Rusine mare, Politie Comunitara mica

Sa imi explice 2 agenti de politie ca e normal ca niste adolescenti sa fumeze la locul de joaca, sa bea, sa asculte manele tare la telefonul mobil, ca doar asa se distreaza lumea, uite asta nu credeam ca o sa traiesc vreodata.

Mai sunasem o data la Politia Comunitara pentru ca niste gasti de adolescenti creeaza o atmosfera absolut nepotrivita la un loc de joaca, urcandu-se pe leagane si pe tobogane, tropaind pe ele sa vada cat rezista, scuipand coji de seminte pe jos, fumand si ascultand muzica la telefoane. Era insa prima oara cand eram chiar in parc in timp ce echipajul trasese pe dreapta.

Ii auzeam pe pustani: cei de pe tobogane inghetasera. “A venit Politia!” si nu stiau ce sa faca. Ceilalti, de pe banci, erau relaxati. “Nu va miscati, nu ne fac nimic”, a zis unul din ei in timp ce altii voiau sa plece inainte ca politistii sa ajunga la ei. Si asa era: urma sa aflu si eu ca nu le faceau nimic. Desi fumau si stateau in mormane de coji de semnite si sticle de plastic aruncate pe jos, asa cum e mereu in jurul lor seara, iar in mijlocul parcului troneaza o pancarta pe care scrie ca amenda pentru aruncarea deseuriloe pe jos este amendata cu 200-500 lei, nici macar politistii nu voiau sa le faca nimic.

Va scriu la cald, abia acum jumatate de ora s-a intamplat in parc. In iarna m-am certat eu cu unii si apoi am sunat la Politie. Mi-au spus atunci la dispecerat sa nu ma mai cert eu cu ei, sa sun la ei, civilizat, iar un agent le va lua numele si adresele si le va da un avertisment. A doua oara cand ii surprinde, le va da amenda. Am inteles ce e de facut si am facut totusi o cerere ca parcul sa fie monitorizat de Politia Locala pentru o vreme. Am primit un email dupa cateva saptamani in care mi s-a spus ca seara de seara un echipaj a mers in parc si nu a gasit niciun element perturbator. “Curios”, mi-am spus. Eu ii vad mereu seara. Poate la alta ora? Poate fugeau cand vedeau Politia? Nu. Pur si simplu politistii nu le fac nimic.

De data asta deci eram inca la locul de joaca atunci cand politistii au venit si le-au spus prieteneste: “Dati-va jos”. Atat. Celor care scuipau seminte si fumau si erau inconjurati de gunoaie, nu le-au spus decat “Va rog sa fumati doar aici, nu la locul de joaca”. Astfel, am inteles ca, dupa ei, anumite banci nu sunt la locul de joaca, desi intreg locul are cam 100 de metri patrati. Bun. Nu a fost nimeni legitimat, nimeni intrebat nimic. m-au sunat de la dispecerat chiar atunci si mi-au spus ca doi agenti sunt in parc si nu au gasit nimic. Ii vedeam in fata ochilor cum “nu gasisera nimic” si nu imi venea sa cred. La telefon le-am spus ca vad si eu ca si ca intr-adevar, nu fac nimic. Asa ca am vorbit cu ei.

In primul rand, unul din ei avea clar o problema cu faptul ca sunasem. M-a luat cu “Dumneavoastra ati sunat?!” tare de tot, ca si cum as fi facut ceva foarte imoral. Bineinteles ca da, ce credeati ca nu recunosc? Doar nu mi-o fi si jena ca am sunat pentru ca unii strica locul in care copiii invata sa mearga pe bicicleta, se dau in leagan, iar bebelusii adorm in carucioare.

In al doilea rand, mi-au spus ca in fata lor, nimeni nu aruncase tigara, nimeni nu facuse nimic nepotrivit. Sigur, ca doar aia nu aruncasera tigarile in fata lor ca sa ii stideze, dar atunci legea e tampita. Daca trebuie filati, atunci sa puna camere. Daca nu e suficient ca parintii din parc spun iata ce fac astia, atunci politistii sa stea in tufisuri.

In al treilea rand, nu intelegeau care e problema cu muzica ascultata in parc la telefonul mobil. “Oamenii se distreaza”. Serios? “Deci le luati apararea?”, i-am intrebat de-a dreptul nedumerita. Daca niste oameni fac gunoi si pun manele in parc si se urca pe leagane si tobogane inseamna ca se distreaza?!

In al patrulea rand, mi-au spus ca prima oara le dau avertisment si a doua oara se dau amenda si sa nu insist sa le dau amenda ca stiu eu bine sa-ti faca treaba. “Pai, zic eu, nu ati legtimat pe nimeni. Cum ati dat avertisment? Cui? Maine daca sunt tot ei, cum o sa stiti?” Atunci chiar s-au enervat. Le-am citit cu voce tare si legea de pe pancarta. Unul din ei a izbucnit: “Vreti sa ii bat? Daca ii batem nu e bine, daca nu ii batem, tot nu e bine”. Asta a fost de-a dreptul comic. Ma uitam la el si nu stiam daca glumeste. Nu glumea. “Despre ce vorbiti? Eu va citesc amenzile pe care ar trebui sa le aplicati. Intelegeti?”, dar nu intelegea.

In ultimul rand, le-am spus ca le multumesc, ca a trebuit sa dau 3 telefoane ca sa obtin numarul de telefon la care trebuia sa sun, dar in stilul romanesc eram pasata de la un dispecerat la altul, asa ca acum ca am numarul direct o sa il salvezi si apoi o sa il sterg pentru ca e clar ca sun degeaba. Consumam benzina pe care tot noi, cetatenii, o platim. Le retin si lor timpul si poate mai au ceva de facut. Mi-au spus ca mai au doua sesizari in alte doua parcuri. “De ce va mai duceti?”, i-am intrebat sincer. Serios.

Pentru ce avem acest serviciu? Eu una voiam sa mai sun ca sa cer vizite de la Politie si la prima oara cand locul de joaca e toaleta cainilor din cartier, iar copiii gasesc pe la ora 10 dimineata numai fecale, pedaleaza printre fecale, sar sotronul prin fecale etc. Ati inteles mesajul. Dar de ce sa mai sun? Nu e evident ca nimeni nu va pati nimic?

Mi-e mie jena de discutia avuta in public cu cei doi politisti. Fetitele de 10-12 ani care auzeau se bageau in discutie aratand mormanele de gunoi lasate in urma de liceeni. Alti parinti aveau aceeasi problema, numai lor, celor in uniforma, li se parea absolut normal ce se intampla.

Pai cu asa Politie Comunitara…

Sursa foto loc de joaca: Shutterstock