GANDIM

De ce nu vorbim despre bani?

Mai rușinos decât să fii sarac nu e nici măcar să fii murdar. Decât să recunoască oamenii că sunt săraci, mai bine se îndatorează. Așa, să nu te speli pe dinți și pe păr, treacă-meargă, dar să n-ai telefon scump e chiar jenant! Să pastreze aparențele, oamenii își cumpăra ce nu își pot permite, merg în locuri pe care nu și le pot permite, fac cinste, au musafiri, se laudă cu ce visează ca ar lua pentru că alternativa e… Să pară proști.

Eu m-am prins de asta când eram elevă. Învățătoarea, deși foarte deșteaptă și bună cu mine, îi umilea des pe cei săraci. Le reproșa că au haine uzate, că i-adus flori ofilite sau, și mai rau, furate din grădini în drum spre școală. Chiar si cu mintea de atunci, la 7 ani, in clasa întâi, imi dadeam seama ca e un gest frumos faptul că o fetita a rupt dintr-o grădină o floare ca să îi aduca de 8 martie, pentru că parinții ei nu i-au cumpărat, cum se întamplase în cazul nostru. Aproape ca îmi venea să ii iau apararea când i-a zis: “Ce e asta?! ” Dar nu am avut curaj, simțeam ca voi face pe mine de emoție daca voi spune ceva. Aurelia, colega mea săracă, țigancă, din clasa întâi, nu a mai venit în clasa a doua. Majoritatea o ocoleau, deși eu o simpatizam enorm, simțeam ca are un suflet foarte bun. Am tăcut atunci, dar nu am uitat.

Iar in clasele mai mari, a cincea de exemplu, când eram la clasa specială de engleză unde intrasem după un examen și s-a schimbat colectivul clasei, am dat de alte lucruri. Nu de săraci, ci de bogați. Acum eu eram cea săracă.

Unii veneau cu banane la pachet sau chiar mâncare de la restaurant împachetată. Ce aroganță! Aveau haine din străinatate cum eu nici nu văzusem. Era și un clasament al penarelor: cine îl avea mai șmecher era mai șmecher. Minte de copil, repere de copil. Acum avem altele.

Eu știam de la mama că și dacă am ciocolată sau banane nu e frumos sa vin cu ele dacă nu împart cu toată lumea că poate alții vor sa guste și nu au, dar regulile noastre de bun simț nu mai erau valabile. Învățam ceva nou, ce e un ghiolban, ceva ce mi-e foarte familiar acum: când e “cool” sa ai doar tu, când e cool ce deții, nu cine ești.

Zicala era că dacă ești sărac, nu te descurci, ești prost. Zău, și un hoț e mai cool decât un administrator de bloc cinstit. La fel cum o fată săracă e proastă dacă nu face videochat. Este?

În liceu am vorbit chiar cu un psiholog, nu făceam terapie, dar îl cunoscusem întâmplător în cercul meu de boemi care se întâlneau la Lăptăria lui Enache și discutau despre reviste literare, și l-am intrebat ceva ce ma apăsa din ce în ce mai tare: cum fac cu prietenii mei care vor mereu la biliard, la bowling, totul costă și eu nu îmi permit, cum îi fac sa renunțe? El mi-a zis simplu: “Nu ei trebuie să renunțe la ce tu nu îți permiți. Tu trebuie să renunți.” Nu mi-a convenit. Voiam sa fac parte din grupul lor. Erau cool, mergeau in vacante în strainatate, aveau haine frumoase, îți permiteau orice, oricând, aveau buzunarele umplute de părinti. Ma simteam penibil fără motiv, aveam pur și simplu alt stil de viață. Îi ceream mamei bani cu insistență, ziceam ca nu mă înțelege, de parcă nu vorbeam aceeași limbă.

Ca adult, observ ca lucrurile stau foarte asemănător. Toți vrem să fim cool. Să fim invidiați pentru haine, mașină, telefon. Decât să spunem că nu putem ieși în oraș că nu avem bani mai bine inventăm un diagnostic contagios.

În Finlanda, în vizită la prietena mea ca studentă Erasmus, am văzut ca majoritatea erau în patura de mijloc. Muncă multă, bani nu prea mulți, dar vieți decente. Puțini îți permiteau să iasa în oraș, de exemplu. Reciclau ca să economisească bani, nu din convingeri ecologice, parcau departe, alegeau cu atenție zona – deși era incomod – era mai ieftin, alegeau brânza mai ieftină, berea mai ieftină etc și luau haine la reduceri, studenții lucrau în vacanțe și asta era normalitatea. Parinții acestor studenți erau profesori, asistenți medicali, ingineri, în niciun caz “fraieri”.  Viața era destul de grea și nu era o rușine. Era un fapt cu care toată lumea se confrunta.

La noi este o rușine. Încă.

Oamenii “deștepti” se descurcă. Dar nu e adevărat.

Si lumea încă nu recunoaște sau nu vorbește de credite, de calcule, de compromisuri, de presiunea socială (să fii bărbat și să nu aduci o tonă de bani e doar un pic mai rău decât sa fii femeie și să nu găsești “unul cu bani”).

De ce nu vorbim de bani?

Că nu se fac ușor, ca trebuie drămuiți, economisiți, investiți. De ce? De proști.

 

Sursă foto supererou si bani Shutterstock

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    De ce nu vorbesc românii despre banii lor
    09/05/2019 at 4:26 PM

    […] cei care plătesc să apară. Revenind la întrebare, că tot citisem un articol pe tema asta la Andressa, românii nu vorbesc despre banii lor pentru că nu au educație financiară, pentru că sunt […]

  • Reply
    Margo
    10/05/2019 at 8:29 AM

    Fain articol! Am observat ca oamenii care vorbesc cumva despre bani sunt aia care au casa (nu apartament), masina scumpa, fac vacante in strainatate, dar tot nu sunt multumiti şi simt nevoia să se plângă! Nu inteleg un astfel de comportament.

  • Reply
    Roxana D
    11/05/2019 at 9:14 AM

    Si mie mi-a placut articolul, mi se pare ca prezinta o viziune realista despre cum ar trebui sa ne raportam la relatia cu banii.

    Din pacate, si eu am observat mentalitatea asta colectiva cu privire la faptul ca a nu avea bani este o rusine, ca esti fraier pentru ca nu ai stiut sa “te descurci”…
    Oare or fi reminiscente din comunism? Sau om fi fost asa ca natie si inainte?

  • Reply
    Canadianu'
    13/05/2019 at 5:39 PM

    “de presiunea socială (să fii bărbat și să nu aduci o tonă de bani e doar un pic mai rău decât sa fii femeie și să nu găsești “unul cu bani”)” – pisi, nu cumva ești aceeași persoană cu cea din interviul DoR, care se cuplase cu unul care avea apartament de 3 camere? Că nah, un moldovean rupt în cur care să stea in chirie într-o garsonieră cu alt rupt in cur probabil nu era de nasul tău… așa că mai ușor cu pianul pe scări, totul incepe de la voi, pizdele. Oricum, dacă te încălzește cu ceva, hipergamia n-a fost inventata ieri, și nu în România.
    Pupici, din Canada. Unde tot rupt în cur e moldoveanul, căci stă tot în chirie, și probabil va sta pentru tot restul vieții, because life. Dar măcar respir aer curat, beau apă bună de la robinet și șoferii de autobuz îmi zic mulțumesc când compostez biletul…

    • Reply
      andressa
      14/05/2019 at 2:12 PM

      Mai usor cu limbajul as zice eu, ca nu ne stim atat de bine incat sa ne injuram.
      Daca tu asta ai inteles din articolul ala, ca eu m-am cuplat cu cineva pentru ca avea apartament, nu pot spune decat ca iti recomand sa mai citesti o data si inca o data. Eu imi cumparam oricum apartamentul meu, care inca este al meu si platesc la el.
      Oamenii se cupleaza si daca au sau nu apartamente, nu PENTRU CA au apartamente sau nu au.

  • Reply
    Calin
    20/05/2019 at 6:31 AM

    Parcă s-a terminat prea repede textul, deși subiectul deschis de tine și parcurs etapizat are potențial mai mare. Așa cum nu există despre PROSTIE strict cărți de filozofie prea multe, pentru că subiectul este jenant, tot la fel A AVEA pare mai ușor de promovat decât A FI.
    Am constatat că generația tinerilor de după 89 a crescut cu un set de valori ne-legate între ele, să aibă ce n-au avut părinții, fără să știe să fie ce n-au fost părinții. Educația este cheia tuturor societăților și rezultatul de azi ne intrigă tocmai pentru că nu s-au sedimentat principii si valori.
    Apreciez abordarea subiectului și a ideii de valoare materială, la care mulți se raportează, poziționându-se într-o ierarhizare ce n-ar trebui să existe. Fermierii se uită cu jind la deținătorii de Lamborghini, pe când ei au combine cât 4 supercars. Călătorim în țări mai puțin frumoase ca și a noastră pentru că ni s-a spus că aia e destinație exotică. Și castanele comestibile sunt fructe exotice pentru africani sau asiatici.

    Mai așteptăm o generație, peste 25 de ani vedem ce s-a schimbat …

  • Reply
    O femeie
    21/05/2019 at 10:23 PM

    si lumea a inceput sa vorbeasca de bani. Din ce in ce mai putini sunt cei ce se ascund dupa aparente, in credite, etc.
    recomand la toti inoza.ro cu bugetul expus.

    • Reply
      andressa
      22/05/2019 at 1:18 PM

      In bula noastra. Nu as zice ca toata lumea…

  • Reply
    canadianu'
    25/05/2019 at 11:29 PM

    “Mai usor cu limbajul as zice eu, ca nu ne stim atat de bine incat sa ne injuram.” – ai o definite foarte larga a cuvantului “injuratura”.
    De unde stii ca nu ne stim? Esti atat de sigura ca nu te-ai intersectat niciodata cu un moldovean sarantoc venit sa lucreze in Bucuresti care ti-a facut ochi frumosi si pe care l-ai ignorat total pentru ca era un moldovean sarantoc venit sa lucreze in Bucuresti? Pentru ca toti fostii tai erau mai saraci decat tine, nu mai bogati, corect?
    In rest, multa sanatate. Si ai grija cu disonanta cognitiva 😉

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline