fapt, aș prefera să schimb subiectul sau să stau naibii singură, înțelegeți? Bun, dacă înțelegeți, atunci știți și de ce citesc eu anumite bloguri. Sper că asta găsiți și voi aici.

Uneori, mă gândesc că oamenii stau pe Internet pentru chestii utile. Ceea ce e adevărat. Intrăm pe Internet ca să găsim o adresă, un preț la mașina de spălat, o știre. Vrem să aflăm starea vremii sau dacă mai sunt camere la pensiune la mare. Sau o rețetă sau ce diagnostic poate fi pus când te doare rău capul sau stomacul. Să nu faceți asta, mergeți naibii la doctor, nu mai căutați pe google. Deși și eu caut, of.

Și această treabă cu utilitatea blogului mă ucide. Mă gândesc să pun rețete aici, uneori. Am și scris posturi, sunt în drafts. Sau să recomand niște evenimente din oraș. Și apoi știți ce mă gândesc? Că cititorii mei sunt mai deștepți decât ai lor, cum ar veni, dacă eu găsesc bilete la teatru, or găsi și ei, dacă eu am aflat rețete, au aflat și ei, de ce trebuie să le spun eu?! Mă iertați, dar eu am impresia că vă jignesc cu ghiduri practice. Probabil că nu e așa, toți mai avem nevoie să ieșim din bulă, o recomandare de spectacol sau festival sau o rețetă simplă din care iese ceva bun de pus în caserolă la birou, trebuie să fie mișto, nu? Nu știu.

Acest blog este util. Și fără adrese de farmacii, reviews de grădinițe și filme. Nu? El face ceva. În primul rând, pentru mine e util să scriu, uite, ram-pam-pam pe tastatură, ca și cum aș vorbi, dar am gura închisă.

E util și pentru voi, că vă conectați cu cineva care rezonează cu voi. Sigur, nu e o conversație, nu ne ținem de mână pe malul mării, dar știți că sunt aici și că înțeleg.

Noi toți vrem să avem vieți mai bune. Asta cred că avem în comun. Uneori, asta înseamnă că am vreă să aflăm cum să dormim mai bine, să mâncăm mai bine, să dăm burta jos, alteori înseamnă că avem nevoie de un zămbet, de o glumă, de o poveste care are sens pentru noi, ne dă ceva de care avem nevoie, ca o cafea pentru suflet.

Și poate că o să public și rețetele. Ha!

Hai că se poate!

Mulțumesc că treceți pe aici.

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    Ioana
    28/09/2019 at 2:38 PM

    Mulțumesc ca scrii asa de frumos și de sincer, parca te as cunoaște în realitate de când lumea. Sunt o cititoare fidela pentru ca ma regăsesc de multe ori în povestea ta și primesc ponturi bune din multe domenii. Succes în ceea ce faci și felicitări!

    • Reply
      andressa
      28/09/2019 at 3:50 PM

      Hei! Eu îți mulțumesc că mă încurajezi 🙂

  • Reply
    Andrei
    28/09/2019 at 5:18 PM

    Nu, eu va multumesc 🙂 Keep up the good work. Hai ca se poate.

  • Reply
    Adelina
    28/09/2019 at 6:38 PM

    Te citesc de mai bine de 13 ani. Nu (prea) las comentarii, dar revin mereu.

    • Reply
      andressa
      30/09/2019 at 11:53 AM

      O, ramai, Adelina! Ma bucur ca gasesti ceva ce iti place aici!

  • Reply
    Anca
    30/09/2019 at 7:31 AM

    Eu iti citesc blogul cu placere tocmai pentru ca nu publici retete si adrese de farmacii.

    • Reply
      andressa
      30/09/2019 at 9:41 AM

      Ce bine! Sunt usurata! :)))
      Adica ma simt uneori aiurea cand ma intreb: bun, dar eu ce ofer?!
      Raspunsul trebuie sa fie imposibil de descris, cum e sentimentul de “dor”, nu? :)))

  • Reply
    Cora
    09/10/2019 at 9:00 AM

    Cu drag trec!

  • Leave a Reply