top 2010

In anul asta ce-a trecut atat de repede cred ca m-am imbogatit. Am vazut spectacole foarte bune si bune si spectacole proaste si foarte proaste. Am citit niste carti beton, am vazut locuri extraordinare. Daca ar fi toti anii asa, as avea mare noroc.

Cartile alea beton au fost, in primul rand, “Testamente tradate” de Milan Kundera – eseu despre deformarea artei prin indiscretie si neintelegere (cred ca v-ar placea); iar in al doilea rand cateva carti de Ernest Hemingway: “Zapezile de pe Kilimanjaro” – culegere de scurte povestiri, “Adio, arme!” si “Batranul si marea“.

Cea mai ciudata carte de anul asta trebuie sa fie “Omul-cutie” de Kobo Abe. (Cine se simte destept si a citit-o sa-mi scrie si mie un email sau un comentariu.)

Cea mai… hardcore (haha sau cum sa ii zic?) a fost “Povestiri erotice romanesti” de la editura Trei. 17 autori romani, cu varste cuprinse intre 29 si 69 de ani, au scris cate un text in care momente erotice sunt povestestite sau descrise in mod explicit sau mai mult sugestiv.

Si cea mai rusinoasa infrangere a mea este ca in 2010 am inceput “Razboi si pace” si inca n-am terminat-o. Mai am al patrulea volum. Ups.

La capitolul spectacole, cred ca cel mai mult mi-a placut piesa “Egoistul” – TNB, in regia lui Radu Beligan, cu Radu Beligan. De atata timp voiam s-o vad si ma tot gandeam ca trebuie sa fie supraestimata, dar ce stiu eu despre lucrurile astea? Radu Beligan e mama si tata lor, daca-mi permiteti exprimarea de cartier in acest context. Si spectacolul sau “Confesiuni despre viata si arta” a fost interesant, omul Radu Beligan m-a impresionat extraordinar. E adevarat ca a trait mai bine de 90 de ani, dar altii nu ar ajunge la acest nivel nici intr-o mie de ani. Deci nu timpul pe care l-a avut la dispozitie l-a facut sa devina un asemenea artist, carcotasilor!

Ce mi-a mai placut, dar nu atat de mult, au fost “Livada de visini” si “Dineu cu prosti“. Doua piese foarte diferite intre ele, dar au in comun faptul ca sunt cu actori foarte buni. Daca in prima m-a capiat dramatismul rusesc: Maia Morgenstern plange de rupe si te priveste cu ochii ei bulbucati de te trec toti fiorii, la “Dineu cu prosti” razi. Horatiu Malaele este fenomenal in rolul lui Francios. Am vazut recent si un film facut dupa aceeasi poveste adaptata. Se numeste “Dinner for Schmucks”, iar in rolul prostului este Steve Carell. Evident, piesa e mult mai buna ca filmul, iar Malaele e mult mai misto decat Carell. Dar daca nu aveti cum sa ajungeti la TNB sau sa gasiti bilete (zici ca e Opera din Viena, nu mai gasesti bilete la teatru nici cu saptamani inainte!!), puteti sa incercati filmul.

Incercati si “Straini in noapte“, daca va plac Florin Piersic si Emilia Popescu (de fapt acum joaca Medeea Marinescu in acel rol). Eu una l-am vazut pe Florin Piersic numai in filme, a fost prima oara cand l-am vazut la teatru si a meritat. E tatic. (Adica e tare.) 🙂

Nu va spun ce spectacole nu mi-au placut ca poate ranesc sentimentele monstrilor sacri 🙂 sunt sigura ca toti imi citesc acum blogul si rasufla usurati ca nu i-am facut de porc. :))) De fapt, nu vreau sa ma gandesc decat la ce mi-a placut in anul 2010. (Ok, va spun doar atat: “Cafeneaua“, chiar daca e cu Malaele, nu merita banii pe bilet si daca nu stai in primele 3 randuri in sala nu prea auzi ce se intampla pe scena.)

Imi dau seama ca am ajuns in 2010 sa merg aproape numai la TNB pentru ca nu se gasesc bilete nicaieri. Ma rog, se gasesc bilete la piese pe care le-am vazut deja sau am auzit ca nu merita vazute. Dar la spectacolele bune putini reusesc sa gaseasca bilete. La “Un tango mas”, de exemplu, tinut la Odeon, am incercat sa gasesc bilete pentru fiecare reprezentatie si nu am reusit!!!! Si am incercat si prin metode ilicite (nu ma dau in laturi de la nimic pentru un spectacol cu Razvan Mazilu!!) si tot nu am reusit.

Din filmele vazute anul asta o sa le numesc numai pe alea romanesti. “Nunta muta” in regia lui Horatiu Malaele m-a facut praf! Cred ca l-am vazut totusi la sfarsitul anului 2009, dar il trec la 2010 pentru ca mi-a ramas in minte ca cel mai bun film romanesc vazut in ultimul timp. Si “Le concert” de Radu Mihaileanu a fost tare. Nu intra chiar in categoria filmelor romanesti, decat daca fortam mult si eu fortez. 🙂

De pe mapamond, trebuie sa pun un stegulet la Amsterdam: muzeul Van Gogh si un restaurant italienesc ca la mama lui (desi nu am fost niciodata in Italia, zic si eu asa aiurea): Casa di David (poze mai jos). (Nu am fost niciodata la Casa din David din Bucuresti si nu cred ca exista vreo legatura intre ele.)

Si, desigur, cele mai dragi momente au fost cinele nostre la restaurantul Dada. Luv it, luv it, luv it! O romantica traditie a nostra. 🙂 Si tot in 2010, in februarie, am luat cina la restaurantul Mandragora. Daca apreciati mancarea gourmet si vreti sa va rasfatati macar din cand in cand (e scump, nu prea ajunge un salariu daca mananci de cateva ori pe luna acolo – bine, depinde ce salariu ai, desigur, dar nu cred ca aia 300 de cititori ai mei sunt  fix aia din top 300), merita o vizita.

Despre serviciu nu o sa scriu, nu ca nu ar fi fost o multime de lucruri care mi-au placut in 2010, dimpotriva!, dar am facut o obisnuinta in a nu scrie despre serviciu aici si nu vreau sa fac acum pe nebuna. 🙂

Ce lucruri merita recomandate din cele traite / experimentate / consumate de voi in 2010?