TRAIM

Eu nu mai dorm și asta mi-a schimbat viața. Un an de la această mărturisire!

Eu nu mai dorm de 3 ani. Asta mi-a schimbat personalitatea si viata. Asta e povestea mea.

De ce nu mai pot dormi? Acum 3 ani am nascut. Au urmat luni in care am dormit foarte putin, pe apucate, pentru ca alaptam la cerere si nu avea cine sa ma inlocuiasca. Singura consolare era ca urma sa se termine acea privare de somn, desigur. Dar dupa ce nu am mai alaptat noaptea, copilul a continuat sa se trezeasca. Rareori, doarme neintrerupt o noapte intreaga. Asa sunt copiii, viseaza urat, vor in brate, vor apa, vor ceva, uneori nu vor nimic.

Scriam despre somn acum un an și am primit zeci de comentarii pe Facebook si pe blog, foarte multe mailuri de la femei cu aceeași problemă. Citiți povestea mea înainte să continuați acum.

La un an de atunci, aș vrea să știți că dorm. Ce s-a schimbat? 

Primul pas. Faci ORICE ca să rezolvi măcar temporar problema oboselii.

Convinsă că nu se mai poate trăi așa, am continuat să citesc despre asta și să cer ajutorul. O prietenă care face terapie cu copii cu diverse probleme psihologice și care face Listening Partnership (citiți despre LP aici) m-a sfătuit să depășim criza cu ce e la îndemână. În cazul meu, deși de 3 ani fiica mea dormea separat, în pătuțul ei și în camera ei, am decis să dormim pe rînd cu ea. Am cumpărat un pat mare, un covor cu un șotron, perne colorate și am început să dormim cu ea. Trezirile nocturne s-au terminat. Noi, părinții, am dormit separat, ceea ce nu ne-a convenit, dar cel puțin am dormit. Pentru moment, era suficient ca să nu înnebunim.

Al doilea pas. Reduci stresul, angoasa care vine seara, când se apropie ora de culcare. 

Discuțiile despre somn au încetat la noi în casă. În loc să dezbatem de câte ori ne reuneam ce să mai facem ca să fie mai bine, fie să o certăm pe aia mică pentru că ne striga noaptea sau să o descoasem ca să aflăm ce a visat, să studiem ce făceam în fiecare zi ca să nu repetăm ceea ce părea să cauzeze treziri sau coșmaruri, să nu mai alegem activități numai în funcție de cât de obositoare sunt (“să mergem la înot ca poate după aia doarme!”), am decis să nu mai vorbim deloc despre asta. Atmosfera s-a schimbat, copilul a părut mai relaxat, toată lumea a fost mai fericită.

Pasul trei. Soluții planificate.

Am început să căutăm iar soluții când ne-am revenit, după câteva luni. Am depăsit și vârsta critică de trei ani, când ne spuseră mai mulți specialiști că e normal să aibă vise ciudate, coșmaruri, iar când ne-am apropiat de 4 ani i-am spus copilului că în curând va fi pregătit să doarmă singur. Eu am avut la câteva ședințe la Clinica Oana Nicolau și am vorbit despre asta.  Am cerut sfatul, cum să vorbesc despre asta, ce să fac. Ca și cum ar fi fost un mare priviliegiu și un premiu, ca o vacanță de lux așteptată îndelung, am tot vorbit cu entuziasm despre faptul că va dormi singură. În această perioadă am și citit multe povești terapeutice despre frica de întuneric, dormit singur. La data planificată și mult anticipată, când ea a făcut 4 ani, i-am citit o poveste și am plecat. Copilul a dormit de la 22 la 8 în acea noapte, noi aproape deloc. Am fost convinși că se va trezi și am tot stat cu urechile ciulite.

De atunci a trecut o lună și în multe nopți nu se trezește deloc, iar în altele da, pentru că visează urât sau vrea ceva (îi e cald sau frig, de exemplu). Serile au redevenit plăcute, după ce îi citim fetei o poveste putem sta singuri, așa cum uitasem că se poate.

Situația este mult mai bună și cred că cel mai important pentru noi, în acestă situație, a fost să acceptăm că niciun copil nu e la fel și nicio soluție nu e universală. 

Din această experiență am priceput că e important să iei o pauză, să te aduni. Deși a dormi cu copilul părea un eșec pentru noi, a fost singurul lucru care ne-a ajutat până la urmă. 

Al doilea lucru pe care l-aș spune despre asta este că e important să cauți mereu soluții când ceva nu funcționează. Am mulți prieteni cu situații de genul ăsta care au refuzat să mai caute variante, au abandonat lupta. Cupluri care dorm separat de ani de zile, copii care s-au urcat în patul părinților și nu s-au mai dat jos, familii în care copilul decide care e ora de culcare. Fiecare casă cu propriile obiceiuri și propria fericire, dar dacă ceva te nemulțumește, trebuie să încerci să rezolvi problema.

Mult mai odihnită și mai fericită,

A voastră,

Andreea.

 

Sursă foto mama si fiica: Shutterstock


Dacă vreți și voi să încercați aparatul BeanZ și sortimentele lui de cafea, aveți de la mine un VOUCHER cadou în valoare de 100 lei pe care îl puteți folosi la o comandă care include și un aparat de pe site.

Indroduceți codul: BEANZANDRESSA.

ShareShare on Facebook41Share on Google+1Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterEmail this to someone

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

Inline
Inline