nimic important

Aseara am prins ceva din emisiunea “Nimic important”. In platou, Lucian Mandruta discuta cu Dan Silviu Boerescu si cu niste tineri din public (numiti asistenti, din ce am prins) despre propria emisiune cu subtitlul “Ce-am avut si ce-am pierdut? Ce ati invatat in 2 luni de la aceasta emisiune?”

Puteam sa trimitem sms-uri cu ce credeam despre emisiune, dar mi s-a parut mai simplu sa scriu pe blog: in 160 de caractere nu ma puteam incadra. Ca telespectator, nu ca studenta sau fosta studenta la jurnalism  sau ca persoana care lucreaza in productie TV, iata ce cred eu despre “Nimic important”:

1. Sa aud un realizator de emisiune care se plange de “rating” este ca si acum as auzi un barbat care ma scoate in oras si incepe sa se planga de potenta lui: “Stii, eu nu prea pot, incerc din rasputeri, dar nu ma asculta… Numai ca sa stii ca, desi sunt in situatia asta, sunt foarte destept, nu ca aia care pot … tot, dar nu-i duce capul!”. Fermecator, nu-i asa? Seduce-ti publicul cu subiecte adevarate si nu mai vorbi despre ce fac “alte emisiuni”. Daca esti ok, poate fata mai iese la intalnire cu tine, adica se mai uita la emisiune si data viitoare.

2. De ce “nimic important”? De ce sa denumesti un produs media cu o negatie? Stiti, mi-a fost mereu greu sa inteleg oamenii care se descriu pe scurt ca “nu imi place aroganta, nu sunt invidios, nu ma cert cu nimeni.” Spune si tu ceva despre tine, nu despre altii. Iti place modestia? Apreciezi calmul si bunul-simt? Eu ma simt atacata de numele emisiunii “nimic important”. E ca si cum noi, publicul, nu am intelege importanta acestui program si cineva ne pedepseste cu ironie. “Despre ce vorbiti voi acolo?“, intreaba omul cand butoneaza si echipa emisiunii ii rapsunde “Ah, nimic important. Foametea din Africa, criza financiara, criza din sistemul medical… N-ai tu treaba. Butoneaza in continuare pana gasesti Un Show pacatos!”

3. Pe langa rating, in emisiune s-a vorbit aseara de bugetul emisiunii (“n-avem bani sa facem reportaje sau sa aducem anumiti invitati”), iar despre asta am doua comentarii:

a. ca telespectator, nu vreau sa aud ce nu are o emisiune, ci as vrea sa aud ce are, ce poate face. Vreau sa ma amuz, sa aflu ceva nou sau sa ascult ceva ce ma pune pe ganduri. Revin la metafora cu intalnirea? Nu cred ca e cazul! 🙂  Ce vreau sa spun? Bucataria unei emisiuni ar trebui sa ramana in culise.

b. discutiile despre “oare cati bani a luat cutare ca sa mearga intr-o emisiune?” sunt ilare. Fara dovezi, fara declaratii precise, suntem de acord ca oamenii bat campii? Daca nu suntem de acord, va spun eu: de multe ori oamenii sunt foarte departe de adevar. Poate le place sa creada ca emisiunile TV pun mana pe cate un subiect cu multi bani pentru ca asta ii face sa se simta mai bine, ca si cum nu ar fi depins de ei sa obtina acelasi lucru.

4. Am vazut in total vreo 5 emisiuni din Nimic important. De fiecare data, inclusiv aseara, Lucian Mandruta statea cu fata la publicul din platou si cu spatele la camere. Adica eu la televizor l-am vazut din spate si din profil mai mereu. Ce e asta? Aseara, Mandruta si Beorescu discutau cu “asistentii” din public (sau viitorii asistenti? nu am prins de la inceput) numai ca acele persoane erau in spatele lui Boerescu: omul statea contorsionat ca sa le vada. Conversatia a durat atat de mult incat mi-e greu sa inteleg de ce erau in “tarcul” ala pentru public daca aveau un rol atat de important. Meritau un loc pe canapea.

De fapt, de cate ori m-am uitat la emisiune, publicul a fost implicat mult in discutie. Poate in public sunt studenti de la Jurnalism ai lui Lucian Mandruta? Se poate, dupa varsta lor, cel putin. Si dupa felul in care voiau sa-l impresioneze. In fine, ideea este ca, daca participa la o dezbatere, cred ca oamenii ar trebui sa imparta aceeasi masa.

5. In emisiunea de aseara, Dan Silviu Boerescu ii ataca (mai sincer: “ii lua la misto”) pe cei din public care erau intrebati ce au invatat din emisiune in 2 luni. Trecem peste faptul ca intrebarea ma socheaza (daca stiam ca mi se da un test dupa ce ma uit la televizor, imi laum un pix si o hartie!! sau inrtebarea nu se adresa si telespectatorilor?) si ajungem la faptul ca invitatul, Boerescu, uitandu-se peste umar, facea comentarii ca “Dar tu cine esti?!”. Lucian Mandruta a spus ca pentru asta l-a invitat, ca sa ii atace pe vorbaretii din public. Numai ca mie mi s-a parut ca nu era vorba de o dezbatere (unde un punct de vedere diferit e binevenit!), ci o mistocareala care ii intimida pe tineri si nu aducea nimic constructiv. Plus ca aerul superior al celor de pe canapele (sau fotolii, ce erau alea), adica Mandruta si Boerescu, era insuportabil. Cum sa intrebi un om ce ar schimba la emisiune si cand iti spune ca ar adauga reportaje pentru dinamism, sa faci misto de el? Hai mai bine sa nu intreb de-astea in direct sau, daca tot intrebam, sa ne notam sugestiile si sa mergem mai departe.

6. Emisiunea se recomanda cumva a fi culturala? Inseamna ca n-am vazut eu destule editii… Nu mi-am format o parere.

7. Emisiunea se defineste ca “altfel” decat cele care fac audienta. In primul rand, cred eu, pentru ca nu face audienta. In al doilea rand, pentru ca nu abordeaza subiecte din tabloide. Sunt pe lume emisiuni despre manguste, altele despre torturi, cine spune care e mai buna? Ohoho, dar sunt destul care sa ne spuna ca ce fac ei e mai valoros decat ce fac altii! Culmea este ca invitatul emisiunii este scriitor, editor, dar a devenit celebru ca redactor-sef al publicatiei Playboy. Acum se recomanda ca bucatarescu, adica face un site despre mancare si vedete (asta ma inteles eu, cel putin), iar siteul se promoveaza prin pictoriale sexy. Voila:

Nu este asta o culme a ipocriziei? Adica vorbim intr-o emisiune despre cum “ne-am saturat sa vedem scandaluri si femei dezbracate, vrem ceva care ne face sa gandim”, dar discutam asta cu un om care face pictoriale nud? Sigur, e si asta o industrie, bafta multa!, dar atunci de ce sa criticam alte industrii, cum ar fi cea a presei de scandal? Fiecare mananca o paine, nu? E destula paine…

8. … Nu, de fapt, ma opresc aici. 🙂

In concluzie, as spune ca mi-ar placea ca o astfel de emisiune sa ma faca pe mine ca telespectator sa ma simt mai implicata, mai importanta si sa nu fiu “urecheata”: telespectatorii vor doar scandal, sex, sani goi, pepe si oana… daca ar fi asa de simplu, toata lumea ar face performanta. Bafta!