TRAIM

Vecinii care ne strică plăcerea de a sta acasă. Nesimțiți care ne înconjoară

Când stai la bloc, ești umilit în fiecare zi. Suporți mirosul de țigară al vecinului care a urcat cu ea aprinsă, te îmbibi în mirosul de ceapă prăjită de la vecina care își aerisește bucătăria deschizând ușa apartamentului, adormi cu muzica în timpane de la vecinul care sărbătorește des ocazii speciale, ca la discotecă, în apartamentul de deasupra și te trezești cu zgomotul de bormașină din cauza unuia care rezolvă toate problemele de design interior la prima oră, chiar și în weekenduri. Ești al lor, ești prizonierul lor. Nu ai cum scăpa, ești înconjurat, la stânga și la dreapta, sus și jos, n-ai cum să nu ai cel puțin un ghiolban pe o rază de 10 m.

Păcatul acestor indivizi este că sunt atât de proști încât nici nu înțeleg că deranjează. „Dacă nu se vede, nu se pune” pare să fie motto-ul lor. Mirosul? Care miros, domne, ești prea sensibil, se duce imediat. Zgomotul? Dar sunt la mine în casă, băi, fac ce vreau, nu-ți cer ție voie să îmi renovez casa, da?!

Disperarea noastră este că trebuie să împărțim spațiul cu ei. De dimineață până seara, ne înghesuie cu stilul lor de viață: în trafic ne taie calea, ne claxonează și ne înjură, la birou ne toacă mărunt nervii, în parcuri ne împiedicăm de gunoaiele lăsate de ei, iar acasă ne torturează cu zgomotele și miosurile lor, fără jenă.

Vă mărturisec că, atunci când m-am mutat de la apartament la casă, acum 7 ani, eram amețită de bucurie, de perspectivele liniștite pe care mi le oferea noul imobil. Urma să scap de toți idioții, să mă izolez în căsuța mea de 100mp utili, să stau ascunsă după draperii groase, savurând liniștea și întunericul în fiecare dimineață. Ce credeți, mi-a ieșit schema? Firește că nu.

Prostia este ubicuă, ghiolbănismul românesc se manifestă peste tot, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, și la bloc, și la casă. Să fim serioși, nesimțiți ne găsesc și pe Lună.

Un vecin și-a luat un cățel. Vedeți voi, ceea ce nu am calculat eu este că și la casă ai vecini, doar că nu așa de intimi: nu auzi când trag apa, dar auzi când au un grătar, pun o manea, bat covoare sau le latră cățelul. Așadar, vecin, cățel. Întâi, m-am bucurat pentru pentru el. Și el, dar și soția, cât și socrii cu care stă, sunt supraponderali, iar plimbarea unui cățel ar fi urmat să le facă sigur bine. Am văzut eu, pe cuvânt de onoare, ce schimbat a fost un alt vecin care în fiecare dimineață alerga împreună cu patrupedul său timp de o oră! A întinerit 15 ani, zău. Numai că n-am eu noroc de atâția vecini decenți. Ăsta doar și-a luat cățel, nu l-a și plimbat, el stă în fața casei, pe 3 metri pătrați, ca-ntr-o cușcă, și latră cât îl ții acolo. De la 6 dimineața, de obicei, până pe la 9, dar și în alt intervale orare care însă nu mă interesează atât de tare.

Pe principiul “în casa mea fac ce vreau eu”, aplicat la casă sub forma “e curtea mea, fac ce vreau eu”, omul nu a înțeles când m-am dus la el în pijamale, la răsărit, de mai multe ori, rugându-l politicos să mă lase să mai dorm. Nu doar că nu a înțeles, ci chiar m-a jignit. Desigur, înjurătura, arma tuturor ghiolbanilor. Iar armura? Nesimțirea. Armistrițiul a fost obținut când, calculând eu ora de culcare după ora de trezire a potăii, am început să îi sun la ușă pe la 1-2 noaptea. Sigur că trezeam pe toată lumea, dar ce puteam să fac? Când răspundeau, în pijamale, îi anunțam că mă culc și nu aș vrea să e tot culcăm deodată și să ne trezim deodată. Așadar, eu nu îi mai trezesc când mă culc eu, ei nu mă mai trezesc când se trezesc ei. Credeți că e ținut mult pacea? Ei, aș!

Un an de zile m-am bucurat că măcar sâmbăta mă trezeau la 9, nu la 6. Iar când vremea este foarte capricioasă, potaia nu mai iese la lătrat delic, nici nu este plimbată, pesemne că se poate să își facă nevoile și fără să mă capieze pe mine.

Vă anunț cu durere că animalul m-a trezit și azi, și ieri, și alaltăieri. Și probabil mă va trezi cât va avea zile. Între timp, un alt vecin și-a luat un câine și are același obicei, de a deranja tot cartierul de căsuțe înghesuite. Nu prea le place să-și plimbe animalele, dar le iubesc, așa cum nu-și iubesc vecinii, asta e clar.

Și dacă nu ar fi ei, ar fi cei care își etalează mașinile tunate, dând muzica tare când se plimbă încet, încet, cu geamurile lăsate. Și cel care își bate covoarele în spațiul verde din apropiere deși, poate nu știați, există și o lege care înterzice bătutul covoarelor. Desigur, are sens, cum să fie legal să își împrăștii mizeria și microbii într-un loc de joacă pentru copii? Dar când i-a împiedicat pe ei o lege să facă ce doresc? Lumea e a lor, nu a noastră.

 

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    Ivona
    08/07/2020 at 3:00 PM

    Atunci cand povesteai ca le-ai dus cate un tort vecinilor cand i-ai cunoscut mi s-a parut ca asa se construieste o relatie frumoasa in cartier 🙂

  • Reply
    Cristina
    08/07/2020 at 4:53 PM

    Dupa articolul asta, realizez ca nu sunt singura “nebuna” careia i se pare ca la casa e cam ca la bloc. Vecinii mei se culca in FIECARE noapte la 3 dimineata, niciun minut mai devreme. Pana atunci vorbesc si rad in curte, intr-un cartier de case apropiate cu curti mici. Ce sa le zic? Cum sa ii abordez? Imi vor raspunde ca in curtea lor fac ce vor si eu mai mult ma voi enerva.
    Altii au caini care latra incontinuu toata noaptea, ce sa le fac si lor? Sa sun la politie, chiar asa am ajuns? Le-am zis de atatea ori, au zis da da, ii inchidem ca sa nu mai latre, niciodata nu fac asta… Tot eu sunt problema ca m-am mutat ultima si “pe niciun alt vecin nu ii deranjeaza cainii de atatia ani”.
    Am ajuns sa detest vara, nu ma pot odihni, vreau sa fie iar frig sa stea vecinii in casa si cainii in cotet.
    Crede-ma ca dupa atata stat in casa izolati din martie pana acum, am ajuns la concluzia ca “statul” la casa e o mare dezamagire… Si nu ti-am povestit cum mi-au taiat alti vecini cablul de net pt ca trece legal dar pe drumul lor de servitute. Sau cum venea politia saptamanal cand construiam casa legal 100% sa vada daca am autorizatie, chemati normali tot de vecini. Sau cand vorbeam cu ei ca ce sa facem, ne cerem scuze de praf si zgomot, sambata si duminica nu munceam la casa ca sa nu ii deranjam si ei ne spuneau ca dupa ce ne mutam, se apuca sa creasca porci sub geamul nostru… Nesimtirea si rautatea in starea pura pe care nu cred ca o sa pot vreodata sa le tolerez in viata asta sau sa nu ma afecteze. Am ajuns sa ma gandesc sa inchiriez casa pe oricat si sa ma mut oriunde la “tara” cat mai departe de oras, unde pot sa inchiriez/cumpar teren pe bani putini si sa stau acolo in orice casa in liniste.

  • Reply
    Turcanu Alina
    08/07/2020 at 11:59 PM

    Te inteleg perfect…vreau sa mi dau singura trezirea, nu sa ma ” oblige” altii.Ani de zile m am luptat, sa fac vecinii de sub mine sa inteleaga ca nu i normal la 6 dimineata sa trantesti toate usile din casa, sau sa mi deschid dimineata geamurile si sa le inhalez mirosul de tigari, eu nefiind fumatoare.Si eu poate plecam la aeroport noaptea sau veneam de undeva dar nu simtea nimeni.Mama , mereu cat am fost copil mi a tot repetat: ” nu tranti usa”, ” mergi mai usor” etc…Am un respect fantastic pentru somnul cuiva.

  • Reply
    Andra
    09/07/2020 at 8:56 AM

    Fix asa sunt vecinii mei! Eu stau la bloc, nu la casa, asa ca ma “bucur” de tot ce ai scris tu in prima parte, plus catel. Catel care latra si la 1 si 3 dimineata, cate jumatate de ora, de te intrebi ei cum Doamne iarta-ma dorm in circul ala! In plus, de ceva vreme si-au cumparat si un sistem audio si cand stau pe canapea ma misc in ritmul basilor de la muzica lor. Sau ascultam TV prin pereti, o feerie… Iar cand m-am dus si le-am spus, mi s-a replicat ca “asa e viata la bloc”. Minunat, nu?

    • Reply
      andressa
      09/07/2020 at 2:14 PM

      Da, pentru că ei nu înțeleg conceptul de a invada spațiul privat al altuia. Dacă ei ar fi deranjați de un alt vecin, ar pune altfel problema. De altfel, așa am pus eu problema când am negociat cu teroristul, adică vecinul, când m-am dus la el la poartă noaptea am vrut să simtă cum este să fii deranjat , trezit, batjocorit. Și sincer a funcționat. O vreme…

  • Reply
    Ioana Boila
    09/07/2020 at 1:12 PM

    Eu visez de mult la o casa, tocmai ca sa scap de impartit de toate cu vecinii (pereti, un grup de Fb unde se plange toata lumea, muzica, etc). Trebuie sa gandesc o solutie si anti-caini, poate undeva in mijlocul padurii? :)) Cainii ma innebunesc si pe mine, desi stau la bloc, avem niste case in apropiere unde latra cainii ca prostii toata ziua si noaptea. De exemplu, noi nu putem dormi absolut nicidoata cu geamul deschis din cauza lor. 😐

    • Reply
      andressa
      09/07/2020 at 2:13 PM

      Nici noi nu putem dormi cu geamul deschis, ceea ce pentru unii este incredibil, stând într-un cartier liniștit, cu străduțe, pe unde nu trec tramvaie sau autobuze, nu se claxoneză, nu se gonește cu 100km/h. Ai crede că se aud doar greierii și păsărelele… Ei bine, nu. Aș vrea îșsă să subliniez că deși multe familii au câini, MAJORITATEA nu deranjează. Dar sunt câțiva care strică toată atmosfera… Ca-n viață, știi. Și la birou – e suficient să ai un singur coleg nașpa că toate zilele devin un chin, chiar dacă ceilalți sunt oameni drăguți. Nu ?

  • Reply
    L.
    15/07/2020 at 3:12 PM

    La parinti la tara. Pace, liniste, aer curat, totul idilic…pana cand vecinii decid sa asculte in curte muzica populara si manele date la maximum. Adio liniste si pace! Asemenea incidente, plus relatari precum a ta, ma mai lecuiesc de idealismul cu care priveam viata la tara/casa….

  • Reply
    Silviu
    20/07/2020 at 11:27 AM

    Asa este intotdeauna la bloc… Nu ai ce face ori asa ori te muti la casa.

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this: