Metoda ardeleneasca

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, de sarbatori, mananc ca porcul si ma plictisesc de moarte.

Stau cu familia ziua. Mananc multe feluri de mancare, uneori fac indigestie si sunt foarte multumita. De Craciun mi-a lipsit asta. (In familia la care stateam in Helsinki eram singura care nu voia sa se ridice de la masa fara o durere de bila. Ce sa-i faci? Asa te obisnuiesti cand ai o bunica ardeleanca!)

Anul asta am petrecut ca de obicei. Am stat cu mama mea, am mancat pana am crezut ca lesin. Ne-am plimbat pe Calea Mosilor si am ras si noi de locurile de parcare abia construite, dar inaccesibile din cauza stalpilor cu bec in varf si cabluri pe umeri. Sunt convinsa totusi ca vor fi mutati stalpii. Si mi se pare costisitor, mi-e greu sa inteleg, poate pentru ca nu sunt inginer, de ce nu s-a gasit o solutie mai ieftina, de ce stalpii nu sunt ocoliti de proiectanti, de ce impozitele sunt cheltuite pe mutat stalpi (parca e o faza din Pacala!), dar cine sunt eu sa le stiu pe toate? 🙂 Poate cand o sa ma fac mare o sa inteleg! 😉

Ziua de duminica a fost extrem de lenesa. A trecut incet si am apucat sa ma plimb si printr-un parc cu mama. Vorba stirilor: romanii au ales sa petreaca Pastele in parc. Noi stim ca de fapt ei vor sa zica “unii romani” si ca oricum nu s-au dus decat in Cismigiu, adica un singur parc din Bucuresti, dar oricum ne-am obisnuit sa vedem stiri de fapt divers in loc de stiri si sa nu le luam in serios cand auzim generalizari stupide. Eh.

Am cumparat reviste de la nonstop si am si citit un nou numar din Tango. Buna revista! O sa va mai povestesc despre ea. Men’s Health nu am gasit. Nu ca as fi metrosexuala, dar e cu Chivu pe coperta! Sa fie clar!

Se preconiza ca cel mai palpitant moment al zilei sa fie vizionarea editiei speciale din “Dansez pentru tine”. Dar nu am rezistat si, pana la urma, am iesit sa beau ceva cu un prieten pe seara. Am mers pe jos mai bine de o ora si am cautat mult carciumi deschise. Patronii nu-si dau seama cati clienti pierd daca inchid de sarbatori! Am ajuns in “La 80” si era plin. Semn ca si altii se plictisisera de stat in casa cu familiile pana la ora aceea.

Am mers mult pe jos duminica. Si luni am mers mult. Si am mancat mult. Si am ras mult. Si cred ca m-am ingrasat un pic! Nu sunt sigura deoarece nu posed cantar, dar asa imi place sa cred. Metoda? Simplu: accept tot ce mi se ofera acasa! Vrei cozonac? Da. Vrei sarmale? Da. Mai vrei? Da. Iti mai pun doua? Da. Sigur, in acest ritm poti sa si mori, dar eu cred ca nu sunt pe moarte, ci am pus 2kg, exact cate imi lipseau pana la 48! Numesc acest truc tembel – metoda areleneasca. Asa cum numesc “metoda americana” sa accepti la mcDonald’s super size si desert, ca-n documentarul lui Michael Moore M. Spurlock!

Si Pastele a trecut! Parca au fost doar cateva minute.