Faceți cunoștință cu Maria. Am fost colege de facultate, la Jurnalism, este o fată excepțională și mereu am invidiat-o pentru că e sinaiotă. Ea mergea “acasă” în stațiunea în care eu mergeam în vacanță și nu mă săturam niciodată de peisaje și atmosferă. Nu ne-am mai văzut de mai bine de 10 ani și i-am scris un mesaj când am văzut-o la televizor, la știri, acum câteva săptămâni. Dădea un interviu despre starea părtiilor în calitate de… administrator. Ce?! “Maria, ce faci?” și uite așa am aflat că este administratorul Domeniului Schiabil Sinaia.
I-am zis că o sun să ne vedem când vin la ski și am făcut asta. Nu sunt genul care zice “hai să ne vedem” doar așa, de politețe. Nici ea. Și chiar ne-am văzut. Mi-a arătat biroul ei, lângă gondolă, un spațiu cu o vedere superbă spre munte, iar pe pereți cărți, trofee și un semn de interzis: un pantof cu toc taiat cu o dungă roșie.
După facultate, ani de zile Maria a călătorit și a lucrat în străinătate, a învățat multe, a făcut fotografii excepționale pe care le-a vândut sau le-a expus, apoi când s-a întors acasă a vrut să facă parte din aceia care nu se dau bătuți, care vor să facă lucruri imposibile. S-a angajat la primărie. Nu e ușor, mai ales când lucrezi la stat, dar ea reușește. În 2017, România a fost pentru prima oara nominalizată la World Ski Awards și Sinaia a câștigat. Era timpul să se culeagă roadele. Din 2007, în Sinaia s-au demarat investiții care au însumat 32 milioane de euro: trei instalații pe cablu, două gondole și un telescaun, două instalații de zăpadă artificială, s-au achiziționat mașini de bătut zăpadă, s-au deschis pârtii noi, s-au amenajat cele vechi. Maria mea face parte de ani de zile din echipa care încearcă să facă turismul cât mai atractiv și modern în stațiune. Este omul care atunci când nicio primărie din România nu avea pagină de Facebook a zis ca e obligatorie și a făcut-o pentru Sinaia. E prima care crede în comunicare înainte de toate, site-uri moderne updatate permanent, aplicații, răspuns în timp real, tot ce înseamnă digital și actual. Nu e totul perfect, dar se muncește în fiecare zi cu oameni buni acolo.
E greu, știți cum e, cu o Maria Floricică nu se face primăvară, dar contează mult, este un om cu o viziune modernă și un chef de muncă grozav. Dacă ar fi câte una ca ea în fiecare stațiune din țară, în 5 ani nu am mai vrea să ne facem vacanțele în străinătate.
Sunt foarte mândră că am fost colege. Am fost o generație bună la FJSC în 2007. Am prins multe noi, și salarii mari, apoi și criză, și șomaj, și închiderea publicațiilor, și multe altele, mulți au emigrat, puțini mai fac jurnalism, dar aș zice că sunt oameni care cinstesc locul oriunde ar fi, orice ar face. I-aș mai numi pe câțiva aici, dar nu vreau să fac un pomelnic. Se știu ei.
EA este o serie de articole Andressa.ro despre femei inspirate, creatoare de concepte și lucruri deosebite, care merita respectul nostru și atenția noastră, un like, un share, o comandă sau o donație.
4 Comments
miruna
07/01/2019 at 9:33 PMAi fost la schi și ai mai scris și pe blog un articol??? Ai întinerit mai mult decât mi-ai mărturisit! Acum îmi cumpăr și eu niște schiuri.
Ana
08/01/2019 at 2:38 AMBravo, Maria!
Mi-ar plăcea s-o întreb de ce în Sinaia nu te poți bucura de tot domeniul schiabil cu o SINGURĂ cartelă?
andressa
09/01/2019 at 12:43 PMAna, hai sa nu intram aici in detalii despre organizarea domeniului, nu e locul potrivit. Esti de acord?
Eu una stiu ca nu toate instalatiile (telescaun, gondola) apartin de Primarie, unele sunt mai vechi, iar acelea au alt tarif, alte cartele. Cele noi, ale primariei, au aceeasi cartela.
Mai bine apreciem ca intr-o tara in care mai mult se schimba borduri si se planteaza panselute, in Sinaia s-a construit in timp record, adica 7 luni, o telegondola care mai bate unrecord in lume: are cel mai inalt punct fata de sol la un anumit stalp. Stiai? Stii cu cata birocratie s-au luptat “aia buni” ca sa o faca, chiar si pe fonduri europene? Despre asta e vorba.
Maria Floricică
03/09/2019 at 6:22 PMAndreea îmi ia apărarea, că e drăguță, dar e ok să explic lucrurile așa cum le cunosc eu, chiar dacă uite să-a făcut aproape toamnă și răspund cu o super-întârziere. O aiu de la contextul general pentru o mai bună înțelegere. Planul telefericelor românești a pornit prin anii 70. Pe Wiki găsim asta: Astfel se face că în vara anului 1970 au avut loc diverse întâlniri între specialiștii români și guvernul italian, care, prin celebra firmă italiană CERETTI e TANFANI, cu renume în tehnologia construcțiilor pe cablu, oferea un pachet tehnic pentru dezvoltarea instalațiilor de cablu din stațiunile montane ale României. –
Mai departe telefericele se construiesc, până în anii 90 la Sinaia: Telecabina 1, Telecabina 2, Telescaunul Valea Dorului și alte câteva linii de teleski. Imediat după Revoluție telefericele sunt privatizate. Le cumpără mai întâi Copos (pe cele din Sinaia, Predeal, Poiana Brașov) iar apoi, prin 94, i le vinde pe cele din Sinaia și Predeal lui Adrian Sârbu – Pro Tv.
În 95 eu aveam 10 ani și-mi făceam cazemate lângă stația de telecabină. Era, alături de Peleș, catalizatorul stațiunii. Cozi nesfărșite iarna și vara. Dar și procesul degradării era din ce în ce mai vizibil. Adică se vedea cu ochiul liber că instalațiile produceau, dar banii nu erau reinvestiți aici. Deloc.
Eu am plecat la București la 17 ani și m-am întors la 28 înapoi. În timpul asta, mai exact in 2007 primăria Sinaia a construit Gondola Sinaia (1000-1400) iar apoi Telescaunul Soarelui în 2010. Din informațiile pe care le am, au existat intre cei doi operatori (statul și privatul) mai multe negocieri pentru cartela unică. Nu au fost de acord cu privire la serverele de ticketing și cine le găzduiește – asta este ce mi s-a povestit și mie.
În 2016 a fost construită Gondola Carp care a oferit practic acoperire totală a domeniului schiabil cu o singură cartelă – cea cumpărată de la Gondolă. Prin urmare presiunea cartelei unice pe toate instalațiile a mai scăzut. Capacitatea de transport a instalației de tip Gondola este de 1400 de oameni pe ora. A telecabinei de aproximativ 150-200 pe oră.
Revenind… toată lumea își dorește servicii integrate, la standard superior și uniform, cu instalații noi, sigure și confortabile. Tocmai de aceea negocierea unei astfel de cartele nu este simplă, mai ales acum când balanța înclină către cei care au investit. Lipsa acestei cartele este o problemă dar eu sunt optimistă. Nu naivă, dar optimistă.
Zile faine!