O alta perspectiva despre “piscotareala”

“De ce te bagi in seama?” a fost sloganul copilariei mele. “Stai in banca ta!” Anonimitatea a fost mereu o virtute de cand ma stiu, mai ales in putinele amintiri pe care le am despre viata in regimul comunist. Sa nu iesi in evidenta – asta era obiectivul multora cand a spune ceva putea inseamna sa te pui in pericol.

Anii au trecut, dar mentalitatea a ramas. “Vrei tu sa fii mot!” mi se spunea cand voiam sa propun ceva. In scoala, nimeni nu se oferea sa faca nimic. Erai considerat fraier si daca strangeai banii de manuale. Daca faceai o lista cu cine vrea in excursie. Daca veneai cu o idee. Un pupincurist, ma scuzati de expresie. “Iti place tie sa te bagi in seama!”, era constatarea plina de repros. Si imi placea, zau, nu pentru ca imi placea in lumina reflectoarelor, oricum nu primeam premii daca ceream bancute in curtea liceului, de exemplu, ci pentru ca mi se parea ca e datoria mea. Sau de jena, cand aveam un invitat la clasa si nimeni nu punea intrebari. Era penibil sa nu scot un cuvant, ca si cum invitatii erau toti ciumati. Dar sa iti manifesti interesul nu era cool. Sa lauzi era si mai rau. Sa stai mut si nepasator, cu privirea in pamant era mult mai tare.

“Vezi-ti de treaba ta”. Cine nu a auzit macar o data asta cand auzea ceva ce nu ar fi trebuit sa auda? Cine sa faca o plagere cand se intampla ceva ciudat? Nu pot sa uit o intamplare: cand aveam cativa ani, intr-o noapte, pe la 2, un vecin baut a gresit etajul si a incercat sa intre la noi in apartament. Batea cu pumnii si picioarele, crezand ca nevasta a schimbat yala, urla “Deschide usa!!!” si eu tremuram. Ma intrebam ce s-ar fi intamplat daca usa noastra fragila s-ar fi rupt. Credeti ca a iesit cineva sau a sunat vreun vecin la Politie?

Exista o permanenta acuzatie care planeaza asupra celor care se baga. Ca ar avea ceva de castigat. Sa fii administrator de bloc? Inseamna ca furi la intretinere. Sa intri in politica? Esti deja corupt inseamna. Sa protestezi? Te plateste cineva sau esti doar prost. Mai bine stai in banca ta.

Cand mi-am facut blog, unii au ramas perplecsi. Era definitia “bagatului in seama”. Cati nu mi-au zis, bine intentionati de altfel: “O sa ai de pierdut!” Culmea e ca am avut de castigat.

Acum, in aceasta lume online, in care multi “suntem mot”, exista o noua versiune a shaming-ului de tip “De ce te bagi in seama?!”. E cool sa spui ca unii incearca prea mult. Prea isi doresc sa iasa in fata. Sa fie ei in centrul atentiei. Daca ar putea, acesti “suparati” i-ar prinde de picior si i-ar trage in jos. Sa stea in banca lor. Sa taca.

“Piscotari” sunt cei care se duc la evenimente. La fel cum “tocilari” erau toti cei care citeau mai mult decat li se cerea la scoala. Cei care voiau sa faca un exercitiu in plus sau mai puteau o intrebare cand restul clasei spera ca ora sa se termine mai devreme. Piscotarii se duc acolo unde o companie a investit intr-un eveniment, acolo unde o agentie a depus un efort sa prezinte ceva in mod inedit. Ei vorbesc despre brand, despre produs, despre serviciu. Duc mesajul mai departe si din acest motiv, pamantul se invarteste. Industria in care lucram cu totii functioneaza. Desi suntem intr-o bula, toti cumva implicati in industrii conexe, IT, content creation, marketing, PR, media si social media, unii uita despre ce e vorba. Ca a face conversatie este cheia. Mergem, scriem, vorbim, muncim, povestim, colaboram, comparam, cumparam.

Sunt mandra deci sa fiu o piscotara. Care se baga in seama. Si care nu sta in banca ei.