Puțini băieți trec onorabil prin pubertate, fără coșuri pe față, voce în schimbare și corpuri lungi și subțiri, ca de extratereștri. El reușise însă. La 16 ani și jumătate, avea 1,85, era lat în umeri ca un înotător de performanță, cu o figură bună de reclamă la pasta de dinți, brunet cu ochi albaștri. Și era înnebunit după mine. Plin de calități, cu un singur defect: nu scotea un cuvânt.
Eu aveam 15 ani și habar nu aveam ce înseamnă să ai un prieten. Adică știam și eu din filme multă teorie, cu practica stăteam mai prost. Mă gândeam însă cu mândrie că păpușelul înalt și bine făcut urma să mă aștepte când ies de la școală și să mă conducă acasă. Pentru asta, m-am gândit eu, nu trebuie să vorbească prea mult.
Un articol scris pentru Unica.ro. Cititi aici continuarea.
Poza: Alex Buduru Photography
No Comments