GANDIM

Despre tinerete, altfel

Incerc sa fiu o mama cool ceea ca in principiu ma face destul de uncool din oficiu. Nu ai cum sa fii cool cand vrei sa fii cool. Iar daca ai un copil deja si copiii din parc iti zic “Saru’mana” sau “Mama lu’…” esti deja din alt film decat fetele dintr-un girl band, dar orisicat. Incerc si eu. Asa ca daca fata mea zice “Hai in parc!” la ora de somn sau la ora de culcare eu zic: “Why not?” si uite asa ne dam in leagan cand e bezna si pe banci sunt doar adolescenti care vorbesc urat, fumeaza si asculta muzica la telefonul mobil.

Brusc, nu ma mai simt cool. Imi vine sa ii strang de gat! Mergeti intr-un bar, bai, imi vine sa le zic. Nu mai injurati in urechile copiilor. Ce e asta, sa stai sa vorbesti la locul de joaca toate porcariile pamantului. Dupa un timp imi aduc aminte insa ca si eu stateam “la bloc” (Ce-i drept, nu in parc, dar asta pentru ca nu era niciunul in zona), pe scari sau pe bancute, cu vecinii de varste apropiate, tot vorbind prostii imense sau cel putin ascultandu-le cu interes, aratand ingrozitor, cu blugi taiati, colorati cu markerul, rujata sau rimelata ca-n pozele cu “prost imbracate” din revistele colorate.

Si ma gandesc – cum am ajuns sa uit ca tot atata ma ducea si pe mine mintea? Cum trece timpul de avem impresia ca eram mai buni, mai cuminti, mai intelepti, mai tari in orice? Daca ar fi sa zic ca e ceva specific adolescentei este ca te crezi destept si copt. Nu mai ai ce sa afli, crezi tu, si nici nu mai ai cum sa iubesti mai intens, iti imaginezi. Si apoi mai trece un timp si iti aduci aminte ce sigur erai ca le stiai pe toate si de fapt nu, abia acum ai ajuns la apogeul existentei. Dar nici atunci nu e asa, tot mai urmeaza o evolutie.

Si apoi ajungi la o varsta la care iti dai seama cat de prost esti de fapt. Cate puteai sa faci mai bine. Si vezi ca te prostesti pe masura ce trece timpul. Si ti-e si ciuda pe pustanii din parc, ca pierd vremea la fel cum o pierdeai si tu si nu stiu inca ce mult vor regreta. Sau cel putin le va fi dor.

Sursa poza leagan: Shutterstock

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Fanica
    24/04/2017 at 12:26 PM

    Fara sa vrem ne regasim in situatii in care parca voit uitam cine am fost si cat de mult judecam acum trecutul nostru reflectat in cei din jurul nostru. Acum am face totul diferit, dar atunci nu aveam mintea care o avem acum. E bine sa poti face un pas inapoi si sa privesti totul in amsamblu. Castigi mult din asta, daca o faci cum trebuie si stii sa o fructifici.

  • Leave a Reply