Sa facem mancare si sa ne tratam

In fotografie vedeti lipie facuta de mine, cu un dip iute de ardei copt cu nuca pecan si niste feta, sa fie acolo. Mai gatesc burgeri de quinoa, falafel, kisir cu rosii si rodie, pui cu sos de soia si legume crocante, paine, chec, banana bread, briose, cheesecake, porc copt incet, pui cupt in lapte si salvie, lasagna, risotto, pesto cu rosii uscate, supa crema de dovleac sau de rosii coapte.

Niciodata nu gatesc de nevoie, ci pentru ca imi place, cand am inspiratie sau chef sa ma joc. Am descoperit ca a gati nu este o corvoada, asa cum parea cand ma uitam la bunica, mama sau matusa mea, care trudeau in bucatarii minuscule, de la bloc, facand sute de sarmale, suc de rosii, tocanite sau ciorbe. Ore intregi petreceau intr-o caldura insuportabila, fara hota, mixere si robot de bucatarie, tocand si curatand, facand mizerie si apoi spaland bucataria si aragazul inca doua ore dupa ce terminau de gatit. Aveau putine ingrediente si putini bani de cheltuit pe ele. Totul era cu varza sau cu cartofi. Si ceapa. Mancarea mea preferata era ceapalau, o mancare cu multa, multa ceapa. Pizza era o improvizatie cu blat din paine si cu niste cremvursti feliati, pe post de salam picant.

Am aflat ca a gati este o experienta senzoriala completa si un mod de a ma exprima atunci cand am facut prima oara o paine. Amestecarea ingredientelor, framantarea, mirosul, satisfactia cand am vazut rezultatul si cand am dat altora sa guste a fost un moment special. Mi-a dat dependenta. Imi cumpar ingrediente deosebite, greu de gasit, apreciez orice e natural, bun la gust, proaspat. Incerc mereu ceva nou. Nu fac aproape nicio reteta din cele facute de bunica mea, cand eram mica. Eu am preferinte exotice.

Psihologii folosesc gatitul ca terapie pentru pacienti stresati. Este o terapie pentru ca daruiesti. Este un proces creativ care isi stimuleaza toate simturile. Este lucru manual, te elibereaza de griji si ganduri apasatoare. Iti poate reface increderea in tine, te simti util si talentat cand iti iese un produs, te repune pe picioare daca ai avut o zi proasta la birou si ai inceput sa crezi ca nu esti bun de nimic. Gatitul te poate ajuta si in lupta cu dependenta de mancare.

In DOR, numarul de vara 2016, am citit un material bun al unei femei care a incercat sa explice relatia ei cu mancarea. Pare cea mai dificila lupta dintre toate, ca si cum ai incerca sa nu inspiri prea mult oxigen sau sa nu bei prea multa apa desi ti-e sete mereu: fara mancare nu poti trai, cea mai ieftina mancare este cea mai proasta, o gasesti peste tot, ti se ofera in toate circumstantele (o cina romantica, un hotel all inclusive etc). Autoarea marturiei povesteste ca de cand gateste si se hraneste cu rodul muncii ei este mai fericita si isi stapaneste impulsurile. Este o mancare mai sanatoasa si care nu apare peste tot in fata ochilor (intr-un automat la metrou de exemplu). Te bucuri cu adekvarat de o mancare facuta de tine cu grija, atentie, o savurezi, iar masa are un inceput si un sfarsit. Nu rontai mereu, mult si prost, fara sa te gandesti de fapt la asta si bucurandu-te doar de sentimentul de amorteala cand esti plin, plin, plin, sentiment care trece prea repede, lasand in urma ore intregi de vinovatie.

Asadar, va recomand si voua, daca nu aveti deja un hobby care sa va destinda si/sau sa va inspire, sa incercati sa gatiti. Poate nu va iese perfect, poate ca nu veti deschide un restaurant, poate ca nu veti face asta des, nici macar saptamanal, dar daca incercati, s-ar putea sa va simtiti bine. Eu am de gand sa gatesc mai mult in perioada urmatoare, perioada mea de relaxare si relansare.

Daca va iese ceva misto, va puteti lauda cu fotografii cool pe Internet. Iaata ceva tips & tricks pentru food photography de la Mihaela Metaxa, prietena mea, bucatar specializat pe deserturi la faimosul restaurant ZUMA din Londra si excelent foodstylist. Ii puteti citi blogul Mihaelei aici.

Pentru a face o poza reusita cu mancarea pe care o ai in fata(fie ca este gatita de tine sau te afli la un restaurant) necesita in primul rand creativitate. Sunt insa si cateva trucuri care te vor ajuta sa faci o poza demna de #foodporn.

Cel mai important lucru este lumina si modul in care se reflecta asupra mancarii din farfurie. Intotdeauna alege lumina naturala(razele soarelui prea puternice vor distruge insa fotografia) si incearca sa pozitionezi mancarea cu partea cea mai aratoasa spre lumina, punand-o astfel in evidenta.

Experimenteaza si gaseste unghiul perfect pentru poza ta. Vizualizeaza mancarea din punctul de vedere al dimensiunii, formei si inaltimii. Unele mancaruri arata foarte bine atunci cand sunt pozate de sus(ex:pizza pentru ca este plata), cu altele poti incerca un unghi orizontal, miscand camera mai sus sau mai jos in functie de cum ti se pare ca pune in evidenta mai bine mancara respectiva.

White balance este un alt aspect important. Pentru a captura culoarea corecta a scenei asa cum ochii o vad(fara a avea alte interferente de culoare) este nevoie sa setezi white balance-ul camerei tale. Vei stii ca ai setat corect aceasta optiune atunci cand vei indrepta camera spre o coala alba de hartie si vei vedea prin obiectiv culoarea imaculata.

Foloseste recuzita in background pentru a spune o poveste despre mancare. Uneori cele mai reusite poze sunt cele care sunt inconjurate de ingredienele folosite pentru reteta, ustensile sau cele in care se introduce factorul uman( mana care toarna sos de caramel pe un desert poate arata foarte apetisant) Farfuriile speciale aduc o nota aparte fotografiei, iar paharele in care servesti o bautura langa arata ca si cum masa este pusa si te poti infrupta din bucate.

Editarea ajuta imaginile capturate sa-si atinga potentialul maxim. Orice poza profi trebuie sa treaca printr-un set de custom-izari pentru a face colorile sa fie cat mai vii, lumina cat mai blanda si umbrele atenuate. Eu folosesc programul Lightroom pentru a edita pozele facute cu camera iar pentru telefon sunt aplicatii precum Snapseed care iti vor transforma pozele astfel incat sa iasa din anonimat.

Poze by Blondelish. Astept links de la ale voastre. Succes!