you’re so vain…

… you probably think this blog is about you.

Titlul postului e bestial, dar nu pot sa-mi asum meritele pentru el. L-am citit pentru prima oara la Tina, in 2005,  pe vremea cand inca mai scria pe Perfectly Imperfect si nu existau conferinte despre bloguri si inca scriam cu totii sub snonimat lucruri ingrozitor de intime pe care niciodata, dar niciodata nu am fi vrut sa le citeasca fostii sau parintii. Ce eliberator era. Si mult mai ieftin decat sa mergi la psiholog! Dar lucrurile s-au schimbat.

Si stiti de cate ori am auzit, dupa ce am scris un post, “Ce ai vrut sa spui?”, intrebare insotita de o incruntare specifica a persoanei convinse ca i se va confirma deja asteptarea groaznica? De prea multe ori. Am auzit-o de la prieten, de la fost prieten, de la rude, de la colegi de serviciu, de la vecini (cum dracu afla lumea despre bloguri?!).

Si stiti ce e haios? Ca niciodata nu inteleg. Ca ceea ce cred ei ca am zis despre ei, nici macar nu e despre ei. E despre mine. Intregul blog e despre mine! =)) Si atunci cand asocierile par evidente, ei bine, nu sunt. Pentru ca numei eu stiu ce e in capul meu. Nimeni altcineva.