GANDIM

[Provocarea de luni] Schimba ritmul

Pe acest blog nu au fost publicate posturi intre 23 decembrie 2016 si 10 ianuarie 2017. Poate ati observat, poate nu. Poate ca asta v-a facut sa lasati mai repede telefonul pe masa, in loc sa scrollati inca 3 minute, sau poate ca pur si simplu ati dat click pe altceva si ati ratacit pe Internet oricum.

Eu sper totusi ca v-am ajutat sa luati si voi o pauza, chiar si scurtand cu numai cateva minute, “the average session duration”, timpul petrecut pe net. Eu una chiar m-am bucurat de vacanta offline. Nu am pregatit articole in avans si nu m-am gandit la asta. Mi-am luat, pur si simplu, o pauza.

La cursul de Social Media de la Dalles Go (pe care vi-l recomand cu toata sinceritatea, Monica Jitariuc este o profesoara excelenta), am avut sentimentul ca lucrurile se schimba chiar in timp ce noi le dezbatem sau le aflam. Zeci de trenduri, sute de campanii care schimbau piata, evenimente care fortau brandurile sa reactioneze, noi tehnologii, noi reguli pentru newsfeeds in retelele sociale, noi costuri. Personal, am avut mai mult ca oricand un acut sentiment de fear of missing out. Ma simt ca intr-o cladire zguduita de un cutremur care nu se mai termina. Incerc sa ma ascund sub grinzi, sa ma tin de ceva, dar nimic nu e stabil, toti peretii se crapa si ma intreb ce va ramane dupa ce miscarea se termina, daca se termina.

E nevoie uneori de un an sabatic, de o demisie, de o excursie cu un rucsac in spate, de o incendiere a gadgeturilor, de o schimbare dramatica in viata, dar uneori e suficienta doar de o deconectare autentica. Nu trebuie sa fugi in alta tara ca sa iei o pauza. Nu trebuie nici sa te convertesti, sa te apuci de alta meserie sau sa te razi in cap. Nu trebuie neaparat sa fugi. Incearca sa faci un pas in spate. Deja e alt peisaj, nu-i asa?

Anca Banita a scris un text foarte bun despre pauze. Ea denumeste pauza ei, perioada dintre demisie si pornirea pe un alt drum, perioada “de nimic”

Iata cateva idei pentru a beneficia la maximum de o perioada “de nimic”:
1. Da-ti voie sa nu faci nimic. Nu te compara cu altii, destinul tau e unic. Convinge-te ca e ok sa stai sa te uiti pe pereti. Daca reusesti sa-ti dai tu permisiunea asta, nu mai ai nevoie de a nimanui altcuiva. De obicei, cerem voie de la altii pentru ca nu putem noi sa ne-o dam de la inceput.

Eu nu imi luam pauze. Chiar si daca nu munceam, ma lasam condusa de asta, ma gandeam la asta, vorbeam despre asta, paradoxal insa pe masura ce incercam sa raman conectata ma simteam din ce in ce mai pierduta in detalii. Probabil de aceea m-am simtit coplesita. Si am avut nevoie de o pauza imensa, de o schimbare, de un nou capitol. Mi-am dat demisia anul trecut, acum ca sunt angajata propriei mele firme nu am de gand sa o mai fac. 🙂

Invat insa in fiecare zi sa imi gestionez mai bine timpul si energia. Sa imi pastrez concentrarea. Un pas in spate te ajuta sa iti regasesti inspiratia, energia, sa ai o viziune de ansamblu, sa te calmezi, sa iei decizii mai bune, sa fii mai fericit.

Va provoc si pe voi sa faceti un pas in spate si sa imi spuneti ce ati ales si cum v-ati simtit.

Poate ca veti pleca de acasa fara telefonul mobil. Daca va descurcati fara el sa ajungeti la birou sau la magazin, sa platiti, sa va si intoarceti. :))

Poate il tineti pe silent in weekend. Ce se poate intampla?

Poate cititi un roman intr-un weekend. Da, pe hartie, unde nu apar pop-ups.

Poate mergeti pe jos o ora. In fiecare zi. Pentru mine asta a facut minuni.

Poate gatiti fara sa va uitati pe youtube inainte, ci cu o carte de bucate in fata ochior. E mult mai greu, dar distractiv, credeti-ma.

Poate va jucati, cu sau fara copii, mima, un boardgame sau “adevar sau provocare”.

Puteti? Eu zic ca da. Va rog sa imi scrieti cum a fost. Succes!

PS: va recomand si aceasta postare pe aceeasi tema. Foarte, foarte frumos!

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    cismaru
    30/01/2017 at 4:15 PM

    eu fac des asta. din acelasi motiv am facut si cursul de tunsoare de la dalles go. si d-asta ma duc pe la baschet. iti limpezesti creierii

    • Reply
      andressa
      30/01/2017 at 5:33 PM

      Asa e. Ce m-am distrat cand mi-ai zis de cursurile de tuns! Dar conteaza sa schimbi subiectul ca sa iti revii.
      Good job. Oricum, poate esti de acord cu mine, cand ai copil, esti fortat sa te gandesti si la altceva. Nu mai poti fi workoholic sau social-media-addict.

  • Reply
    Liviu
    30/01/2017 at 4:58 PM

    Tare

  • Reply
    Mihaela Enache
    31/01/2017 at 4:34 PM

    Eu alerg si ma ajuta sa nu ma gandesc la nimic. And it’s damn good. Si am ales sa nu mai dorm cu telefonul pe noptiera. Stateam pe FB pana sa adorm si mi se pare cam nesanatos 🙂

    • Reply
      andressa
      31/01/2017 at 4:36 PM

      Multumesc ca mi-ai impartasit asta.
      Si eu alerg si nu ascult muzica in timpul ala. Unii alearga cu castile, imi imaginez ca pentru ei e relaxant, dar eu prefer sa nu ascult nimic. E mai odihnitor. 🙂

  • Reply
    MissCliche
    31/01/2017 at 10:59 PM

    Eu recunosc ca am incercat-o si pe aia cu plecatul din tara. M-am reintors la scoala la aproape 30 de ani si inca incerc sa nu mai pun presiune pe mine si sa las mai usor planurile gen cincinal 😉

  • Leave a Reply

    %d bloggers like this:
    Inline
    Inline