Doua lucruri m-au facut sa trec la stari contradictorii: intai sa cred zilele trecute ca lucrurile merg din ce in ce mai bine in jurul meu, iar apoi sa ma gandesc ca ma iluzionez si ca de fapt unele lucruri nu se vor schimba niciodata.
Intai m-au mancat degetele un pic si am inceput sa caut pe un site niste cizme care imi placeau in plin sezon (dar pe care nu m-am indurat sa le cumpar pentru ca deja aveam prea multe perechi!) ca sa aflu daca sunt cumva la reducere, urmand sa interpretez informatia ca pe un semn divin. Cizmele m-au asteptat si s-au ieftinit pentru mine! Pe site-ul magazinului am gasit culoarea si numarul meu, dar am si sunat ca sa ma asigur ca nu ma duc degeaba la mall. Am aflat deci ca la un anumit magazin nu mai erau pe stoc, dar erau in alta parte in Bucuresti asa ca am mai dat un telefon si apoi inca un telefon si am reusit sa aflu ca sistemul habar nu avea ca perechea pe care o cautam eu nu mai era in magazin, dar vanzatoarea a fost draguta si mi-a spus ca imi va aduce o alta pereche si ma va suna cand este in raft. N-a fost chiar un serviciu la un click distanta, dar pana la urma nu am pierdut timpul in trafic si am vorbit cu oameni foarte politiciosi si amabili. Si acum astept acel telefon care va fi, desigur, un semn divin!
Al doilea lucru, cel care m-a facut sa trec de la extaz la agonie, a fost o discutie despre interminabilele probleme intalnite in viata la bloc. Culmea e ca nu mi-a stricat ziua faptul ca a zecea oara un vecin face galagie la 7 dimineata, acelasi care ne asurzeste cu bormasina si sambata si duminica, si a trebuit sa merg in pijama la el la usa sa ii spun ca, daca nu inceteaza, ma voi razbuna (va dati seama ce grava a parut amenintarea mea din moment ce omul s-a oprit?!), ci m-a enervat faptul ca povestind asta unor colegi… am fost in minoritate. Ca si cum ar fi fost vina mea ca nu respect acelasi program de lucru ca muncitorii omului, am aflat de la interlocutorii mei ca nu e normal sa ma plang de zgomote daca stau la bloc. Daca vreau liniste, sa ma mut la casa! (Nu ca n-as vrea, dar nu-i atat de simplu!). Daca eu nu folosesc nici mixerul, aspiratorul sau masina de spalat inainte de 9 dimineata sau dupa 8 seara inseamna ca sunt nebuna, nu civilizata. Si renovarea apartamentului meu a fost facuta dupa aceleasi reguli: nu inainte de 9 dimineata si niciodata in weekend. Dar daca sunt atat de preocupata de a nu ii deranja pe cei din jur inseamna ca am o problema, nu bun simt. Fiecare pentru el! Am fost cu adevarat demoralizata de colegii mei care se amuzau amintindu-si de cate ori li s-a batut in teava sau le-au venit vecinii la usa pentru ca trezeau tot blocul cu noaptea in cap. Practic, radeau de mine. Si de toti cei care nu se intind pe un scaun si jumatate in metrou, aia care nu-si intind coatele in lateral la cinematograf, lasandu-si vecinii se sa stea cu bratele incrucisate, aia care nu asteapta sa iasa altii sa dea zapada din fata blocului… De toti cei care se gandesc la confortul celor din jur.
Degeaba gasesc eu cizmele preferate dand telefoane. Oamenilor nu prea le pasa de altii.
6 Comments
Paula
03/03/2013 at 9:45 AMAm trait si eu experiente similare la birou. In grup oamenii se comporta ciudat. Asa am ajuns intr-un punct in care interesul meu fata de aprobarea lor e egal cu zero.
paun
03/03/2013 at 10:56 AMMuta-te in Germania! Daca te grabesti un pic o sa aiba si copilasul cetatenie. Nu cred ca ai putea sa ii faci un cadou mai mare decat asta( acum nu e musai Germania, merge si Elvetia, Austria, Franta).
Cristian
04/03/2013 at 7:14 PM— Radu Opaina pentru „Liberatea”
Deci după ora 7 dimineața din punct de vedere legal orice e posibil. Că nu-ți convine te cred, nici eu n-aș fi încântat, dar asta e situația 🙁
andressa
04/03/2013 at 7:45 PM@Cristian:
asa e, dar eu nu vorbesc de ce e legal, ca nu am chemat Politia sa imi amendeze vecinul. Am apelat la bunul simt, la regula “ce tie nu-ti place…”. Si i-am si spus-o. Si am precizat si ca ma voi razbuna in mod elegant. Il voi trezi si eu pe el zilnic pe la 7 am.
Cristian
04/03/2013 at 8:14 PMAm menționat aspectul legal al problemei pentru că până la urmă civilizația presupune și niște legi. E drept acum că ideal ar fi să se respecte spiritul legii și nu (doar) litera ei, dar din păcate perfecțiunea nu există 🙁
Și eu mă ghidez după aceeași regulă ca și tine. Cred că uneori oamenii sunt pur și simplu prea egoiști ca măcar să se întrebe dacă nu cumva deranjează. Sau poate merg pe ideea libertății absolute până când ajung ei victime, după care încep să se plângă că numai la noi se poate întâmpla așa ceva și că în străinătate n-ar fi posibil etc.
Îmi place modalitatea de răzbunare.
Cristian
01/12/2013 at 2:50 PMBormașina pădurii 🙂