Aventura mea londoneza 2 – O lectie de originalitate

Am revenit asupra experientei mele din Londra (Prima parte aici). Am plecat cu gandul sa stau doua zile si am ramas totusi trei. Am vrut sa las orasul sa ma invete ceva. Sa il ascult. Sa ma inspire. Sa il vad in toate felurile lui, asa cum poate vezi doar persoana iubita, si cand se trezeste ciufulita, si cand adoarme cu telecomanda in mana, si cand rade, si cand plange.

Am incercat sa privesc Londra relaxat, ca un om care nu se grabeste sa ajunga acasa, care nu trebuie sa bifeze toate obiectivele si sa isi puna selfie-uri pe net din fata Parlamentului. Desi selfie-uri si poze am tot facut pana la urma, dupa cum aveam chef. In numai trei zile nu as zice ca am reusit sa simt cu adevarat gustul vietii la Londra, dar am reusit sa imi schimb un pic perspectiva asupra universului meu.

Am dormit putin. Am mers pe jos ore intregi. Am mers si cu metroul, cu autobuzul si cu Uber. Am brunch-uit, am baut in baruri unde numai cu rezervari din timp gasesti loc, am vizitat piata de flori, am admirat creatii ale artistilor locali expuse pe strada in piete mici, am cheltuit aiureain locuri cochete, am economisit apoi cu un pranz de la supermarket.

Iata cateva locuri unde am comandat ceva:

Compagnie des Vins Surnaturels (facebook page)- wine bar cu aer frantuzesc in zona Covent Garden, intr-un loc colorat ascuns de ochii turistilor grabiti: Neal’s Yard. Un colt cool in care gaseai si un restaurant vegetarian si un magazin de cosmetice naturale.

Tot in Neal’s Yard am fost si la Homeslice, o pizzerie la usa careia se face adesea coada. Se serveste un singur tip de vin, la carafa, si 10 feluri de pizza (dintre care una e margherita) la felie sau intregi (o singura dimensiune de pizza). Eu am mancat una excelenta cu coada de taur si hrean. (Oxtail & watercress horseradish & sorrel cream).

The Mayor of Scaredy Cat Town – cocktail bar ascuns, ca pe vremea prohibitiei. O alta hipstereala. Usa lui arata ca usa unui frigider dintr-un diner. Link. Deschizi frigiderul si intri in el. Cobori pe scari adica. In mod obisnuit nu primesc rezervari si astepti la usa, se formeaza o coada, ca sa intri. Cocktailurile costa 9 euro si sunt excelente. Au si denumiri haioase: Aloe, Is It Me You’re Looking For 
(Stolichnaya vodka, aloe vera, lime juice, mango pure) sau Ricky’s Cucumber (Portobello Road gin, cucumber, lime, matcha powder, soda, sugar).

The Haberdashery – un bistro micut recunoscut pentru brunch, iubit de hipsteri. Mesele sunt mereu ocupate.

John Salt – cocktail bar.

Muzeul Copilariei. Poate stiti deja, daca nu, va spun eu: toate muzeele din Londra au intrarea gratuita. Mi se pare o politica exceptionala a autoritatilor locale. In acest muzeu am intrat pentru ca m-a tentat pur si simplu, trecand pe langa el. Este un monument al nostalgiei. Jucarii si case de papusi de acum 4 secole, dar si primele variante ale jucariilor zilelor noastre: Lego, Playmobil, Barbie, tetris, tot ceea ce stim acum sau am stiut candva.

Nu o sa insir chiar toate lucrurile pe care le-am vazut si nici toate locurile in care am intrat, dar as vrea sa va spun concluziile pe care le-am tras dupa cateva zile in care m-am rupt de ritmul meu obisnuit si de lupta pentru supravietuire pe care o simteam in fiecare secunda in Bucuresti si o vedeam pe figura incrancenata a oricarei persoane pe care o stiam.

E important sa faci ceva bine. Foarte bine. Nu conteaza ca sunt 7000 de pizzerii in oras, oamenii vor face coada la usa ta daca faci ceva foarte bun. Iar asta e valabil in orice domeniu.

E important sa te pricepi la domeniul tau, nu la toate. Poate ca oamenii au numeroase nevoi si dorinte, dar nu trebuie sa le implinesti pe toate. Fa cel mai bun cocktail si atat, oamenii vor aprecia asta, nu vor pleca suparati ca nu le dai si cartofi prajiti. Iar asta se aplica in mai toate domeniile.

E important sa te gandesti cum sa fii mai bun si sa nu te uiti in jurul tau. Valabil pentru orice oras vestic: e suprinzator cata diversitate poti admira pe strada, cate stiluri, cate feluri de oameni, cu cat curaj isi expun corpurile fara jena specifica celor care se gandesc ca vor fi judecati si criticati. Probabil ati observat cand ati fost plecati din tara: oamenii nu se uita unii la altii, nu se masoara din priviri, nu isi dau ochii peste cap in mod absolut indecent ca sa dezaprobe orice nu ne convine, nici nu fluiera ce le convine. Exista un respect pentru sine si pentru cei din jur de care un om obisnuit cu stilul romanesc nu poate decat sa se mire.

E important sa te porti frumos cu oamenii. Peste tot unde am fost am fost primita cu un zambet si cu multa caldura. Toti oamenii pareau recunoscatori ca le calc pragul, erau veseli si draguti, chiar daca stateau in picioare de multe ore. Un lucru atat de simplu pe care noi il intalnim atat de rar. Mi-ar placea sa reusesc si eu sa ma port mereu cu recunostinta si cu respect cu toti oamenii cu care intru in contact, toata lunea merita asta.

Am facut aceasta excursie cand eram in preaviz, dupa ce imi depusesem demisia si ma gandeam cum va fi cand nu voi avea un loc in care sa ma astepte un sef in fiecare dimineata, cand nu stiam exact cum sa spun ce stiu sa fac si nici cum sa “aduc” clienti in agentia mea care numara… un om. Adica eu.

La o luna si jumatate de atunci, imi vine sa sarbatoresc in fiecare zi. Pun cate o caramida si inca o caramida si simt cu construiesc ceva. Candva poate va fi un palat frumos. Deocamdata sunt doar cateva caramizi, dar le-am zidit cu mana mea.

 

Sursa foto Neal’s Yard: Shutterstock