Cum sa te distrezi (uncool) cu familia in vacanta

Cand lumea ma intreaba “Ce vei face vara asta?” citesc in priviri asteptarile mari. Oamenii spera ca vor auzi povesti fabuloase despre drumuri putin batute de turisti, destinatii exotice, peripetii, recomandari la care nu s-ar fi gandit niciodata.

Si mie mi-ar placea sa ma ridic la nivelul asteptarilor. Si eu as vrea sa zic in fiecare an ca ma duc in Luxembourg, ca trec printr-un sat din Germania care arata ca intr-o poveste cu zane, ca o sa merg cu trenul si cu vaporul si cu magarul, ca o sa locuiesc intr-o casuta, intr-un copac. Dar viata mi-a aratat ca uneori e ok sa fii absolut uncool.

Am avut partea mea de vacante superbe si pline de neprevazut, iar apoi am devenit mama. Si am inceput sa apreciez tot ce e previzibil. Sa stiu in cat timp ajungem (preferabil cat mai repede), ca avem unde manca bine, sa stiu cum facem cu transportul, ce facilitati exista pentru copii, sa fie totul simplu, fara bataie de cap. Inca mai incerc sa am si o vacanta mai aventuroasa in fiecare an, dar preocuparea principala este sa am una in care toata lumea se poata simti bine, inclusiv un copil mic. Asa am ajuns sa merg la all inclusive in Turcia.

Cand Eva avea un an am mers la un hotel pe care il credeam child-friendly din Neptun, hotel Cocor Spa, dar nu mi-a placut deloc si am ajuns la concluzia ca degeaba am mers doar 2 ore si jumatate cu masina pana la destinatie, mai bine zbor ca sa ajung intr-un loc in care sa ma simt bine si sa nu ma tem ca cineva se va imbolnavi. Plaja hotelului era murdara, dimineata cand ajungeam trebuia intai sa “debarasam”, adica sa luam din nisipul in care cea mica urma sa se joace, toate cioburile, ambalajele si mucurile de tigara. Piscina de copii de la hotel avea apa tulbure si mirosea puternic a clor. Mancarea era o dezamagire la restaurantul hotelului si locul mirosea a cantina ingrozitor, ca in taberele de stat in care mergeam in anii ’90 si de care as fi preferat sa nu imi aduc aminte.

Anul trecut am ajuns in Turcia la all inclusive si am inteles de ce atatea familii aleg aceasta varianta absolut “uncool” si m-am intrebat de ce conceptul de hotel cu super facilitati pentru familii nu este mai raspandit in Romania. Mai mersesem la all inclusive inainte sa avem fetita si ne-am plictisit, sincer. Am stat si mult si faptul ca nu am mers nici la rafting, nici la scuba diving, la nimic, ne-a facut sa ni se pare foarte batranicios locul. Mancarea buna, confortul camerelor era excelent, dar parca iti doresti si niste experiente deosebite. Cand te duci cu un copil insa, Raiul pe pamant!

Am mers la hotelul Ela Quality Resort la recomandarea agentiei de turism. A fost un pariu cu sotul meu: eu am spus ca vom gasi intr-un anumit buget o destinatie cum ne dorim, iar el a spus ca visez cai verzi pe pereti. Am platit vacanta in martie si am beneficiat de un discount de early booking de 25% asa ca un sejur de o saptamana cu 2 adulti si un copil de peste 2 ani (platit loc de avion) intr-o camera de confort superior (la parterul unei vile) a costat in jur de 2000 de euro. Am castigat pariul.

Camera spatioasa cu deschidere direct la piscina de adulti si una de copii, barul pentru piscina imediat langa, restaurant pentru micul-dejun dedicat turistilor de la vile, clubul de copii cu 1000 de facilitati si servicii, mancarea diversa si un colt al restaurantului dedicat copiilor (cu legume si fructe, piureuri, carne fiarta si o multime de alte variante pentru nevoile specifice copiilor sub 3 ani, in orice etapa ar fi fost) – in orice moment, am avut tot ce ne trebuia. Copilul la 2 ani nu are rabdare sa astepte prea mult, mananca des, oboseste repede la mare/piscina. Niciodata nu s-a intamplat sa fiu prea departe de o toaleta/dus, sa nu am ce sa ii dau de mancare (indiferent ce pofta ar fi avut, ca voia clatite, somon sau pepene!) si nici prea departe ca sa imi iau eu o bautura, o gustare, orice voiam. Dupa cina incepea programul de la Clubul Copiilor, in fiecare seara diferit, unde noi ne uitam si Eva dansa si canta in cor cu ceilalti copii. Am filmat-o in fiecare seara, muream de dragul ei! Apoi ne retrageam la bar, unde noi incercam niste cocktailuri, ne relaxam pe canapele, iar Eva alerga pe langa noi cu alti copii (e fascinant cum se leaga prietenii intre copii care se vad pentru prima oara si nici nu vorbesc aceeasi limba). De altfel ne-am imprietenit si noi cu parintii unui baietel cu care se juca Eva, erau din Luxembourg si ne-am sincronizat sa mancam sau sa stam la bar impreuna de cateva ori. Erau foarte amuzanti si avem copii de aceeasi varsta. Ne culcam toti tarziu (Eva in patul ei de o persoana) si ne trezeam tarziu. Vis si Paradis!

Caldura nu a fost o problema pentru ca, dupa o zi, noi ne-am adaptat. Fara sa ne dam seama beam foarte multe lichide, peste 3 litri, si stateam mult la umbra si in apa, faceam dusuri, iar la pranz, cand caldura era cea mai mare, ne retrageam la o terasa umbra ca sa luam pranzul devreme, o salata, niste fructe, si apoi in camera, pentru un somn.

In ultimele 2 zile ale vacantei, Eva a luat o viroza (la Clubul Copiilor cred, unii copii tuseau) si cei de la hotel mi-au cumparat de la o farmacie in aceeasi zi niste picaturi de nas pentru copii. Nu am cuvinte sa spun cat de simplu a fost totul pentru mine, nefiind deloc aventuroasa cand vine vorba de plecat cu copilul. Stiu ca sunt altii care au plecat si la munte si la mare in formula completa, dar noi nu am facut asta decat o data pe an si, desigur, am mers la bunici, unde nu mi se pare a fi acelasi lucru. Nu suntem nici noi genul care sa se urce in masina si sa mearga te-miri-unde, nu mai mergem cu cortul de cand eram pustani, iar inca un lucru important este ca nici nu avem un copil super adaptabil, adica acum pare sa fie mega-super-usor, dar in primii 2 ani era destul de complicat sa te asiguri ca se simte bine: este genul de copil care plange cand e prea frig, prea cald, apa e prea carbogazoasa, soarele e prea puternic, biscutii nu sunt cum stie ea si tot asa. Am vazut si cazuri mai serioase (orice lucru nou stresa copilul), cat si varianta cealalta (copilul zen care rade orinde ar fi, orice i s-ar intampla). Noi suntem pe la mijloc cred. Asa ca ne-am facut noi viata mai usoara cu mai putine iesiri din rutina, trei-patru excursii / weekenduri la mare si la munte, un zbor la all inclusive si cam asta a fost pana acum; i-a placut Evei atat de mult incat de atunci ne tot intreaba cand mai mergem in Turcia. Asta e a treia vara din viata fetitei mele si ii pregatim mai multe surprize. Sa vedem daca le face fata sau, mai degraba, daca noi le facem fata!

Dupa experienta de anul trecut am decis ca doua lucruri sunt super importante in astfel de vacante in care vrei sa te distrezi, dar sa te si odihnesti (complicat cand ai un copil mic): copilul sa aiba mereu ceva de facut, deci iti trebuie super facilitati pentru el), iar confortul sa fie sporit: orice aliment si bautura sa fie mereu disponibile, plus activitati pentru timp liber (boardgames, lectii de dans, fotbal pe iarba, cinema in aer liber, aquagym) ca sa se simta si adultii cat mai bine. Am reusit sa facem o mica gasca si incercam un alt hotel anul asta.

Stiu ca e mai cool sa bei un Aperol Sptritz in Barcelona decat un vin spumant local in Belek, pe marginea piscinei, alaturi de niste rusi (desi nu erau multi rusi acolo, vara trecuta cel putin!), dar atat de bine este cand totul e simplu. Cool e orice te face fericit! Pace!