Cat de mult conteaza banii intr-o relatie

Cand eram mica, la mine in casa lucrurile erau simple. Stateam numai cu mama. Ea muncea, aducea bani acasa, impreuna ii cheltuiam. Nu imi dadeam seama cum ar fi sa fie altfel. Dar o prietena, crescuta de ambii parinti, avea alta situatie. Tatal aducea banii acasa. Mama ei ii cerea lui de cate ori avea nevoie. Aproape zilnic, desigur, pentru ca tot timpul era ceva de cumparat sau rezolvat. Fiecare cerere era insotita de explicatii. Intelegeam ca nu-i venea sa ceara doi lei pur si simplu, asa ca argumenta: “sa iau paine”, “nu mai avem lapte”, “sa iau copilului caiete”, “am chemat instalatorul” si asa mai departe. Prietena mea ii cerea tot tatalui sau primea de la mama atunci cand reusea sa pastreze ceva din ceea ce primise cu un alt scop. Astfel, femeia isi cumpara si obiecte de igiena personale fara a cere explicit pentru asta.

Felul in care se desfasura operatiunea “cerut bani”, faptul ca mama se exprima la fel ca si copilul ei cand cerea bani unui alt adult, ca si cum ar fi fost de categorii diferite, ma facea sa ma simt eu foarte jenata. Nu stiu ce simtea femeia. Imi imaginam ca era neplacut sa se justifice tot timpul si sa primeasca si reprosuri ca ceva a f0st scump, in timp ce detinatorul banilor ii putea cheltui cum voia, cand voia, fara ca cineva sa ii tina socoteala. Mi-am dat seama de atunci ca intotdeauna va trebui sa castig banii mei.

Am vazut cu ochii mei ce se intampla cand s-a despartit un cuplu in care ea nu castiga bani. Nimic nu era al ei. Dupa n ani in care impartisera totul si treaba ei era sa creasca copiii si sa aiba grija de casa, avea de luat niste haine intr-un sac si atat. M-a zguduit situatia ei. Mi s-a parut extrem de nedrept. O viata intreaga nu le lipsise nimic si el o descurajase sa munceasca. Realmente, era pacat sa nu creasca ea copiii, ci o bona, daca tot isi puteau permite ca ea sa stea acasa. Brusc, totul s-a intors impotriva ei. Era o femeie divortata cu copii, fara casa, fara niciun venit in afara de pensia alimentara. Pensia alimentara s-a micsorat cand el a spus ca isi cumpara prostii cu banii aia. Ce reprosuri si-au facut! E greu de imaginat ca un cuplu sudat poate ajunge la asemenea discutii. Ea tragea sa se impace cu el, dar nu stiu cat o facea pentru ca il iubea si credea in relatia lor si cat din efort era motivat de faptul ca nu isi imagina cum ar fi sa traiasca fara confortul cu care se obisnuise.

Copiii au ramas la el o perioada, “la ea” nu exista. Ca multe femei inteligente, ea s-a reinventat, a inceput o afacere chiar si, atat e de ranita si umilita dupa ce i s-a intamplat, nu mai vrea nicio relatie. Prefera sa nu imparta cu nimeni nimic. Si sfatuieste pe toata lumea de cate ori are ocazia sa nu ajunga niciodata sa depinda financiar de nimeni.

Ca adult, am aflat ca intr-o relatie putine se pot imparti 50%-50%. E normal si trebuie sa te lasi pe mana partenerului, nu e o dovada de slabiciune. Poate unul are o casa mostenita sau cumparata sau isi permite mai multe. In cursul relatiei poate ca balanta se poate inclina diferit, in diverse perioade: unul castiga mai mult, dar apoi poate fi somer; in orice situatie trebuie sa iti sprijini partenerul. In orice moment insa e bine sa iti poti permite sa iti platesti singur o chirie sau o fara, o paine cu unt si o bluza. Daca de la inceput pana la sfarsit, unul e intretinut de celalalt ce se intampla? In general, cel care nu castiga bani capata un statut inferior. Cel care ii castiga trebuie menajat, e mai obosit ca munceste, nu se poate ocupa de multe lucruri, tot ce se intampla acasa devine responsabilitatea celui care sta acasa, chiar si atunci cand e nevoie de doi. Cand cel care castiga banii greseste, celalalt inchide ochii pentru ca… nici nu prea are de ales. Unde sa se duca?

Banii pot face diferenta intre “Vreau sa stau langa tine” si “Nu am de ales”. Intre “Te iubesc” si “Trebuie sa suport orice”.

Conteaza banii intr-o relatie? Absolut deloc. Daca ii ai.