and the winner is…

Cine s-ar fi asteptat la un asemenea feedback la provocarea HTC? Se pare ca foarte multi oameni isi doresc telefonul si ma bucur ca pot sa-l daruiesc unuia dintre ei si imi pare rau ca nu ii pot premia pe toti.

Intai va marturisesc ca telefonul pe care il folosesc de o saptamana a fost o surpriza placuta. Asa cum scriam acum o saptamana, faptul ca are tastatura qwerty a fost pentru mine un lucru extraordinar, am putut sa scriu in ritmul meu normal. In plus telefonul are niste sageti in partea din dreapta jos care ajuta la navigare. Este neobisnuit ca un telefon sa aiba si qwerty si touchscreen, eram obisnuita cu numai una din ele, dar dupa cateva zile mi s-a parut un avantaj sa le am pe ambele.

Bateria tine decent de bine (cateva zile), poate si pentru ca ecranul nu are 4 inchi si ceva, ca HTC Sensation, la care bateria se consuma mai repede. Mie cel mai mult imi place la htc-uri felul in care te ajuta sa folosesti retelele sociale. Interfata “sociala”, adica “theme”-ul social, iti arata in permanenta pe unul din ecrane “Friend Stream”-ul, adica lista de update-uri ale prietenilor tai din retelele sociale la care esti conectat.

Butonul Facebook este dragut si chiar util. Nu am inteles cum sa conectez functia cu pagina blogului meu (andressa.ro), ci doar cu pagina mea personala. Nu a fost o tragedie, dar tot as vrea sa aflu daca se poate pentru ca eu acolo uploadez mai multe poze.

Cel mai mult mi-a placut sa folosesc Wikitude. Este o aplicatie pe care mi-am instalat-o eu si care iti arata care din prietenii tai se afla pe harta in zona spre care indrepti telefonul. Nu stiu sa explic mai bine treaba asta, mai bine cititi pe site. 🙂

Cu alte cuvinte a fost un telefon destept si practic, inteleg de ce multi dintre voi si-l doresc. A fost foarte dificil sa aleg doar unul dintre voi, multe din comentarii m-au amuzat, m-au emotionat sau mi-au placut pur si simplu.

Multumesc tuturor pentru ca au participat. Sper sa va pot premia pe toti in timp, la urmatoarele concursuri. 🙂

M-am hotarat sa il premiez pe cel care s-a semnat ca “Bogdan” si a lasat un comentariu care arata ca, desi unii cred Facebook este doar o joaca de copii, un mod de a pierde vremea la serviciu sau un mediu bun de agatat, poate fi mult mai mult decat atat. Povestea lui a miscat ceva in mine pentru ca si eu am un frate de tata. Felicitari Bogdan! Te voi contacta pe email!

Iata mai jos comentariul lui.

cu riscul de a fi acuzat ca ceea ce voi spune e o poveste de “dansez pentru tine”, eu o sa iti povestesc pe scurt (ca sa citesti si sa imi iei in seama comentariul  ) cum am ajuns datorita fb sa imi cunosc si intalnesc sora pe care nu stiam ca o am.

cand aveam 4 ani, parintii mei au decis sa divorteze, iar eu am ramas cu mama, tata fiind doar o prezenta bianuala in viata mea, una care nu imi permitea sa intrezaresc prea multe din noua lui viata fara noi. mama a fost cea care m-a crescut, a avut grija de mine, mi-a fost si mama si tata si prietenul meu cel mai bun. cu toate ca tata nu a fost prezent in viata mea asa cum mi-as fi dorit, iti spun ca nu ii port niciun fel de ranchiuna. m-a crescut mama si uite ce bine am ajuns  .

acum am 40 de ani si nu sunt un tip innebunit dupa tehnologie. imi place sa spun ca sunt o alta generatie, generatia celor cu caiet si pix, nu cu computer si tableta. cu toate astea, am si eu un cont pe facebook. tot asa are si mama (o sa fie nemultumita sa afle ca i-am divulgat cel mai mare secret), dar si tatal meu, cum aveam sa aflu cu o oarecare surpindere cand unul dintre bunii mei prieteni mi-a spus ca a dat de cineva pe fb cu numele tatalui meu. trebuie sa iti spun ca numele meu de familie este unul foarte rar. vei vedea daca va fi sa castig telefonul  . am verificat cele spuse de prietenul meu si, intr-adevar, asa cum certificau in mod indubitabil fotografiile contului, era tatal meu. surpriza care face ca relatarea mea sa fie telenovelistica nu e asta, caci nu se opreste aici. cautand in lista de prieteni a tatalui meu am dat de o femeie cu prenumele ana-maria si cu numele tatalui meu si al meu! se parea ca aveam o sora de care nu am stiut niciodata. o sora de aproximativ 35 de ani, cu sot si copii! am hotarat sa ii trimit un mesaj via fb si sa incerc sa imi confirm ipoteza. nu a fost prea usor caci nici nu stiam ca tatal meu se recasatorise, daramite ca are un alt copil. unul de 33 de ani ca sa fiu exact. spre usurarea mea, ana mi-a raspuns su emotie ca este fata tatalui meu si ca nici ea nu stia de mine. long story short, ne-am intalnit de mai multe ori si acum avem o relatie ce tinde sa fie foarte frumoasa, incercam sa ardem cei 33 de ani in care nu am stiut unul de celalalt. se pare ca ne reuseste. sa vedem cum va fi si in vacanta de anul asta cand vom merge la mare cu familiile noastre.

te tin la curent!

Felicitari, Bogdan!