back to black

Am zis back to basics, da?

Cash is king. Cardurile sunt ok, nu zic nu. Dar sa ai bani la tine e altceva. Imi vine sa-mi scot toti banii sa-i simt in buzunar. Sa am marunt, sa platesc cu o caramida de bancnote cand iau frigiderul (de fapt cred ca am luat frigierul sau ceva cu cash in decembrie, haha, ce ghiolbanie sa numeri atata banet, jur!), sa am mereu sa platesc si sa dau pomana unei babe. Nu suport sa dau cersetorilor in floarea varstei. Get a job, whatever. Dar batranii… Ce poa’ sa mai faca? Ma rog, filosofia mea e sa dau la batrani, restul sa se descurce. Or fi altii cu alte filosofii care au grija de restul, corect?

Fata in fate, frate. Am frecat aifonu’ de l-am facut mat! No more whatsapp & mail & shit. Vreau sa va vad. Sa va aud. Oricand un telefon e mai bun decat un mail. Un sms e mai bun decat.. un mesaj pe facebook. Sau un like. WTF is like, anyway?! Oricand e mai buna o intalnire decat 100 de mailuri. O strangere de mana, un pupic… Si nu vorbesc numai de intalnirile cu prietenii. Si la serviciu conteaza mai mult sa privesti omul in ochi cand iei o decizie. People are people. Cat timp am stat acasa unii au impresia ca ne-am intalnit pentru ca am vorbit pe facebook sau au citit blogul. Nu m-am intalnit cu nimeni, oameni buni. Daca nu am mancat o ciorba impreuna, nu inseamna nimic. De acum, vreau sa vorbim fata in fata. Miss me? See me. Hate me? Tell it to my face.

Keep it simple. Cred ca la un moment dat am inceput sa vorbesc din carti. Despre viata, iubire, loialitate, prietenie. Mi-a trebuit o lunga perioada de izolare (si de multe alte rahaturi) ca sa ma intorc la “live and let live”. Nu judec pe nimeni, nu-mi pasa ce ii face pe altii fericiti si cum isi traieste altul viata. Eu vreau doar sa traiesc si sa-nfloresc. Sorcova vesela! =)) Restul e cancan.