Educația care lipsește din educație

Selly a făcut valuri cu videoul lui postat după ce a dat bacalaureatul și a zis foarte clar că din școală ieși fără să știi ceva despre viața reală. A zis-o foarte bine. Nu înțelegi nici cum funcționează instituțiile statului tău, dar nici despre alte țări și economie mondială nu pricepi nimic, nu știi nici ce taxe plătești și de ce, nici băncile nu știi cum merg, nu ai pic de educație financiară de fapt, nu înțelegi pe ce se duc banii tăi și cum să îi folosești, nici nu știi să lucrezi în anul în care intri pe piața muncii, în care au apărut sute de meserii noi, pentru că tehnologia avansat și școala e încă în 1990. Sau mai rău.

Eu aș adăuga că școala nu te învață nici cum să trăiești decent, nu la nivel profesional, ci în relație cu ceilalți. Și nu cred că trebuie să existe o materie separată pentru asta, la care toată lumea să ia 10 pe linie și să chiulească de fapt. Educația la care mă refer eu se face cu blândețe și dialog la toate materiile, de către toți profesorii. E responsabilitatea tuturor adulților, a părinților, dar și a profesorilor cu care un copil își petrece multe ore pe zi, să explice și să corecteze comportamente.

Vorbim despre bullying în mod foarte superficial. Empatia ar tebuie exersată înainte să apară episoadele de violență verbală sau fizică, înainte de umilințe și ură. Orice copil ar trebui să treacă des prin exercițiul de a-și imagina cum se simte altul în diverse situații, pozitive și negative. Iar fiecare glumă proastă, fiecare șicanare trebuie luate în serios. Ele nu merită un zâmbet complice al profesorilor pentru că “doar o glumă”.

Educația de care mai avem nevoie este despre responsabilitate. Ce se întâmplă dacă nu respecți regulile? Iată exemplul din 2020: sute de oameni au neglijat recomandările de a sta izolați și au îmbolnăvit alte câteva mii, dintre care unii au murit. Nu e vorba doar de “fac ce vreau, mă simt bine, m-am săturat să stau în casă”, este despre noi toți, ca grup. Ce se întâmplă când un primar corupt aranjează o licitație și cumpără paturi și wc-uri de 5 ori mai scumpe decât ar trebui? Nu mai ajung banii pentru renovări, pentru medicamente, pentru mănuși. Oamenii mor în spitale. Acestă responsabilitate, asumarea consecințelor faptelor noastre, nu se predă la școală, din păcate. Nu se discută teme care ne afectează de fapt pe toți.

Educația de care avem nevoie privește și comportamentul în spațiului public. Deranjarea celorlalți, vorbitul tare, scuipatul semințelor, această agresivitate pasivă care îndepărtează părinții de copii mici din parcuri. Câți copii înțeleg că spațiul public trebuie împărțit, îngrijit și respectat de toți? Sunt întristată în fiecare zi în care văd copiii cu picioarele pe bănci, aruncând gunoaie pe asfalt și pe iarbă, ascultând muzică la o boxă în timp ce lți oameni încearcă se își adoarmă bebelușii în portbebe sau în cărucior.

Suntem în 2020 și e trist nu doar că aproximativ jumătate din adulți sunt analfabeți funcțional, ci că cel puțin tot atâția nu sunt oameni. De citit, poate mai învață să citească, să înțeleagă, să calculeze, dar să se poarte frumos mă tem că nu mai învață niciodată. Iar asta scade calitatea vieții pentru noi toți. Dacă mă întrebați pe mine, mulți dintre cei care au emigrat, nu au emigrat doar pentru slujbe mai bune, ci pentru a scăpa de sălbaticii care ne înconjoară și ne calcă în picioare la fiecare pas, cu fiecare claxon, fiecare manea ascultată la maximum, fiecare înjurătură aruncată pe stradă, fiecare fluierat și fiecare palmă pe fund dată unei necunocute îngrozite de gest.

E clar că îmbătrânesc: îmi doresc o casă la țară și cred că adolescenții sunt prost-crescuți. Din acest moment, pot să mă machiez oricum, să mă îmbrac cu orice, să merg la festivaluri, să ascult trap, degeaba. Puteți să îmi spuneți “sărumâna.” Puteți să mă strigați “mama lu’ Eva”, cum fac puștanii din cartier. Puteți să îmi spuneți oricum, doar să nu îmi puneți muzică pe boxă în parc, să nu scuipați semințe și să nu auncați gunoaie pe jos. Asta nu mai suport.

Hai că se poate. Dacă nu devenim niște animale.