Un lucru m-a frapat în Finlanda mai mult decât vremea sau saunele lor. Pe la 4 dimineața, când eu abia adormeam ca lumea, după o seară lungă cu multă vorbă, saună și vin, Sanna se trezea. Mă deranja să îi aud alarma telefonului și apoi foșnetele hainelor în timp ce se îmbrăca și pleca la muncă, dar știam că nu are de ales. Eu aveam 22 de ani, iar ea doar 19. Era studentă la medicină veterinară și se trezea în fiecare zi la ora aceea imposibilă ca să facă o muncă pe care eu nici nu concepeam să o încerc pentru o zi: curăța cu abur fierbinte cărucioarele pe care se servește mâncarea în avioane. Aparent, cineva trebuie să facă și această muncă, nici nu mă gândisem la asta.
Timp de 4 ore, cât dura o tură, stătea îmbrăcată foarte gros, în hala în care muncea era la fel de frig ca și afară, iar în decembrie în Helsinki este al dracului de frig, plus purta un echipament de protecție, ca un criminalist, adica plastic peste tot, înclusiv pe cap, și o mască și ochelari. Stătea aplecată sau pe vine ca să manevreze aparatul care scuipa jetul de abur fierbinte și insista prin toate colțișoarele și toate fantele ca fiecare centimetru pătrat al căruciorului metalic să fie curățat și dezinfectat. Altcineva verifica rezultatul.
Apoi se ducea la școală și când venea acasă, după-amiaza, mereu se trântea pe pat și dormea adânc pentru câteva ore, înainte să se apuce să învețe. Sora ei, prietena mea și colega mea de cursuri din Polonia, unde venisem amândouă cu burse Erasmus, muncea de la vârsta de 16 ani timp de câteva luni pe an într-o piață. Vindea fructe pentru producători locali. Se trezea și ea tot la ore imposibile și stătea ore întregi în picioare. Nimeni nu le compătimea însă. Erau ca toată lumea. Nu erau orfane, nu aveau o situație dificilă, nu locuiau pe stradă ci cu părinții și nu aveau note foarte proaste, ci medii sau peste medie. Însă munceau de le săreau capacele.
Un ban cinstit, muncit și apreciat
Și colegii lor de liceu sau de facultate făceau la fel. Unii serveau la fast-food, alții spălau vase, unii lucrau la recepțiile unor săli de sport, alții la supermarket. Absolut toți câștigau banii atât de greu încât totul se recicla. Sticlele de bere valorau câțiva eurocenți, plasele erau întotdeauna aduse de acasă, parcarea era gândită din timp (la anumite ore era mai ieftină ora de parcare – nu era gratuită nici măcar la toate supermarketurile!).
Părinții lor aveau de asemenea slujbe, unii trăiau din salariul minim pe economie, așa cum făceau și părinții surorilor la care stăteam eu. Niciun părinte, oricât ar fi câștigat, nu îi plătea copilului mai mult decât costurile școlii (uneori nu total!), fără bani de bere sau de vacanțe în Spania. Părinții nu își dau afară copiii ca să le arate ce e viața grea, îi ajută, dar numai dacă și ei se ajută pe ei. Au un acoperiș deasupra capului și facultatea plătită dacă arată că merită asta, dacă se chinuiesc să câștige și ei un ban.
Familia la care stăteam nu era săracă, își permiteau un standard de viață destul de ridicat, cu o vacanță în străinătate pe an (totuși sunt 4 bilete de avion!), aveau mașină, o casă drăguță în suburbii, o barcă pe care puteai să și locuiești, construită chiar de tatăl fetelor, dar trăiau cumpătat, gândit, cu economii multe, cu haine luate la reduceri, abonamente la autobuz și vacanțe planificate din timp.
Munca necalificată părea să îi fi învățat câteva lucruri pe adolescenții finlandezi pe care îi cunoscusem eu:
Că a câștiga bani e al dracului de greu. Deși păreau niște emo mai toți, cu pielea albă, părul lung, haine negre și atitudinea de “Ce lume nașpa!”, erau mai responsabili decât mine și toți colegii mei de facultate (noi și dacă munceam, o făceam pentru a câștiga experiență, nu pentru a ne căștiga pâinea, aveam bani de la părinți pentru chirie sau pentru bere!). Ei își câștigau singuri banii pentru aproape tot și nu fiind secretare la firme de avocatură, ci trezindu-se la 4 dimineața și lucrând afară la minus 15 grade, împărțind fluturași pe un frig incredibil, cărând lăzi la piață sau la hala de pește, spălând vase, podele sau toalete.
Că a munci e extrem de necesar. Nicio bere nu e gratuită, nicio pereche de blugi nu pică din cer. Toți erau pregătiți, la terminarea facultății, să se angajeze oriunde vor găsi de lucru. Deși erau mulți studenți la Jurnalism, ca și mine, nu plănuiau să caute vreo 6 luni slujba ideală, ci să vândă cartofi prăjiți din secunda a doua, în timp ce trimiteau desigur CV-uri.
Că nicio muncă nu e prea grea sau umilitoare. Vă mărturisesc că mă consideram o delicată și ca mi-ar fi imposibil să muncesc ca ei mai ales din cauza fizicului meu de girafă anorexică, că aș leșina dacă aș fi ținută în frig sau în picioare mult timp, dar ei îmi arătau că am doar o problemă de atitudine. La o adică, aș fi putut să fac orice dacă aș fi vrut.
Acum 2 zile, prietena mea Roxana Hulpe a prezentat un reportaj la Știrile ProTV despre generația tinerilor care nici măcar nu încearcă să își găsească de lucru. Nici nu studiază! Unul din patru tineri trăiește pe banii părinților și crede că nu merită să muncească 8 ore pe zi pentru 1200 lei care se duc pe “țigări și suc”. Primul gând a fost desigur “Dar atunci nu lua suc și țigări, ia și tu o pâine!” Am simțit un mare gol în stomac când am ascultat discuțiile cu ei din știre.
Reporter: “Ce faceţi toată ziua?”
Ionuţ, 26 de ani: “Ne plimbam prin oraş, să treacă ziua, stăm.”
Reporter: “Atât?”
Ionuţ, 26 de ani: “Da”
Reporter: “De ce nu v-aţi căutat un loc de muncă?”
Ionut: “Pentru că munceşti degeaba, 1200 nu se merită, dacă fumezi şi bei un suc.”
Reporter: ″Și, de unde aveţi bani de ţigări, suc?”
Ionuț: “Are familia. Mă ajută mama, tata. Sunt singur la părinţi, ce ar avea altceva de făcut?”
A scris și Zoso pe tema știrii. El zice că e vina părinților. Eu zic că e vina părinților părinților. Și a n generații de dinainte. Sigur că te gândești că dacă nu ar avea de ales, oamenii ăștia ar munci. Dar eu nu cred asta. Eu cred că nu au cultura muncii și a banului câștigat, așa cum nici părinții lor nu o au și nu au putut deci să le-o transmită. Că asta se învață de mic, nu cu un șut în fund primit la 18 ani. Ci văzându-ți familia, primind 2 lei de ziua ta, nu 100 lei în fiecare zi.
Lucrăm la stat, pupăm în fund un stat
Trăim în capitalism, dar în mod ironic, nu există meritocrație. Comunismul a căzut, dar nomenclatura a supraviețuit. În imensul aparat de stat, pentru că unul din patru români angajat cu normă întreagă lucrează la stat, mulți și-au primit locul de muncă datorită unei conjuncturi favorabile, o pilă, ca să zicem pe limba tuturor.
Sunt 4,7 milioane de salariaţi cu normă întreagă în România, arată datele Ministerului Muncii. Dintre aceştia, aproape 3 milioane şi jumătate sunt angajaţi în mediul privat, iar restul de 1,2 milioane lucrează la stat. Iar aceştia din urmă au, în medie, salarii mai mari decât ale românilor care lucrează în mediul privat.
Sursa Digi24.
O anomalie senzațională este că sunt enorm de multe comunități în care toată lumea lucrează la stat. Adică la primărie, la școală și la poliție. Poate e o cârciumă, un butic, dar de obicei trebuie să mergi mulți kilometri pentru magazine. Nu există mediu privat.
O consecință a faptului că nu cei mai buni și cei mai merituoși primesc de lucru este evident nivelul dezastruos al economiei României. Dacă peste un sfert din români lucrează la stat și acesta nu e un mediu competitiv, mă refer și la Guvern și la Parlament acum, dar și la angajații de la nivel local, asta înseamnă un singur lucru: că deciziile strategice nu sunt luate de cei mai deștepți și mai gospodari, ca banii sunt cheltuiți de tâmpiți și că de ducem naibii cu toții.
Cum să se răspândească vestea că trebuie să muncești ca să meriți o pâine și cum să se molipsească lumea de microbul muncii când a lua un salariu sau un ajutor social înseamnă încă să o cunoști pe Nuți, amanta primarului, Geta de la Minister, Ion de la Poliție, Mitică de la Pașapoarte, Maria de la spital ș.a.m.d. Poți să fii prostul proștilor și tot să fii promovat sau plătit bine ca să stai degeaba. Poți să faci carieră în administrația locală fiind agramat, iar drumurile din localitate să fie deplorabile, cum bine povestea Vlad Petreanu recent.
În multe din localitățile traversate de el cu mașina, același primar e ales an de an de 20 de ani încoace. Angajații primăriilor și consilierii locali, cei care se fac vinovați de administrarea banilor la nivel local, nu au nicio treabă cu competența sau cu motivația. Ei vor doar un salariu și fac ce trebuie ca să îl primească. Ce fac exact, nu se știe. Miniștrii și membrii guvernului, de asemenea, fac ce trebuie când nu îi văd camerele de filmat ca să prindă un loc pe listă, un ban de campanie electorală de la partid, iar apoi se fac că muncesc.
Pile și relații
În Dilema Veche, un nostalgic scrie că a vorbit cu niște șahiști bătrâni despre felul în care rezolvau pe vremuri orice problemă.
Pe vremuri nu exista să iei un kil de portocale fără s-o cunoști pe Miți de la aprozar. Și ca s-o cunoști pe Miți de la aprozar, trebuia să-i faci un favor. Așadar, de ce avea nevoie Miți? Îți spunea marea ei dorință, iar tu puneai o vorbă bună ca să-i muți copilul de la clasa C (aia de loaze) la clasa A (unde erau geniile). Că puștiul merita, rezon, doar că n-a avut noroc. Ca s-o ajuți, însă, trebuia să duci un pachet de Kent la tovarășa secretară, care vorbea cu tovarășa profesoară, căreia îi livra copii la meditații ca să facă un ban în plus. După ce puneai lucrurile în mișcare, iar puștiul figura cu mîndrie la clasa A, îți luai o grijă de pe suflet: știai că, de fiecare dată cînd se vor băgă portocale la aprozar, Miți va piti o plăsuță și pentru tine.
Păi și acum nu e cam la fel? Câte lucruri nu se rezolvă încă dacă dai acel telefon!
Am plecat de la o puștoaică din Finlanda și am ajuns până la șomerii ignoranți ai României și guvernul nostru. Dar înțelegeți de ce se leagă povestea? Părinții care își întrețin copiii de 26 de ani nu au idee cum să îi facă să muncească și probabil că nici ei nu cred că merită să se spetească. Poate ei înșiși sunt medici emeriți, cine știe, dar dacă au văzut în jurul lor că tot pe pile și relații se câștigă un loc de muncă, chiar și la spital (unde găsești medici habarniști și își riști viața), atunci și-or fi pierdut motivația să îi zică “învață și muncește că așa ajungi departe în viață”. Adevărul e că în România e o loterie.
Totul se negociază
Un articol din Dilema Veche al unei profesoare de literatura română m-a infiorat. Ea se declară din ce în ce mai “inadecvată” într-o lume în care mai mult refuză șpăgi și vânzarea de note decât discută despre cărți în audiențe.
Dau, ca orice profesor, consultații, conform unui program afișat pe ușa biroului; în principiu, ar trebui să vină, într-un asemenea program, studenții care lucrează sub îndrumarea mea (lucrări de semestru, lucrări de licență, de master, de doctorat) și studenții care, urmînd cursurile predate de mine, au întrebări să-mi pună despre ceea ce eu am predat și ei nu au înțeles. Așa se și întîmplă. Doar că numărul celor care vin la consultații căutînd să negocieze cu mine o notă de trecere dinainte de examen (leitmotivul sună cam așa: „Ce să vă fac ca să mă treceți la examen?“) e tot mai mare, procentual vorbind, în raport cu ceilalți.
Sursa: Despre inadecvare – Ioana Bot
Părinții care nu-și trimit odreslele la muncă sunt cei care nu iau învățămîntul în serios. Sunt cei care vin să o “cumpere” sau să o amenințe pe profesoara care nu vrea “să se înțeleagă.” Și ei au prins vremuri în care totul se negocia, cu un pachet de Kent poate sau de un săpun Fa. Care generația a prins altfel de vremuri?! Acum câteva generații încă otrăveam fântânile și fugeam.
Copiii ajung șomeri cu sau fără bacalaureat, cu sau fără diplomă la facultate, dar convinși că oricum nu merită nimic vreun pic de efort. “Nu se merită.”
PS: Un articol pe care nu îl mai găsesc acum ca să îl citez (update iata link) zicea că româncele câștigă din videochat între 1000 de euro și 3000 de euro pe lună. PR-ul unei companii care angaja femei pentru asta, perfect legal în România de altfel, era întrebat de un jurnalist dacă nu i se pare indecent ce fac femeile pentru bani, dacă nu e cam imoral, iar reprezentata firmei a spus: “Mai indecent mi se pare să muncești 8 ore pe zi pentru 1200 lei!”
(Citat exact :Andra Chirnogeanu, Studio 20’s PR Manager, also rejects the idea that this is risky or psychologically damaging work. “It’s psychologically damaging to stay 12 hours in an office getting paid a minimum wage,” she says.)
Uite aici e problema – că mulți gândesc așa. Mai bine s-ar masturba în fața camerei decât să pună mâna să spele pe jos! Asta e scara de valori în societatea asta.
41 Comments
Valentina
23/08/2017 at 10:26 PMUn articol care reda din pacate trista realitatea din Romania de astazi.
Si atunci ma intreb, oare suntem suficienti cei ce nu ne incadram in aceasta descriere?
Cand oare vor deveni o exceptie astfel de tineri?
Oare fac bine ca aleg sa imi cresc copiii in aceasta tara?
andressa
24/08/2017 at 12:04 PMEu sper ca suntem intr-o zona strategica si asta ii va face pe altii sa ne ajute sa mergem cat de cat inainte, altfel nu am nicio indoiala ca spre imbecilism total si totalitarism ne indreptam. Un stat in care majoritatrea sunt incapabili sa isi castige painea, sa priceapa un text citit, sa inteleaga cum functioneaza economia nu poate ajunge decat o copie a Coreei de Nord, o armata de oameni la limita supravietuirii condusi de un aparat de stat lacom si cu grija pentru aparente.
Nu pare sa fie o prioritate pentru cineva educatia in Romania si pana cand asta nu se va schimba vom merge din rau in mai rau.
A Constantin
24/08/2017 at 12:24 AMNu e o meserie dar femeia de la videochat produce ceva si implicit plateste taxe. Putoarea din interviu traieste din ce produc altii.
andressa
24/08/2017 at 11:46 AMUite o treaba importanta, bine punctata. Castiga-ti painea, plateste taxe, fii un cetatean demn.
Dar dincolo de asta, ti se pare ca a avut dreptate cand a spus ca e mai demn sa te dezbraci decat sa vinzi la taraba? Mie mi se pare foarte jignitor.
Bogdan
24/08/2017 at 12:36 PMPrivind lucrurile prin prisma strict financiară, da e mai demn să te dezbraci. De regulă, la servici te duci să cîștigi un ban, precum ai zis. De ce ar fi mai demn să lucrezi 8 ore în piață pe 300 euro decît dezbraci în fața camerei pe 3000? Dacă nu îți păcălești clienții, patronul și colegii sau nu faci rău cuiva, atunci orice muncă este demnă. Restul ține alegeri, valori morale și de viață etc. unde demnitatea devine subiectivă și îl privește doar pe individ în raport cu el însuși.
andressa
24/08/2017 at 1:36 PMEu sunt e acord ca munca e munca si ca atata timp cat nu esti un parazit esti demn, dar gandirea “doar prostii muncesc din greu” este o idiotenie. In lume cineva trebuie sa se dezbrace, cineva trebuie sa deseneze, cineva trebuie sa spele si pe jos. Nu e penibil sa castigi salariul minim pe economie, asta vreau sa spun. Nu cred ca e mai bine sa stai acasa sau sa te masturbezi in fata camerei decat sa faci o munca necalificata pentru ca la 1200 lei nu merita sa te dai jos din pat.
Si pe scara mea de valori a face videochat nu e totuna ca a vinde covrigi, sper ca mai multi au aceeasi scara de valori ca si mine. Sa fie sanatosi cei care o fac, au motivele lor, dreptul lor, dar eu nu pun egal intre a te dezbraca si a spala vase.
A Constantin
24/08/2017 at 11:54 AME decizia fiecaruia ce face cu corpul lui, pentru noi e jignitor dar pentru o femeie ajunsa la disperare(nu cred ca e cazul videochatului doar extrapolez) sa isi creasca copilul/copii poate fi o optiune (dar pentru noi ar da un exemplu moral gresit copiilor ei/societatii)
andressa
24/08/2017 at 12:14 PMEu nu vorbesc despre femeile care fac videochat, ci de o declaratie iresponsabila. Sa spui ca e indecent sa muncesti pe 1200 lei este chiar o prostie. Nu e indecent sa iti castigi painea, chiar si daca e foarte greu.
Ce e adevarat este ca in alte tari salariul minim pe economie iti da un nivel de trai mai ridicat, dar asta si pentru ca toata lumea plateste taxe, economia e mai puternica, isi permit si statul, cat si companiile sa plateasca mai bine un angajat pentru ca bani se fac, se aduna la buget și în conturile firmelor. Asta inseamna să mearga economia.
A Constantin
24/08/2017 at 6:53 PMRespectivul care a facut declaratia nu e formator de opinie(nici puturosul). Dar depinde ce culeg toti cei ce vad la Tv sau citesc aceste stiri. Cand castigi bani usor (ajutor social, pimp videochat, vinde bunicu mosia la tara) li se pare imposibil sa munceasca pe salariul minim. Daca ar muri de foame altfel ar vedea cei 1200 de lei
rafael moraru
27/08/2017 at 7:28 PMDaca te trezesti la 4 sa speli carucioare, (urmand exemplul expus de tine mai sus) si dup-aia inveti pentru facultate, motivatia…una din motivatii este banul. Atunci, intreb, daca banul primeaza, de ce sa nu faci videochat, munca putina bani multi? Altfel, de ce i-am acuza pe somerii statului? Ei nu vor bani mai multi, ce motivatie ar avea sa munceasca?
o femeie
24/08/2017 at 1:13 PMSi eu cred ca ne trage in jos obisnuinta sa stea cu parintii dupa 20 de ani sau asteptat casa mostenire de la parinti sau de la stat, sa dea/ajute cineva. Daca vor ceva, tinerii harnici chiar fac eforturi – si reusesc.
Dar si in Romania sunt oameni cu salariu minim pe economie si copiii muncesc, dar conteaza si cercurile unde ne invartim ca sa ii cunoastem. As vrea sa va povestesc nu de mine ci de verisorii mei care munceau mai mult ca mine:
se trezeau la 5-6 si hraneau/mulgeau animalele, apoi mers la liceu pe jos 4-5km (sa economiseasca banii de bilet ca parintii le dadeau). Acum au 30 ani acum si fiecare 2 locuinte (si ipoteci) – si nu au studii universitare pt ca ei au muncit si in liceu si imediat dupa.
Am multi in jur care au 2 surse de venit si sunt modesti – nu ies in fata, nu se plang, ci reusesc. Haideti sa ii promovam pe acestia!!! si nu toata pleava. Si in Franta se plang ca 25% din tinerii absolventi nu au de munca, e evident nu o problema de criza de joburi ci de alegeri si la noi, si la altii.
dojo
24/08/2017 at 1:33 PMAsta e articolul de pe BBC http://www.bbc.com/news/magazine-40829230
E trista atitudinea tinerilor, la fel de trist este insa ca intr-un fel au dreptate. Salariile pentru cei care nu sunt in IT sau pe domenii extrem de banoase sunt infiorator de mici, comparativ cu cat costa o locuinta, o haina sau un kilogram de fructe.
Nici nu discutam despre vicii, pe care multi nu le avem, dar numai cosul zilnic e greu de procurat cu 1000 si ceva de lei.
Intr-un fel ii inteleg, desi eu nu am mers niciodata in viata pe principiul ca e mai bine sa stau decat sa muncesc.
maddy
25/08/2017 at 11:29 AMmie mi se pare rusinos sa faci videochat, e tot prostitutie, n`am nimic cu asta, din partea mea sa se legalizeze si prostitutia, dar eu una nu as face asa ceva. ca si tatuajele, imi plac pe altii, dar nu pe mine. de asemenea videochatul nu e o munca pe termen lung, se cauta fete tinere si aratoase (desi piata pt fetish`uri cred ca e bine dezvoltata si e nevoie de oameni de toate formele si varstele cat timp sunt carismatice). cred ca cine se baga in asa domeniu viseaza sa dea un tun si sa`si ia o masina scumpa cu care sa umble cu rezervorul la un sfert, nu sa se pensioneze din videochat.
in Romania clar nu e mentalitatea ca tinerii sa lucreze pentru banii de buzunar. cred ca parintii ar considera rusinos ca odraselele lor sa lucreze vara pentru un ban in plus. “adica sa creada lumea ca noi nu avem bani?”.
cat despre acesti tineri care stau pe banii parintilor, ei bine, macar nu sunt infractori. probabil cand nu vor mai avea surse de venit vor fi obligati sa faca ceva in privinta asta.
#55 Inspirația săptămânii (19 - 25 august 2017) | Cristina Oțel
25/08/2017 at 9:32 PM[…] ”Educație și lipsa ei. Șomerii cool ai zilelor noastre” – Andreea a scris un articol tare bun despre valorile transmise copiilor, despre educație, cultura muncii și a banului câștigat. […]
Vlad
26/08/2017 at 11:05 AME un articol bun dar ca și alte articole sau discuții pe marginea acestor subiecte caută să găsească o soluție centralizată la o chestiune care ține în esență de fiecare om în parte.
Premizele de la care pornește articolul sunt că educația este responsabilitatea instituțiilor publice, ca educația în Romania este un produs aproape exclusiv al acestor instituții și că reforma lor și a educației ar avea un impact direct asupra calității ei si al treia premiză este că toată lumea se pricepe la afaceri și ca doar un mediu inadecvat și educația lacunară nu au permis dezvoltarea micului antreprenor.
Fals.
În primul rând educația din România a fost produsul educației religioase. Comunismul a denaturat și a obturat această legătură introducân materialismul științific in educație și inducând ideea falsă că educația e un organsim de sine stătător care se susține prin ea insăși și al cărei rezultat final este bineînțeles propășirea materială.
Evident nu toată lumea se pricepe la afaceri. La mine în familie spre exemplu, tatăl meu a făcut bani pe cont propriu cu o firmă de proiectare iar fratele meu lucrează în Canada și a făcut bani acolo. A plecat de aici cu bani primiți de la tatăl meu din activitatea firmei, acolo a făcut master, a luat mai multe joburi și a reușit să-și ia acum al doilea apartament cu credit după ce pe primul achiziționat l-a achitat. Bineînțeles că acestea nu s-au întâmplat peste noapte și a durat aproape 17 ani.
Eu am muncit 13 ani în România la corporații și firme Românești, am reușit să strâng bani de jumătate de apartament și acum sunt parțial întreținut de părinți, parțial din chiria de pe apartament.
Părerea mea este că educația in România a pierdut în parte contactul cu valorile creștine și cu reperele moral umane care dau măsura unui neam. Adică sensul educației este ancorarea omului în moralitatea creștină.
Bunăstarea materială este rezultatul muncii dar nu reprezintă un scop în sine ci este mai degrabă rezultatul aspirațiilor omului în raport cu mediul și cu ceilalți oameni.
Concret există afaceri românești. Pe Contributors la articolul ( http://www.contributors.ro/economie/ce-folos-ca-vad-live-pe-smartphone-conferinte-de-strategie-economica-si-ca-produc-capsulele-medicamentelor-prin-imprimare-3d-daca-nu-gasesc-sa-angajez-operator-chimist-in-fabrica-si-primitor-distribui/ ) am purtat o discuție cu MirceaM care mi-a furnizat mai multe exemple de afaceri românești. Cu alte cuvinte există oameni care au reuși în România, care au muncit și s-au realizat din punct de vedere material.
Ina
26/08/2017 at 1:14 PMEu zic sa nu va luati de fetele de la videochat, pana la urma este o meserie, fetele sunt majore, lucreaza voluntar si gratie acestor site-uri avem, probabil, mai putine violuri. Cat timp vor exista barbati, vor exista si astfel de meserii de femei- ca si in cazul filmelor porno, nu este cazul sa ne ascundem in spatele unei false pudori.
Mult mai grava este mentalitatea celor care stau degeaba si nu muncesc, pe banii parintilor (dintre care unii se spetesc muncind in Italia sau Spania ca sa intretina trantori). Este putin 1200 pentru cei care nu au nici bacalaureat? Este intr-adevar, DAR muncind inveti o meserie, te specializezi, cunosti oameni, si de acolo castigul nu poate merge decat in sus! Vei avea un salariu mai mare pe masura ce avansezi in cariera, poate vei dori sa iti faci propria firma ca sa nu mai injuri pe “patroni” ca se imbogatesc, poate vei dori sa iti continui studiile, sau sa faci cursuri de instalator, de electrician, de macelar, macaragiu, sofer de camion, bona pentru copii, bucatar sau alte meserii care iti vor aduce un castig mai mare.
Ce se intampla daca stai acasa si nu faci nimic, primesti ajutoare sociale si bani de la parinti? Exact: NIMIC! Ramai mereu un parazit al societatii, care il injura pe vecinul “patron” de firma care munceste de dimineata pana seara sa isi mentina firma de succes. Nici un progres personal. Nici o realizare. Injura guvernul, oricare ar fi acela, presedintele, primarul, orasul, familia ta care nu e milionara in euro, ca din cauza lor tu nu muncesti, ca nu-ti da nimeni salariu mare daca nu stii sa faci nimic!
viorel cucos
27/08/2017 at 12:39 PMDragii mei , din nefericire punctele voastre de vedere sunt periculoase si subversive . Omiteti punctele esntiale . Cu ce este mai moral un bancher, in comparatie cu o fata care face videochat ? De ce indemnati la munca indiferent de pret ? Munca este o marfa , asa cum sunt si cartofii la piata . Si atunci de sa ne vindem noi romanii foarte ieftin ? De ce nu se vand ieftin si nemtii , finlandezii , elvetieii , etc. ? Va propun un calcul simplu : firma Carrefour din Romania ofera salariul minim pe economie , 1200 lei . Brut , atentie . Adica putin peste 900 lei net .Pe un post similar in Franta , acelasi job , la aceiasi productivitate a angajatului , cu aceleasi incasari ale magazinului , se ofera 2000 de euro . Cum explicati ? Angajatii romani nu sunt prosti si stiu ca din munca lor de aici sunt platiti cei din Franta . Bun , sa admitem ca te ai saturat sa ti tot faca stomacul scurt circuit cand se atinge de sira spinarii si accepti un asemenea job . Acum ca ai crescut mare si ai si un job , vrei si tu sa locuiesti singur . O chirie modica intr un oras de provincie este undeva la 150 de euro. Hopa ! Mai ramai cu 300 de lei . Renunti la fumat , la bere , nu te mai speli , iti arunci telefonul in canal , iti peticesti hainele , dar de mancat tot trebuie sa mananci . Macar ocazional , ca sa nu dea dependenta. Si trebuie sa te desurci cu 10 lei pe zi . Mai precis cu 1,10 euro . Partea nasoala este ca atunci cand esti tanat te mai si indragostesti . Ti ai dori si tu o familie . In cazul ideal, iubita ta are si ea un job asemanator . In doi e mai usor : o zi mananca unul , o zi celalat . Daca mai fac si un copil , nu mai mananca nici unul . Pur si simplu nu ai resurse pentru acest obicei prost . Dar cu totii strigam in gura mare , le muncaaaaaa !! Cum facem cu munca in conditiile astea , imi puteti explica ? La ce ne foloseste ? Va spun eu , daca munca era vre o smecherie , o tineau bogatii pentru ei , nu ne o lasau noua !
ana
27/08/2017 at 4:18 PMNu merita sa muncesti 8 ore pe 1200ron, tocmai de asta multi dintre cei intervievati o sa ia drumul Italiei, al Spaniei, al Marii Britanii, unde o sa faca munca necalificata pe mult mai multi bani. Si parintii aia care le dau bani probabil tot prin strainatate muncesc.
viorel cucos
28/08/2017 at 11:39 AMDe acord , Ana !
rafael moraru
27/08/2017 at 7:23 PMscuza-ma da’ nici aia nu e viata, sa muncesti ca un sclav de la 4, sa mergi dup-aia la scoala, sa vii acasa sa cazi rupt in doua si dupa 3-4 ore sa te apuci de invatat. Scuza-ma, da’ eu nu accept ideea asta de societate in care devenim roboti, cadavre ambulante…suntem oameni, trebuie sa socializam, sa fim fericiti, sa ne bucuram de chestii care ne plac. Nu putem privi sclavia asta ca pe o virtute. Bineinteles ca nu aprob ceea ce se intampla in Romania dar nici alternativa nu este de dorit. Da-o-n fasole de viata, asa mai bine streangu-n gat. De ce sa ne mai miram de asistatii social, stau ei bine pe trotuar, au de mancare si de baut….de ce sa-si rupa spinarea, sa-si distruga sanatatea? Sa aiba mai mult? Mai mult pentru ce?????????????????
viorel cucos
28/08/2017 at 11:40 AMLogica fara cusur , Rafael !
Tea
28/08/2017 at 4:36 PMAsistatii social pe care ii stiu, mai toti sunt bolnavi pe bune. Locuiesc la tara, deci ii vad. Fac in plus munci la negru, zilieri, cat ii tine ficatul sau bunul simt (sa apara, am exemple cate vrei!). Se descurca si cu banii de la stat si maruntisurile castigate zilnic, mai au ceva prin gradina.. nu mi-e musai mila de ei
Tea
27/08/2017 at 11:52 PMEu lucrez de la 16 ani, ca am locuit in perioada aia in State si era rusine tocmai sa nu muncesti. Banii i-am strans pe majoritatea si i-am dat pe 1/3 de erasmus cand m-am intors in tara. 1/3 tata, 1/3 scoala. Asta asa, ca sa ma laud.
De atunci insa am avut perioade lungi de nemuncit sau muncit+ajutor financiar de la parinti, inclusiv acum lucrez part-time ca sa platesc gradi part-time a copilului :)) nu am considerat in vreun moment ca-i o rusine ca ma ajuta ai mei (care lucreaza deci nu ma ajuta deloc cu copilul), insa intr-adevar am calculat ceva inainte sa accept un job sub ceea ce cred ca e valoarea mea tocmai avand un sprijin financiar ce m-a ajutat sa nu zoresc o angajare pentru ca n-am ce pune pe masa. Poate fi si asta un argument pentru reportajul Pro.
Dincolo de faptul ca o stiu pe Andra, PR-ul citat, si cred ca i s-a trunchiat interviul ( evb de o propozitie din ceea ce cred ca a fost o discutie) si pus in contextul stirii ca sa fie de impact mesajul tau (nu neg metoda, dar nu-i 100% kosher) – sunt oarecum de acord cu ea. Sa ne uitam si la “prostitutia” din viata corporate si ce impact psihologic are.
As mai adauga ceva ce ma doare personal, si anume inexistenta unui cadru fiscalo-legal ok pentru joburile part-time/”marunte”. Ca si-n presa in ultimii ani, sunt prea multe joburi la negru. Si tocmai au schimbat astia taxarea la part-time cat sa descurajeze.. mi se pare firesc sa se incurajeze practica cu acte-n regula, mie ca mama ce isi doreste timp cu copilul ei (spre deosebire de ta-su care-i 12h/zi la birou+naveta) mi-ar fi foarte utila. N-as vrea nici sa fiu full time mom, e o perioada tranzitorie pentru mine (deci nu vreau pfa sau firma proprie), as vrea sa existe o solutie ok si pentru situatia mea.
andressa
28/08/2017 at 4:08 PMLegat de citatul PR-ului, am si editat si am inclus citatul precis ca sa fiu corecta. Memoria mi-a jucat feste, eu am interpretat intr-un fel ce a spus, dar am pus citatul apoi.
Eu nu sunt de acord cu ea, nu cred a fost o gafa ce a spus, sa ne intelegem, e doar o chestiune de viziune si valori. Eu cred ca a-ti vinde corpul este daunator din punct de vedere psihologic, iti afecteaza imaginea de sine. Nici eu nu cred ca e usor sa traiesti dintr-un salariu de 1200 lei, mai ales intr-un oras scump ca Bucuresti, dar nici nu cred ca solutia este sa faci videochat. Ci sa muncesti pana cand castigi mai mult, sa inveti ca sa ai o slujba mai buna.
Tu ai dreptate ca in Romania sa muncesti part-time nu o solutie, taxele au ingreunat oricum asta, iar mamele nu sunt incurajate sa faca asta desi ar fi clar un mare castig.
Tea
28/08/2017 at 4:29 PMYep, eu am citit citatul “complet” pe bbc direct. Mai mentionez ceva subiectiv total, Andra e o tipa grozava, eu m-am inteles super cu ea cat mi-a fost antrenoare de fitness 🙂
Am uitat sa iti spun ca-s de acord total cu cercul vicios de nepotisme si angajati la stat pe salarii si prime sf. In acelasi timp stiu si oameni angajati la stat fara spagi si pile care trag tare. Sper sa nu fie doar exceptii, desi si experienta mea cu autoritatile e sinistra..
Corneliu Balan
29/08/2017 at 4:15 AMCiteam in adevarul de ieri despre pensiile unor comisari-sefi care iesisera a pensie la 41 respectiv 42 de ani. Pensia unuia depasea 100000 Ron, am facut eu socoteala ca acea suma insemna 37000 $ Can care e o pensie buna in Canada pt o persoana de 65 de ani. Dar oamenii erau din Romania si in plus ii angajasera inapoi pe contract pe niste salarii tari. Asa ca desi articolul este bine scris si mi-a placut… punctul lui slab este ca in el se compara tinerii (sau valorile morale ale acelor tineri) din doua sisteme: unul in acre lucrurile merg NORMAL si altul in care merg aiurea. Fi-mea a terminat scoala privata si totusi ea a vrut sa lucreze la un water park peste vara ca salvamar. O fata a unui ambasador egiptean, lucra acum in fisia Gaza, si urma sa plece in Siria sa ajute refugiati printr-un ONG. Va spun eu ca nu-s platiti cine stie ce si pot sa-si piarda viata oricind. De ce nu or sta pe banii lui taica-su caer e din familie foarte bogata? Sau in cluburi, pt ca are 27 de ani? Ok, e maritata si sotul face exact acelasi job ca ea.
Dar tinerii astia au crescut si au fost educati intr-o sociatate normala, exista o scara de valori, moralitate, etc.
Revin la exemplul de la inceput. Deci voi vreti ca eu sa muncesc pe 1200 de RON cind vagabaontele alea ale lui Dragnea (fostele dansatoare de muzica populara) erau platita fara sa calce pe la serviciu? Sau cind orice om cu pile intra la primarie si are un salariu bun fara sa faca mai nimic? Sau cind s-au marit (aproape dublat) salariile demnitarilor, prima chestie anul trecut? Intr-o tara ca Romania ura pe care o am asupra sistemului si parvenitilor si jigodiilor care se inbuiba nu ma lasa sa muncesc pe o suma derizorie. De ce as munci eu pe mai nimic in timp ce PSD-ul de la putere au ajuns sa fie votati pe promisiuni false? E ca si cum ai minti in CV numai ca odata ce ai luat job-ul si ai fost prins cu minciuna, tu esti dat afara. Ei, nu. Vor fi acolo 4 ani 🙂 In esenta oamenii sint un produs al sistemului in care traiesc.
andressa
29/08/2017 at 3:55 PM“Voi vreti ca eu sa muncesc pe 1200 lei?” – nu e vorba de faptul ca noi vrem, ca eu as vrea, da, in principiu, ca toti sa muncim si sa contribuim la bugetul de stat, dar mai ales e spre binele tau sa muncesti. Nu te pot ajuta parintii pentru totdeauna, iar tu ai nevoie sa fii independent. Lucrand azi pe 1200 lei ai sanse sa castigi 2000 lei intr-o zi sau chiar 3000 lei, poate mai mult, chiar si fara sa fii specialist in IT. Toate au un inceput. Si eu am lucrat part-time ca office manager cand eram studenta si luam 400 lei. Mai luam si bursa la facultate de vreo 100 lei sau 150 lei pe luna, nu mai stiu. Cheltuielile mele erau desigur mai mari, dar era o lectie despre responsabilitate si despre castigarea banilor, nu era vorba de supravietuire din fericire, la fel ca in cazul prietenelor mele din Finlanda de care povesteam.
Cei care nu lucreaza deloc la 20 -25 de ani vor fi someri si la 30 -40 de ani ceea ce face lucrurile si mai complicate, iar nevoile tale cresc odata cu trecerea timpului, poti avea copii in intretinere de exemplu. De aceea cred ca oricat de greu ar fi sa te descurci cu un salariu minim, optiunea de a nu munci este cea mai proasta din lume.
Tea
29/08/2017 at 4:11 PMAre mare dreptate Corneliu, nu traim intr-o lume normala. Educatia buna nu-i pentru toata lumea, n-a fost niciodata si nu cred ca-i nicaieri..
Sa-ti dau exemplu, cand am plecat eu din Ro, la 16 ani, toata lumea-mi zicea ca ma voi duce in US sa fiu un geniu. E drept, eram de mentiune, in cls cea mai buna, imi placea matematica 🙂 (uit sa mentionez cum se copia pe vremea mea, si ce comentarii ridicole invatam pe de rost – dar ma gandesc ca e la fel si acum). No, si maaaare mi-a fost surpriza sa ajung in US la un liceu de orasel nuclear, unde toti erau copii de fizicieni si doctori, si am tras la a invata toata fizica de liceu din Ro intr-un an in US si matematica mea draga am trecut-o cu niste D-s+C-s de stateam toata ora de pranz la “meditatii” aka pregatire cu profa intr-a 12-a. Si cum manualele noastre erau niste fituici pe langa enciclopediile pe care le cara liceenii americani de au nevoie de lockers pentru caramizi 😀
N-am fost geniu, eram in primii 100 din vreo 350 cati eram in anul meu. Am tras insa foarte tare, intr-o lume fte competitiva, in care stiinta arata altfel. Iar invatatul se face din placere sau din ambitie, in paralel cu activitati extracuriculare, sport, hobby-uri, arte.. asta daca vrei sa fii bun.
Bibicu
29/08/2017 at 9:32 PMProblema majora este educatia, mai ales cea de acasa. In multe familii nu se promoveaza munca, pentru ca multi muncesc din greu, dar castiga putin: societatea noastra e cam data peste cap, dupa cum s-a spus in nenumarate comentarii. De aici blazare si rezistenta la ideea de a munci. Problema este ca tinerii nu vad solutia: e normal sa nu o vada sau sa nu li se arate din familie din moment ce nici parintii nu au reusit. Modelele lipsesc. Mai ales pt ca societatea e condusa de contraperformeri: conducatorii celor mai slabe judete dpdv economic (e doar un exemplu).
Solutia este trist de simpla… e ca aschia in ochi care te impiedica sa vezi padurea.
Da – se numeste munca!!! DAR: e munca ta sa te perfectionezi (nu sa fii ideal). Sa fii mai bun, sa inveti mereu din experienta: sa nu iti fie frica sa experimentezi, sa incerci, sa o iei oricand de la capat. Nu inseamna sa inveti din scoala, desi e bine sa fii consistent si persistent: sa inveti constant ceva, in ritmul tau. Nu tb sa fii cel mai … orice ar fi ala. Tb doar sa te tii de treaba, caci multi se vor pierde pe drum si viata e ca un maraton: multa multa rutina si din cand in cand cate un sprint. Si cand apare sprintul tb sa fii pregatit: sa prinzi momentul, sa poti sa alergi, sa iei un loc fruntas.
Am lucrat si pro bono, si pe cativa zeci de lei in liceu (anii ’90), si pe salariu sub 100 $ pe luna in ture de noapte in facultate si acum am o afacere de 2 mil euro/an cu peste 30 de angajati.
Se poate in orice domeniu, oricand.
Dar majoritatea antreprenorilor au intre 36-46 de ani, pt ca in perioada aceasta au experienta necesara sa faca o companie si sa fie profitabila. Si au si ceva capital si si-au rezolvat problema locativa.
Cand te opresti din invatat? Nu te opresti, caci tb sa fii un exemplu la tine in companie si sa intelegi si clientul si angajatii.
Zelist Blog » Blog Archive » Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri, in perioada 21 – 27 august 2017?
30/08/2017 at 1:21 PM[…] Educatie si lipsa ei. Somerii cool ai zilelor noastre – andressa.ro 4072 Facebook interactions […]
o femeie
01/09/2017 at 11:38 AMTea, m-ai uns la suflet cu ce ai scris in comentariul despre educatia americana. Da, ai nimerit tu in scoala buna, cu parinti destepti si copii muncitori. M-am regasit in socul avut cand de la generala (no 2 in clasa fara efort) am ajuns la cel mai bun liceu , cea mai buna clasa … (ok, am recuperat diferenta dar nu total). Si zic ca tine: obisnuinta cu efortul si cu munca se invata de acasa. Educatia vine de acasa. Scoala poate da instruire, poate da o carte, si atat.
Restul este MUNCA !! si nu ne oprim niciodata de invatat si evoluat.
Ela
02/09/2017 at 11:31 PMJos palaria Andreea, you slayed cu articolul acesta!
As completa ca e nevoie si de o desteptare a angajatorului roman. Nici nu vreau sa ma gandesc cum e prin fabrici si alte firme, daca prin agentii si firme cu pretentii sefii considera ca e ok sa tipi in sedinte, sa flirtezi si in general sa ai multe pretentii desi ingreunezi constant fluxul comunicatiilor si eficienta, doar fiindca ti se duc niste bani spre niste oameni.
Chiar cred ca oamenii ar muncii si pentru 1200 de lei, doar sa simta ca munca lor e apreciata si contribuie la ceva, sa fie intr-un mediu bun, sa isi respecte superiorii etc.
mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 81)
03/09/2017 at 8:28 AM[…] Șomerii cool ai zilelor noastre; […]
raluca
04/09/2017 at 4:09 PM“It’s psychologically damaging to stay 12 hours in an office getting paid a minimum wage” – “Este daunator din punct de vedere psihologic să stai 12 ore într-un birou si sa primești un salariu minim”.
Tanti nu spune ca e rusinos sa muncesti. Ea spune doar un adevar. 12 ore de munca sunt daunatoare din punct de vedere psihologic si fizic. Un om cu salariu minim in Romania este la limita saraciei si sa fii la limita saraciei este daunator, atat din punct de vedere psihologic cat si fizic. Oamenii la limita saraciei nu sunt oameni fericiti in Romania si de cele mai multe ori, nu sunt nici oameni sanatosi.
Sunt de acord cu tine ca e foarte ok ca tinerii sa fie obisnuiti cu munca de la varste cat mai mici. Daca voi avea copii cu siguranta vor munci daca vor bani de buzunar si in nici un caz nu vor primi bani de chirie si bere.
Insa munca de dragul muncii nu este o virtute. In timpul facultatii am muncit in multe cazuri 80 de ore pe saptamana: norma intreaga, scoala si teme pentru acasa. Anii aceia nu ii mai primesc inapoi si sanatatea mea a fost afectata iremediabil. Daca nu as fi fost nevoita sa muncesc, probabil mi-as fi permis sa aplic pentru o bursa la master in strainatate. Aveam note rezonabile si poate as fi putut sa trag mai tare in ultimii doi ani, dar e foarte distractiv sa iti folosesti vacantele de facultate ca sa faci ore suplimentare la job si concediul anual ca sa inveti pentru sesiune. Nu, munca in exces nu te innobileaza, nu te face mai destept, din contra, exista multe studii care demonstreaza ca nu poti performa atunci cand muncesti ca prostu fara pauza. Un armasar de rasa care alearga de placere in fiecare zi o sa intreaca oricand o martoaga care trage aceasi caruta 12 ore pe zi.
Copii mei nu vor munci 12 ore pe zi. Pentru asta exista roboti care muncesc 24 din 24. Copii mei vor munci inteligent, de ajuns cat sa isi satisfaca nevoi si nu prea mult pentru ca sa isi consume viata. Bill Gates nu si-a petrecut adolescenta invartind burgeri la McDonalds, ci si-a petrecut-o invatand sa programeze dupa orele de scoala, in laboratoarul de informatica administrat de mama sa. Ma indoiesc ca ar fi ajuns unde este acuma daca se trezea la 4 dimineata ca sa curete carucioare.
Kathy Bates
07/09/2017 at 2:21 PMFinlandezii au mai făcut ceva în 2015. Un experiment social cu rezultate foarte interesante. Au hotărât ca un număr de șomeri în prima fază și mai apoi toți șomerii să primească un venit minim garantat de 560 EUR. În primul an, un număr foarte mare din cei care primeau acești bani de la Stat s-au angajat.
De ce? Au prins gustul banului. Au realizat că atunci când primesc 560 EUR pentru nimic, cheltuie 1120. Și atunci era mai bine să aibă 1500 din salariu.
Dacă nu ar fi avut niciun venit, ar fi fost atârnători, drogangii, nu ar mai fi fost tentați de altceva. Decât de ciupeală, doză, sticlă, atârnat pe la prieteni. Ca golănimea de scară de bloc de la noi. Nici măcar de furat nu sunt în stare.
Spunem asta în 2017. După salturile făcute în regimul salariilor după 2013 și după manevrele primului-ministru Ponta de atunci.
În 2007, dacă le spuneai ceva de salarii, cheltuieli, credit, angajament, economisire sau cumpărarea de bunuri, românii verzi mai întâi te înjurau. Apoi îți mai trăgeau și una după ceafă. După care te înjurau iar și începeau cu Ceaușescu, naționalizări, confiscarea mașinilor și caselor și alte rahaturi. După ce se calmau, îl mai ridicau nițel în slăvi pe Becali.
andressa
07/09/2017 at 4:03 PMVenitul minim garantat (GMI guaranteed minimum income) e un subiect interesant despre care am tot citit si am auzit si un TED speech pe tema asta, stiu ca Elon Musk e un mare suporter al filosofiei ca un om va incepe sa invete si sa se dedice unei profesii cand nu va mai avea grija zilei de maine – dar din ce am citit pe tema asta nu a fost testat in Finlanda, nu stiu de unde ai aceasta informatie. Are cu totul alt istoric.
https://en.wikipedia.org/wiki/Guaranteed_minimum_income
Ken
09/09/2017 at 12:45 PMDa intradevar problema generala este Educatiia dar problema cea mai grava este atitudinea parintilor in privinta educatiiei copiilor. Eu in momentul in care nu mi-am luat bacul parinti mei mi-au dat un termen linita de a cauta un loc de munca si o chirie. Din acel moment am lucrat la mai multe locuri de munca pe salarii de 750lei de la sofer pana la spalat covoare si WC-uri. Am reusit sa promovez bacul in acelasi timp dupa carem urmat o facultate in domeniul IT la ID pe care am platit-o eu si m-am sustinut singur pe parcursul facultatii lucrand la 2 locuri de munca. Dupa ce am terminat facultatea am inceput sa lucrez in “domeniu” pe salarii de 1400 lei avansand destul de mult fata de ani precedenti. Dupa 2 ani de experienta si invatand lucruri noi zilnic dupa munca am ajus sa castig 3800 lei iar la scurt timp am infintat prima mea firma care de la 1 an de la finantare merge foarte bine si imi ofera un trai foarte bun.
Asta este povestea mea pe scurt pe care am ales sa o postez pentru a arata oamenilor care spun ca nu-si vor rupe spatele pentru 1000 lei salar pentru nimeni. Ma repet, am spalat masini si covoare, am fost ospatar in cluburi, am spalat buzile clubului pentru 750 lei/luna , am invatat extrem de mult inainte a ajunge sa am un salar bun si mai tarziu propria mea firma. Deci, se poate, totul tine de ce esti dispus sa faci pentru a ajunge acolo iar asta educatie doar parintii ti-o pot oferi.
Oraș frumos, pierdut oameni muncitori | scris de Iulia din Alba Iulia
18/09/2017 at 10:11 PM[…] despre asta aici. Am mai citit un articol mai amplu scris de Andressa, unde vorbește despre „Șomerii cool ai zilelor noastre”. Merită citit și […]
Turtoi
03/11/2017 at 10:40 AMEu am vazut fete lesinand, una chiar langa mine, muncind noaptea in depozite in Olanda. Munca fizica e al naibii de grea, iar munca fizica de noapte chiar mai rau. Pe de alta parte, te cam seaca de puteri, iar sa mai si inveti cand muncesti deja 8-9-10 ore nu e de colea. Insa se poate, cu asta sunt de acord.
Andra Chirnogeanu
06/11/2017 at 8:34 AMM-am distrat, recunosc. Si m-am intristat. Si apoi am hotarat sa scriu.
Doamna de la BBC a pus intrebarea judecandu-ma atat pe mine cat si pe femeile/barbatii care fac aceasta meserie/aleg aceasta cale (asta ca sa fiu politically correct sa nu-mi sariti in cap ca nu-i meserie).
Mi-a spus ca a vorbit cu un sociolog si acela a declarat ca e psychologically damaging pentru cineva sa faca aceasta meserie/ sa aleaga aceasta cale prin care sa-si scoata venitul.
Eu i-am spus ca e damaging sa lucreze cineva pe salariu minim 8-12 ore la birou, sa se bucure ca vede marea si muntele o data pe an daca si atunci, sa dea din coada cand vede un laptop primit de la munca. Sa se multumeasca cu putin pentru orele/efortul depus. Pentru ca e.
Muncesc de la 15 ani, am inceput prin a imparti pliante pe strada. Nu ca aveam nevoie sau ca aveam vreo situatie nasoala acasa, doar pentru more pocket money. Am fost judecata si oameni care imi stiau familia spuneau ca am ajuns atat de rau incat sa impart pliante pe strada, au inceput sa faca misto de parintii mei ca nu au bani sa ma tina la scoala, ca am ajuns sa stau pe strazi. Mi-au judecat familia. Aia pe mine m-a afectat psihologic. Ca mama a venit la mine suparata spunandu-mi “Andra, mama, de ce ai ajuns sa imparti pliante pe strazi, rade lumea de noi ca nu iti dam bani” (let that sink in…)
Exact cum faceti si voi acum. Judecati niste oameni.
Domnisoara PR a muncit mult. V-as trimite CV-ul meu dar nu va intereseaza sa cititi mai departe de eticheta de “putoare” care traieste din ce muncesc altii. (btw, urat, domnule, urat) Si s-a saturat pana peste cap de oameni care-si dau cu parerea.
Societatea e defectuoasa, locurile de munca exista dar nu vrea nimeni sa se faca zilier sau mecanic ca nu e cool.
Imi pare rau ca nu-s locuri de munca pentru ce vor toti sa fie sau daca aceste locuri de muca sunt, nu se castiga suficient incat sai faca pe tineri sa ramana sau sa se dedice.
Si-mi pare rau ca majoritatea celor care judeca e compusa din femei, ca asa suntem noi, ale dracului si rele si ne place sa judecam. Da’ ca am avut interviu cu BBC nu discuta nimeni. BBC. Look it up.
Ce problema are cineva cu alegerea cuiva de a-si expune corpul pentru bani? Si daca o face si castiga 12k pe luna pentru asta unde e buba? Ca banii aia vin in tara, se cheltuie in tara, se dezvolta afaceri in tara pe banii aia. Afaceri care angajeaza alti oameni si tot asa. Circuitul banului in natura.
E greu sa nu ne mai uitam in curtea vecinului si sa judecam?
Hai sa fim sanatosi la cap, fericiti si linistiti fiecare cu alegerile noastre, nu ale altora.
We succeed togetherr e motto-ul Studio20.
Va astept acolo pentru a-l vedea si a va face o opinie corecta si informata, cum ar trebui sa fie jurnalismul 😉
Catalin
07/11/2017 at 9:22 AMArticol de doi lei platit de patroni. Ideea e sa muncesti inteligent, nu ca prostu’, ori fetele de la videochat sunt mult peste aia care isi vand corpul sau mintea pe 1200 lei!