Testosul m-a parasit. A zis ca nu mai merge, ca a incercat si ca pur si simplu e chinuit si nefericit. Asa ca acum ma duc singura la cursurile de dans.
Pentru ca a abandonat dupa numai doua cursuri, la a treia intalnire cu Luis de la A Lo Cubano m-am dus singura si m-am cam simtit ca femeile care se apuca de dansuri ca sa slabeasca si/sau sa cunoasca pe cineva. Ceva ce speram sa nu simt niciodata, cel putin pana nu ma ingras serios!
Apoi am trecut la gandurile de tip: “Ce mare branza! Sunt cupluri care-si petrec si luna de miere separat pentru ca le plac lucruri diferite: unul la munte, celalalt la mare… cupluri care divorteaza repede insa!” 🙂
Noi facem totul impreuna oricum, sex, sport, cumparaturi, citim despre cruciade, mai ca ne insotim si la serviciu 🙂 , asa ca nu-i un capat de tara daca dansez fara el, poate e chiar sanatos! [ 🙂 ] , dar ma intreb: cat de mult poti face de dragul celuilalt?
Foarte putin. Pe locul al doilea, dupa marele “oamenii nu se mai indragostesc dupa 30 de ani” (dar despre asta alta data), in topul celor mai tampite lucruri pe care le-am gandit vreodata este “dragostea te poate schimba”.
Nu numai ca e o prostie, dar duce si la moartea pasiunii sa te astepti ca lenesul sa devina sportiv, curvarul – fidel, carnivorul – vegetarian, mutulica – vorbaret. De dragul tau, cineva se va schimba poate pana la nivelul: “pana acum nu mancasem broccoli, nu stiam ca imi place”. Cam atat. Multumeste-te cu o leguma simpatica, mai mult de atat nu va descoperi in sufletul lui datorita tie.
Umbla legende cu femei care spun ca sotul lor fugea de casatorie ca de dracul, dar ca atunci cand le-a cunoscut pe ele, au scos un inel din nu-se-stie-unde si i l-au infipt pe deget inainte ca ele sa apuce sa zica: “Da!”. Dar noi stim ca numai in Mica Sirena exista “the kiss of true love”, o pupatura cu puteri miraculoase care transforma sarantoacele in printese, bestiile in printi si concubinajul in logodna urmata de o casnicie fericita pana la adanci batraneti.
In realitate, cercetatorii englezi inca mai lucreaza la gasirea adevaratului motiv care ii face pe unii sa-si iasa temporar din minti. Cert este ca pe termen lung, oamenii raman la fel.
Nu exista: “nu credeam in casatorie, dar pe tine abia astept sa te fac mireasa mea”, “eram obsedat de munca mea, dar de cand te-am cunoscut pe tine, munca a picat pe palnul al doilea”; “niciodata nu mi-au placut copiii, dar de cand te-am cunoscut abia astept sa facem vreo doi, trei ai nostri”; “eram un sedentar, dar tu mi-ai deschis pofta de aventura”; “eram un snob, dar acum gust lucrurile simple”.
Eu numesc asta “nebunie temporara”, nu “dragostea adevarata”. Suna bine, toti vrem sa credem ca ca suntem tsunami, ca zguduim, ca tulburam oameni pana la transformare, dar suntem doar pietricele aruncate intr-un lac. Facem unde mici, nici macar valuri, iar apoi apa revine cum era la inceput.
Pana la urma te ia de nevasta pentru ca asa suntem programati social si chiar si in timpul nuntii se gandeste ca e o prostie si ca nu va purta verigheta pentru ca il deranjeaza la deget, munca revine in primul plan sau a abandonat-o pentru ca a obosit, ii vor placea copiii altora, cand sunt cuminti si curati, dar in rest le va spune alor vostri sa taca si cand au doua luni, dupa doua excursii in care oricum a mers mai mult cu masina isi va aduce aminte ce comoda e canapeaua, va da o tura prin bazar si apoi va comanda de pe net varianta cea mai scumpa a ceea ce-si doreste pentru ca tot mai crede ca, da, calitatea costa. Si brandul e brand.
Asa suntem. Incapatanati, enervanti, ficsisti. It sucks to be human.
Ne declaram schimbati pe veci pentru ca ne place sa credem ca mai avem o sansa, sa vedem in oglinda o versiune imbunatatita a noastra, dar am batut in cuie ce vrem si ce nu vrem si e ca la magazinul Mango: chiar daca mai ai bonul, e imposibil sa schimbi ceva.
Dragostea adevarata e mai degraba acceptarea acestor defecte, pardon de cliseu. Atata timp cat crezi ca esti “fairy dust” in viata cuiva, vei fi dezamagit sa vezi dupa o vreme cum caleasca se transforma in dovleac. Nici o minune nu dureaza mai mult de 3 zile. Sau, ma rog, 3 luni. Oricum, infinit mai putin decat “forever”.
Am gresit. Stiam ca nu-i place sa danseze si totusi l-am rugat sa vina cu mine. Si-a calcat pe inima si m-a calcat pe picioare, dar tot a abandonat. De dragul meu a incercat, dar nu se putea ca de dragul meu sa ii placa ceva ce ii displace de cand lumea. Asa ca dansez singura si-mi place. Macar avem aceeasi idee despre vacanta perfecta.
26 Comments
Adina
01/09/2009 at 2:58 PMCred ca intr-adevar unele obiceiuri sunt greu de renuntat, mai ales cand persoana care le are nu vrea acest lucru … dar cred ca schimbarea depinde de multi factori, printre care si varsta. Pana in 30 de ani sau in jurul acestei varste, personalitatea inca se formeaza, nu ramai la fel ca la 18 ani, poate simti la fel de intens, dar se mai cimenteaza unele idei, apar altele noi. Si cred ca oamenii se schimba in functie de experienta, de cat calatoresc, de cate lucruri observa, de cat interactioneza cu alte culturi. Si e posibil ca la aceste experiente sa ajungi prin cineva. Nu am incercat (zic) sa schimb pe nimeni in mod constient, dar am observat ca pot influenta, ca pot face pe cineva sa descopere anumite lucruri pe care nu le facea inainte si care acum sa ii placa. Nici eu nu cred ca daca x detesta mersul pe role, de cum ma cunoaste pe mine incepe sa patineze cu placere. Dar daca nu e contra (pentru ca a incercat si i se pare stupid sau ceva) e posibil sa se apuce de asa ceva.
Si mai cred ca ne place foarte mult sa avem obiceiuri la care tinem mai mult decat ar trebui. Cred ca fiecare se poate schimba, nu suntem condamnati sa fim intr-un anumit fel… daca avem limite in acest sens, e pentru ca ni le punem singuri. Nu spun ca trebuie sa te schimbi pentru cineva sau datorita cuiva, dar daca e ceva ce admiri sau iti place la celalt, cred ca e benefic sa adopti, atata timp cat simti ca ti se potriveste, ca vine ca ceva firesc. Cred ca “schimbarea” poate sa apara mai ales cand nu e impusa, gandita, ci te trezesti cu ea pur si simplu ca rezultat al convietuirii cu altcineva pe care nu numai ca il iubesti, dar il si admiri 🙂
toteu
01/09/2009 at 4:49 PMesti gretoasa si libidinoasa.
nebunu'
01/09/2009 at 5:04 PMAi mai multe passaje in care vorbesti despre EL. Astept si varianta cu EA 🙂
10x
Raluca Hippie
01/09/2009 at 5:26 PMPai cred ca are si el chestii care tie nu-ti plac; acum o sa aiba timp sa se ocupe de ele in timp ce tu dansezi, si asa o sa fiti happy amandoi 🙂
alina pop
01/09/2009 at 7:08 PMCe-ar fi sa intri pe blogul Mariei Raducanu (pe sapte.tv)…??!!??… Nu cred ca o sa-ti para ca cineva ti-a furat timpul fara sa-ti ceara voie… Nu te-am intrebat daca o stii pe Maria Raducanu? … Cei de la Mezzo o stiu sigur…
Food For Depression
01/09/2009 at 9:04 PMOoooof, of, of. O sa treaca, o sa gasesti un alt baiat, fix pe gustul tau.
ddunia
01/09/2009 at 9:56 PMCred in fluturasi in stomac, in cel mai bun prieten si in simtul umorului. Numesc asta dragoste, casatorie sau concubinaj.
Cu nebunia aia de moment, nu stiu, se poate injgheba ditamai discutie. Am zguduit cateva lumi si cred sincer k am ceva sambure necunoscut in mine ce innebuneste unele persoane! Recunosc cu umilinta si parere de rau…
florinache73
01/09/2009 at 11:13 PMDe ce trebuie sa ne fortati sa facem lucruri pe care stiti ca nu ne plac? De ce trebuie sa verificati zi de zi cat de mult suntem dispusi sa renuntam la noi pentru voi? De ce trebuie sa ne asaltati, sa ne rugati, sa ne obligati sa va satisfacem capriciile? De ce nu realizati ca nu trebuie sa va puneti in practica mofturile si copilariile? De ce riscati totul pentru satisfacerea unor capricii?
Am urmarit cu mare placere acest blog inca de pe vremea cand tu si Ina erati bursiere n Polonia. Am urmarit maturizarea si plafonarea voastra.
Indiscutabil, esti o femeie foarte interesanta, foarte emancipata foarte inteligenta. Din pacate pentru tine nu te-ai abtinut sa folosesti mijloacele tipice de manevrare a partenerului de viata (pe care tu le-ai crezut foarte subtile) pentru a-ti satisface o placere nevinovata si anume sa inveti sa dansezi. Numai ca surprinzator, bizonul si-a dat seama de “subtilitatile” tale si te-a lasat balta. Te asigur ca ai reusit o mare performanta: Testosul nu va mai iubi pe nimeni
almostblind
02/09/2009 at 6:04 AMUn punct de vedere. Simplist, feminin, feminist. Tu n-ai putea renunta la ceva, nu-i asa? De dragul lui, zic 🙂 Exista inca atatea lucruri pe care le poti face, care te atrag, pe care ai vrea sa le cunosti. Sau nu? Dansul e ultima reduta de cucerit, esenta prezentului, visul copilariei.
Raluca T.
02/09/2009 at 10:55 AM@ toteu: tare as dori sa-ti vad moaca…
Suminona
02/09/2009 at 12:45 PMAtentie … a parasi=a da papucii … ori se poate sa mai fie cu tine da sa nu vina la dans ?! oricum , welcome to life… care e cel mai mare compromis pe care l-ai face pt el ? si care e cel mai mic compromis pe care NU l-ai face pt el ? daca sti … atunci sti ce vrei … daca nu … keep going , your gonna see the light …
Black Bitch
02/09/2009 at 1:49 PMUnul dintre cele mai bune post-uri de cand mai arunc si eu cate un ochi pe blogul tau. Sunt oameni care se schimba insa, fortat si dureros, dupa care devin carapace, visand sa regaseasca linistea de fi iar in pace cu sinele.
PatruActe
02/09/2009 at 8:59 PMOrice sfarsit e un nou inceput. Sunt multe modalitati prin care-l poti uita pe cel ce te paraseste. Personal, comercializez una dintre aceste modalitati. Trist e ca multe femei cumpara, avand sufletul praf. Sustin insa cu tarie ca cea mai potrivita modalitate dintre toate e timpul. Pentru ca vindeca. Tot.
Cu stima,
PatruActe
P.S.: Nu-mi fac reclama. Expun doar un punct de vedere. Bafta, profano. Si nu uita sa dansezi. Pentru tine sau pentru oricine altcineva…
John Constantine
02/09/2009 at 11:04 PMun f bun post ai scris din cele din ultimul timp. si eu ma gandeam la asta acum vreo luna, ca nu poti schimba pe cineva care nu vrea sa se schimbe, singura sansa e sa vrea persoana insasi sa se schimbe (ceea ce f greu si/sau rar) iar tu sa il susti.
John Constantine
02/09/2009 at 11:07 PMstiu ca mai am un post dar cand am citit primele randuri am crezut ca Testosul te-a parasit :p bine ca m-am inselat whew 🙂
Tzutzuami
03/09/2009 at 8:30 AMStati linistiti, Testosul nu a parasit-o de tot, ci doar la dans.
Cititi mai cu atentie postarea.
F interesanta si foarte adevarat ce ai scris, Andressa.
Ioana
03/09/2009 at 9:54 AMNu am inteles, v-ati despartit sau doar nu mai vine la dans?
In alta ordine de idei, legata cumva, mai naspa e cand nu vrea sa faca anumite lucruri cu tine, dar apoi cand va despartiti, face exact aceleasi lucruri care erau de neimaginat cand erati impreuna.
andressa
03/09/2009 at 12:05 PMMultumesc pentru incurajaritle de tip: “Las’ ca gasesti tu unul mai bun!” 🙂 , dar Testosul m-a parasit numai in ceea ce priveste cursurile de dans, nu scap eu de el asa de usor! :)))
Am inceput postul asa in mod special, normal 🙂 , numai ca ma asteptam sa se lamureasca situatia pe la paragraful al doilea sau, in cel mai rau caz, in ultimul paragraf.
Tzutzuami,
multumesc pentru lamuriri. 🙂 Tie cum de ti-a fost asa de clar? 🙂
Black Bitch,
da, sunt de acord cu tine. Mai sunt si cazurile in care incerci sa te schimbi in mod fortat si ajungi sa nu te mai placi si/ sau sa nu te mai recunosti.
Cat despre restul gandurilor, mi-a placut la nebunie felul in care Adina a pus problema: ““schimbarea” poate sa apara mai ales cand nu e impusa, gandita, ci te trezesti cu ea pur si simplu ca rezultat al convietuirii cu altcineva pe care nu numai ca il iubesti, dar il si admiri”. Intr-adevar, Adina, schimbarea e posibila, dar numai asa.
ioana
05/09/2009 at 10:53 AMMa uitam la comentarii… cat de controversat a fost postul asta datorita primului paragraf… e normal ca fiecare sa priveasca ce scrii tu prin propriul filtru de idei/experienta/(pre)conceptii, dar cand iti devine clar, ca acum, ca atat de putini inteleg sensul dincolo de cuvinte, asta nu te face sa te intrebi de ce mai scrii de fapt in mod public, pentru ca si altii sa citeasca?
aiacarescrie
05/09/2009 at 4:37 PM16 persoane au comentat, din care numai 2 sau 3 au inteles post-ul tau. pe mine ma sperie si intristeaza chestia asta.
anyways (being the word I’m looking for), parerea mea e ca atunci cand vezi versiunea ta imbunatatita in ochii celuilalt si mai ales, cand vezi cat de entuziasmat este el/ea cu privire la transformarea in realitate a proiectiei respective, in tine se petrec lucruri care conduc la ‘nebunia temporara’ de care vorbeai:
1. se naste teama irationala ca te va parasi daca nu te schimbi sau ca te va parasi pentru una/unul care este ceea ce tu nu esti/poti fi/vrei sa fii.
2.apare dorinta perfida a unei reciprocitati: daca eu ma schimb, atunci va trebui sa se schimbe si el/ea pentru mine.
3.se umfla orgoliul: eu nu pot fi prins(a) intr-un tipar, pot sa fiu oricine si sa fac orice, pot sa ma schimb oricand.
4. te ‘indragostesti’ de starea de bine pe care o imagine modificata a ta i-o ofera si fiindca il/o iubesti, vrei sa prelungesti starea respectiva si te schimbi.
Probabil ca mai sunt si alte motive pentru care ‘innebunim temporar,’ dar problema (cea mai mare, imho) e ca cel care se schimba are impresia ca schimbarea lui va atrage dupa sine si altele: ca cel/cea de langa il/o vor iubi mai mult, ca ii va multumi, ca ii va promite iubire vesnica sau ca nu ii va mai cere sa faca lucruri/eforturi/schimbari mici si foarte mici pentru ca relatia sa decurga armonios. Pentru ca deja a facut un mare efort in sensul asta, deci de ce sa mai duca si gunoiul zilnic sau sa nu mai arunce asa multi bani pe haine? (am ales cele mai ‘cosmo’ exemple)
ionut
06/09/2009 at 9:48 PMdansezi .. cel mai bun mod de relaxare 😀 dansul … tine tot asa in continuare 😉
drstoica
07/09/2009 at 11:22 PMStii ce e cel mai nasol, exceptand faptul ca lumea citeste un text pe diagonala (cam ca pe ziarul Libertatea) si nu intelege nimic? Ca dupa ce i-ai lamurit pe toti cum stau treburile, n-a mai comentat aproape nimeni. I-ai dezamagit crunt: “deci nu v-ati despartit de tot?!? pacat…”. 🙂
Sa dansezi bine!
luminitza
08/09/2009 at 5:01 PMce misto ca poti sa mergi la dans!aici vorbeam cu rona ca un curs de dansuri oriental de ex. e scump, foarte scump.si daca a venit cu tine si pana-n prag, tot e bine!
despre varstele iubirii » Andressa
09/09/2009 at 2:07 PM[…] intr-un post de curand ca cel mai tampit lucru pe care l-am spus vreodata trebuie sa fie asta: “Dupa 30 de […]
Catalin
18/09/2009 at 11:55 PMPai zi-mi unde dansezi, ca ma inscriu si eu, poate am norocul sa-mi fii partenera. In plus, o sa-l faci pe prietenul tau sa regrete ca a renuntat. win-win 😀
Iubirea… si atat | ZOnline
06/10/2009 at 1:05 PM[…] unei vechi prietene de ale mele (si sper sa nu ma insel), Andreea Retea. De curand a scris un articol care, intr’un fel sau altul, are legatura cu ce traiesc acum, ce simt acum. Asa ca m’am […]