cum am ajuns sa am unghii de pitipoanca

La un moment dat îți dai seama că între voi lucrurile nu mai sunt la fel ca la început, tăcerile devin din ce în ce mai lungi, reproșurile mai dese, iar dacă abia așteptai să vă revedeți, cîndva, acum înainte de o întîlnire ai inima strînsă și cauți scuze să nu te mai duci. Începi să cauți pe altcineva și cînd găsești pe cineva care te face fericită este pentru că înima ta era un gol, nu pentru că persoana abia întîlnită te-ar fi furat de la altcineva. Erai liberă deja.

Așa mi-am schimbat eu manichiurista anul ăsta. N-a fost o decizie ușoară, am avut îndoieli , frămîntări. Am luat decizia dureroasă pînă la urmă: între noi lucrurile nu mai mergeau, nu avea rost să ne chinuim reciproc.

Am găsit pe altcineva care părea să fie de viitor și… n-a fost așa. Tipa știe doar să dea cu ojă și nici măcar asta nu face foarte bine, dă pe lîngă destul de mult.

Ne apropiem de motivul pentru care am acum unghiile ca un pornostar. La sugestia unei prietene, am încercat un tratament minune: un gel aplicat pe suprafața unghiei ce se întărește protejînd unghia și împiedicînd exfolierea și ruperea. Minunea nu durează decît 3 zile, adică gelul nu se poate scoate decît prin pilire, el se face una cu unghia după întărire. Mă rog. arăta bine, eu am unghiile scurte, am zis să încerc.

Și m-am dus la my rebound-manicurist, maaaare greșeală. Tipa mi-a aplicat gelul atît de prost că s-a exfloiat imediat, mi s-au rupt unghiile mai tare decît se rupeau ele de obicei.

Eram disperată. Cînd prietena mea mi-a zis să merg la tipa ei pe care o recomanda ca pe o vindecătoare, am acceptat imediat. Aș fi încercat orice. Dacă mă durea, îmi băga furculițe în ochi și șurubelnițe în nas, aș fi stat. Numai că această John of God a unghiilor lucrează în Satul Francez – pentru cei care nu știu, că eu abia am aflat – asta e în București, hahahaha – la un salon de megafiță. E atît de fiță că e nu numai scump, dar sunt programări făcute pînă la anul și la mulți ani și cred că acolo se duc o grămadă de persoane care apar la televizor. Cum eu însămi am fost recomandată de o astfel de persoană, am fost primită înainte de începerea programului cu publicul! La ora 8.

Și uite așa m-am sculat eu sămbăta la 7, după o săptămănă lungă de tot la serviciu, cu ochii umflați de somn și unghiile rupte și exfoliate. Boo.

Am ajuns acolo la ora 8 fix, cu ochii cîrpiți de somn și m-am trîntit pe o canapea și am citit din Elle ”fragmente în exclusivitate” din cartea ”niște răspunsuri” a Mihaelei Rădulescu, acest ”singur sub duș” în variantă feminină, mi s-a părut după ce am citit cum se trezește ea lîngă Dani după o noapte de sex fierbinte. Mă rog, asta cu sexul am zis-o eu, ea zice doar că se trezește, dar noi cu toții știm unde bate hahahahaha…

Manichiurista a ajuns pe la 8:15. Tănără, deși cu o experiență de 200 de ani în pilire, și foarte trează, deși soarele abia dacă apăruse pe cer. Ca un vampir. 🙂

De cînd a intrat pe ușa salonului, deși la 15 metri de mine, a zis: ”Dar tu nu ai unghii deloc”. X-ray vision. She was indeed a superhero. Superheroine. Rămînea de văzut dacă era un personaj pozitiv, ca Superman, sau negativ, ca Lex Luthor. She was a little bit of both, am aflat un pic mai tîrziu.

N-a vrut să-mi explice ce-mi va face, cum și cu ce: ”Eu fac asta de 10 ori pe zi. dacă aș povesti tuturor ce fac, m-aș plictisi”. The Nail Nazi.

Era ora 8 și mi-era atît de somn că am întins lăbuța peste masa de manichiură și am moțăit în continuare. M-a întrebat la un moment dat, după vreo oră, dacă e bună lungimea și am am zis că da, dar n-am prea deschis ochii. La sfărșit, după vreo două ore în care n-a scos un cuvînt, nici măcar cînd am întrebat ce-mi pune acolo, am zis ”oau… sunt cam… lungi”. Am devenit andressa, omul foarfecă.

Am lăsat o mică avere acolo și am plecat așa, incapabilă să bat sms-uri sau să mă scarpin la ochi, cu teama că orice gest tandru față de Țestos se va lăsa cu o arteră secționată.

Între timp m-am obișnuit. Chiar dacă în prima noapte cu ele am adormit cu teama că îmi voi scoate un ochi în somn. Sunt încă întreagă.

Și pănă la următoarea vizită la The Nail Nazi, peste o lună, cînd mi-a promis că le va scurta, rămîn așa. Yours, piți. 🙂

– update – la cererea cititorilor, o poza. Lamurire rapida: unghiile sunt de pitzi si prin forma si culoare, nu doar lungime.  Si la intrebarea „totusi, cat sunt de lungi”, raspunsul este „mult mai lungi decat sunt eu obisnuita”.