Acesta nu este un top, ci o insiruire de evenimente organizate de oameni curajosi care au schimbat milioane de vieti sau generatii intregi. Oameni care au luptat pasnic si demn pentru drepturile lor.
Demonstratia din Alexanderplatz – 4 noiembrie 1989. Se estimeaza ca intre 500 de mii si un milion de oameni au perticipat la aceasta revolutie pasnica din Germania. Organizat de actori si angajatii teatrelor din Berlinul de Est, evenimentul a dus la caderea Zidului Berlinului si a regimului comunist.
Marsul Sarii al lui Ghandi – 12 martie 1930 – Ghandi a plecat din ashramul lui impreuna cu suporterii lui intr-o calatorie lunga. Aveau de gand sa mearga 386 de kilometri pana la Marea Arabiei, cu scopul precis de a incalca o lege data de Regatul Unit al Marii Britanii: indienii nu aveau voie sa colecteze si sa vanda sare. Pe drum, multi alti indieni li s-au alaturat. Marsul a durat 12 zile si in total au fost arestati 60.000 de indieni pentru simplul fapt ca luau sare din mare. Protestul nu s-a incheiat pana cand Ghandi nu a fost primit pentru negocieri la Londra. India si-a castigat independenta in 1947, dar protestul a captat atentia intregii lumi si a intarit Miscarea Indiana pentru Independenta.
Boicotul autobuzelor – 1955-1956 – Alabama, USA. In decembrie 1955, o femeie de culoare, Rosa Parks, a fost arestata pentru a refuzat sa se ridice de pe un scaun din autobuz pentru a-l ceda unei persoane albe. Era a doua persoana arestata: cu cateva luni inainte, Claudette Colvin, o tanara de 15 ani, patise acelasi lucru. Conform legii din Montgomery Alabama de la acea vreme, in autobuze, albii aveau 10 scaune rezervate in fata, negrii aveau 10 scaune in spate, iar cele 16 scaune de la mijlocul autobuzului erau impartite dupa o regula: albii aveau prioritate si niciun negru nu avea voie sa stea pe rand cu un alb. Arestarea Rosei Parks a dus la un boicot condus de Martin Luther King Jr. Negrii erau trei sferturi din clientii sistemului de transport in comun si liderii miscarii pentru libertati si drepturi civile i-au sfatuit sa nu mai foloseasca autobuzele. Lunea de dupa incident, boicotul a avut loc. Apoi, intr-un discurs, Luther King Jr. i-a sfatuit pe concetateni sa continue. Soferii de taxi de culoare au fost solidari si au oferit curse la pretul unui bilet de autobuz, iar alti cetateni si-au pus masinile la dispozitie pentru a-i ajuta pe altii sa ajunga la scoala sau la munca. Carpooling sau carsharing, cum spunem astazi. In toata tara, comunitatile de afro-americani au strans bani pentru a-i ajuta pe cei din Montgomery sa reziste cat mai mult si au strans incaltaminte pentru ei. Desi casele liderilor miscarii erau atacate si protestatarii au fost adesea agresati, Luther King Jr. a descurajat orice act de violenta. El si alti 89 cetateni (lideri si siferi care ajutasera) au fost gasiti vinovati pentru incalcarea legii. King trebuia sa plateasca o amenda de 500$ sau sa faca 386 zile inchisoare. Toti condamnatii s-au predat imediat la Politie. Acest abuz a atras atentia nationala asupra problemei lor si in iunie 1956 s-a decis ca segregarea in autobuze este neconstitutionala. (In 1964, King a luat Premiul Nobel pentru pace. In 1968, a fost impuscat si a murit.)
Marsul impotriva mortii – 15 noiembrie 1969 – Washington si San Francisco. 750 000, respectiv 250 000 de oameni au iesit in strada protestand din cauza razboiului din Vietnam. Desi razboiul a mai continuat inca 4 ani, in 1969 presedintele Nixon a inceput sa retraga trupe sub presiunea cetatenilor. 50.000 de soldati s-au intors in chiar in Decembrie 1969.
Drumul libertatii – 24 martie 1964 – din Selma in Montgomery, Alabama. Satui sa protesteze si sa fie batuti de politisti, 8000 de activisti au plecat intr-un mars pentru dreptul afro-americanilor la vot. Au ajuns sa fie 30.000 de oameni dupa ce altii li s-au alaturat. Presedintele Johnson a permis protestul si cateva luni mai tarziu a semnat legea care obliga toate statele sa permita inscrierea afro-americanilor pe listele de vot.
People Power Revolution sau Revolutia Galbena – 1983-1986 – Filipine. Filipinezii au iesit in strada din cauza regimului autoritar impus de presedintele Ferdinand Marcos. 20 de ani a stat la putere Marcos, timp in care s-au furat alegeri si a fost asasinat un lider al opozitiei. 2 milioane de oameni au protestat impotriva dictatorului pana ce el a fugit din tara.
Greva femeilor din Islanda – 1975. Pe 24 octombie 1975, 90% din femeile din Islanda nu s-au dus la munca si nu au facut nimic acasa. Au hotarat sa arate cat de importante sunt la munca si cat de incorect este ca sunt platite cu 40% mai putin decat colegii lor de sex masculin sau ca nu isi pot gasi slujbe. S-au anulat zboruri pentru ca lipseau insotitoarele de zbor, nu s-au tinut spectacole de teatru pentru ca actritele refuzau sa urce pe scena, nu s-au tiparit ziare, s-au inchis fabrici. Tara a fost inchisa. In plus, 25.000 de persoane s-au strans in capitala (10% din populatia orasului): au cantat si au ascultat discursuri. La miezul noptii protestul s-a incheiat, iar cele care lucreau la ziar s-au dus sa relateze evenimentele. Ziarele de a doua zi contineau exclusiv informatii despre greva. In anul urmator, s-a otat o lege care garanta egalitatea sexelor. Desi nu este suficient un text, discutia despre gendar gap a continuat iar in 1980 a fost aleasa prima femeie presedinte in Islanda. Protestul continua si in zilele noastre. In fiecare an, in ziua aceea, femeile pleaca mai devreme de la munca. Greva femeilor din Polonia, in 2016, a fost inspirata din acest model.
Greva femeilor din Polonia – 2016. O tara catolica, Polonia avea deja o lege care interzicea avortul, dar exceptiile erau legate de cazurile in care viata mamei ar fi fost in pericol sau a fatului (sau malformatii grave) sau in caz ca sarcina era rezltatul unui viol. O lege mai strica a intrat in dezbatere in parlament dupa ce o initiativa cetateneasca a strans 450.000 de semnaturi. Femeile nu ar mai fi putut avorta nici in cazul in care riscau sa moara sau era vorba de un viol, iar daca incercau sa intrerupa sarcina si ele, si medicii care le-ar fi ajutat ar fi riscat pana la 5 ani de inchisoare. 30.000 de femei imbracate in negru au protestat impotriva legii si au inceput o greva. Nu au mai mers la munca. Trei zile a fost nevoie ca politicienii sa se distanteze de lege si in final sa o respinga in Parlament.
Protestul de la Gezi Park – 2013 – Turcia. Initial un protest ecologic indreptat inspre planul urbanistic al orasului Istanbul, parcul Gezi era in pericol, dar din cauza interventiei in forta a politiei, manifestatia s-a transformat intr-o rezistenta impotriva unui guvern care nu respecta libertatea de exprimare. Turcii au ocupat spatiul public, pe modelul Occupy, si au creat in tabara lor puncte de ajutor medical, alimentare si chiar si propriile media. Social media au ajutat enorm protestul mai ales pentru ca institutiile nu preluau mesajul lor, ci pe al presedintelui Erdogan. Povestea nu e cu final fericit. Parcul a fost protejat, dar protestul s-a incheiat in august prin interventii in forta ale politiei.
Al zecelea protest va fi in Bucuresti, in 2017? #neamsaturat
Va las cu un video despre 10 evenimente (unul din lista propusa de mine) care au schimbat istoria lumii.
Sursa foto Piata Universitatii ianuarie 2017 – Dan Mihai Balanescu
No Comments