NE DISTRAM

Aventurile unei femei de 33 de ani. Prima oară la solar!

Te uiți în oglindă zilnic, aproape de când te naști. Vine o vreme în care începi să crezi că oglinda e “stricată”. Parcă nu arată ce trebuie. Arăți altfel. Sau cel puțin ești surprinsă că memoria nu înregistrează ultimele schimbări de pe chip. Te vezi cu ochii de la 20 de ani, chiar dacă te apropii de dublul vărstei. Începi să semeni din ce în ce mai mult cu mama ta.

Cam ăsta e momentul în care începem să luăm decizii tâmpite. Sau extrem de curajoase, depinde. Un an sabatic, o călătorie în jurul lumii, un divorț, un tatuaj, o mașină decapotabilă.

Crizele vârstelor se manifestă diferit, după om, după viață, după buget. Eu mi-am ales o prostie mică, nimic curajos, doar foarte, foarte prostesc. O vizită la solar. Măcar nu e permanent, ca un tatuaj.

Nimic mai bun pentru resetarea încrederii în propria înfățișare decât 7 minute într-un coșciug cu neoane, în fundul gol, așa cum mama te-a făcut, întrebându-te dacă o să mai scapi sau dacă până la asta ți-a fost, până la decizia de a te prăji uniform!

Întâi, să vă spun că sunt conștientă de riscurile pe care le are asupra sănătății pielli. Așa cum eram conștiență și asupra riscului fumatului și tot îmi aprindeam țigară după țigară în adolescență sau asupra efectelui alcoolului și tot mă îmbătam de nu mai știam de mine, la fel știam ce mă paște în solar și tot m-am tolănit ca o scobitoare albă în aparatul care huruia și m-a băgat în toți sperieții.

Unele decizii proaste sunt inevitabile, cam ca în Cronica unei morți anunțate. Ați citit-o? Sper, că eu zic că am cititori deștepți. Mai deștepți decât ai lor. Dacă nu, ar trebui să o citiți. O carte de Gabriel Garcia Marquez în care deși toată lumea știa că urmează o crimă, nimeni nu o împiedică. (Frumos titlu de carte, e unul dintre cele mai parafrazate, mereu vezi burtiere la TV care sună asemănător.)

Sunt prima care le spune altora să nu aleagă piele neagră și cancer de piele, în vacanțe mă dau cu SPF 50 și stau mult la umbră, dar în timp așa cum îmi pierd elasticitatea pielii, văd că îmi pierd și mințile. Așa că am zis, la naiba cu tot, într-o viață trebuie să te îmbeți măcar o dată, să fumezi iarbă și… să mergi la solar. 

Timidă la început, fiind virgina solarelor, m-am gândit că ar fi bine să stau doar puțin, să nu ajung de acolo direct la dermotologie sau la secția de arși, dar încurajată fiind la recepție, am ales să stau 7 minute. Negocierea pornise de la 8 minute, tot e bine că am mers în jos un pic.

Tot din timiditate, dar și un pic de rațiune, am întrebat de o loțiune care să protejeze pielea, dar am primit în schimb o cremă care intensifică bronzul. “Sigur că și hidratează“, mi-au zis și eu m-am făcut că nu înțeleg că nu e chiar ce îmi trebuie ca să nu mă fac ca racul. Dacă-i bal, bal să fie! Ne înnegrim, nu ne încurcăm.

Am ajuns în cabina de bronzare și am trecut la treabă. M-am dezbrăcat, m-am dat cu loțiunea aia cât de bine am putut (bineînțeles că pe spate nu am ajuns, că nu am brațe de 2 metri) și m-am băgat în aparat optimistă. Era un solar orizontal, deci m-am lungit pe spate și am tras capacul. Nu e prea plăcut să te așezi în fundul gol pe o masă lucioasă, plus că îți pui mii de întregări despre curățarea aparatului, dar m-am încurajat cu gândul la manechinele de la Victoria’s Secret – niciuna nu e albă ca brânza! Bine, nici nu cred că se bagă la solar ca semințele la prăjit. Sau cine știe?

A pornit cronometrul. 6:59… 6:58… De parcă urma să decolez spre Planeta Bronzatelor, aparatul a început să huruie ca o mașinărie NASA. S-a făcut și cald rău – DOH! – exact cât să contribuie la senzația că mă sufoc și o să mor. “Ce o să creadă mama!?”, mă gandeam eu ca nebuna. Dacă mor și o sună cineva să îi spună că am crăpat goală la solar, o să zică “Greșeală!” și o să închidă telefonul! Deși îmi venea să fug, m-am răsucit cuminte, ca pe rotisor, ca să fiu aurie pe toate părțile. Picioarele într-o parte, mâinile ridicate, pe burtă, pe laterale. Bip, bip. Timpul a expirat. Supraviețuisem!

Am ieșit de acolo ușurată că mai trăiesc ca dintr-un aparat care experimenta teleportarea. M-am pipăit atentă să fiu sigură că ieșisem cu toate membrele cu care intrasem, să văd dacă ceva s-a modificat, s-a bronzat sau altceva. În afară de o durere groaznică de cap, totul era cum fusese. Nimic în plus sau în minus. Nu era niciun duș acolo. Hm, aș fi făcut un duș totuși. Nu aveam de ales, m-am echipat și asta a fost.

La ieșire, m-am întâlnit cu The Ghost of Christmas Yet-to-Come, adică viitorul meu personificat, ca-n Dickens… Bianca Drăgușanu.  Sigur, nu ne cunoaștem, nu ne-am salutat, probabil nici nu își aduce aminte. Atâte vizite la solar, atâte fețe necunoscute. Eu însă am fost o singură dată la solar și o singură dată m-am întâlnit nas în nas cu ea. Era neagră ca Whoopi Goldberg. Altfel, numai de bine.

Am plecat de acolo amețită de intensitatea experienței: nerăbdarea, entuziasmul, anticiparea, sperietura, căldura, frica, durerea de cap, surpriza de a o vedea pe Șefa Bronzatelor… Mi se parea că am de meditat la ce se întâmplase.

Până seara m-am tot uitat la mine încercând să observ vreo schimbare. A durat vreo 7 ore să se întâmple ceva. Și când s-a întâmplat, s-a întâmplat. M-am înroșit ca Sebastian din Ariel. Îl știți, nu? Ăla micu’, cu clești.

Red as hell. Pe spate se putea observa cum îmi întinsesem crema sau mai bine zis cum încercasem să o întind. Norocul meu este că pe față și pe gât eram dată cu o cremă cu protecție mare și cu un fond de ten care avea de asemenea protecție solară. Nu aveam nimic. În rest… AUCI.

Este primul an din viața mea în care mă dau cu loțiune after-sun înainte să apuc să deschid cremele și uleiurile de protecție UV. M-am dat și cu un spray pentru arsuri (care nu miroase prea bine și era expirat, deci puteam să sar peste această etapă). Ca la o beție nasoală, durează puțin să o faci lată și mult de tot ca să îți revii.

După o săptămână și o exfoliere nasoală, adică m-am descojit ca o banană, mi-a trecut. Sunt bine. Mi-am revenit și din nebunie.

Mă voi mai duce la solar? Nu.

Mi-a trecut criza? Nu. Acum mă uit după clinici de chirurgie plastică.

 

Sursă foto solar: Shutterstock

ShareShare on Facebook154Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on TwitterEmail this to someone

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Maria
    04/07/2017 at 4:52 PM

    Eu am fost super speriata la prima experinta, dar mi-a placut rezultatul si m-am dus din nou.
    Anul asta am facut pauza, mai bine sanatoasa si … bronzata natural 🙂

  • Leave a Reply

    Inline
    Inline