Numesc “metablogging” sa scrii despre blogging in loc sa bloghezi. Nu-mi palce asta deloc. Iata totusi trei subiecte metablogging.
1. Manafu ma intreaba ce am scos din investitia de timp din blogging. Nu-mi place sa vorbesc despre asta, dar bloghez de cam un an jumate – doi si in timpul asta am cunoscut multi oameni pe care nu i-as fi cunoscut mergand numai la facultate + serviciu + baruri. Pentru ca sunt oameni cu care nu am alte lucruri in comun cu exceptia faptului ca avem bloguri. Asa ca am castigat niste prieteni buni si capital social. Am primit multe oferte de slujbe, cereri in casatorie, invitatii la inghetata si injuraturi. Ca mai toti bloggerii, sunt sigura.
2. Ana Pobleanu ma intreba acum mult timp ce marci prefer. Nu sunt prea consumerista, cred, totusi imi plac berea Bergenbier, editura Polirom (implicit, am ceva cu Humanitas, citesc furioasa cartile lor), hainele de la Mango si cafeaua de la Gregory’s. Folosesc mai ales L’Oreal, Vichy si nu mi-as cumpara alt telefon decat Nokia, desi m-a si dezamagit marca asta.
3. Alex Brie ma intreba care este discursul meu preferat. Dintre filmele preferate, Forrest Gump ocupa un loc aparte. Totusi, mi-e mai usoor sa sap dupa un discurs mai recent auzit si va prezint discursul “love me, pick me” din Grey’s Anatomy. V-am mai scris despre asta, despre discursurile din Grey’s, am scris si eu unul intr-un post. Imi plac aproape in egala masura discursurile “you don’t get to call me a whore” al lui Meredith sau recentul “you’re the love of my life” al lui Derek. Totusi “love me, pick me” ma va face mereu sa tremur, ba chiar sa plang adesea, pentru ca ma regasesc de cand ma stiu in starea de iubire neimpartasita. Si ma identific perfect cu fata care spune cu ochii in lacrimi “I love you in a really, really big pretend-i-like-your-taste-in-music kind of way” si pentru ca e foarte stilul meu sa spun verde-n fata ce simt si ma astept (in mod obisnuit ajung dezamagita) ca oamenii din jurul meu sa dea cartile pe fata la fel ca mine. Si pentru ca apreciez foarte mult sa isi expuna oamenii vulnerabilitatea – asta numesc eu curaj. Sa spui cine esti cu adevarat. Si ce simti cu adevarat. Cu toate riscurile care vin dupa asta. Mai jos e discursul.
30 Comments
Camil
05/09/2007 at 11:56 PMPoate sunt chitibusar, dar n-am inteles de ce subiectul nr. 2 e unul de metablogging.
P.S. Si eu tin cu Polirom, mai ales de cand editorii de la Humanitas au inceput sa-si faca colectii egolatrice. Cu Humanitas am acum aceeasi relatie ca si cu Coca-Cola: o vorbesc de rau, dar ma scap o data sau de doua ori pe luna la cantitati enorme.
In ce priveste Mango, sunt convins ca H&M iti va schimba viziunea despre lume.
andressa
06/09/2007 at 12:01 AMcamil,
Subiectul 2 e metablogging pentru ca e o leapsa. I hate leapsa. Cat despre H&M – mi-am luat haine de la ei din alte tari, nu sunt mare fan…
Miss Cliche
06/09/2007 at 12:52 AMAcest tip de discursuri vor revolutiona lumea de astazi, condusa dupa reguli gen Cosmo “play hard to get” :))
Dupa bucata asta eu am dat drumul la Spanish si French audio, ca sa ma si binedispun putin. “Cuando dices Meredith…” sau “je croyais etre un chirurgien mais j’en suis pas” mi-au amintit ca am o fixatie cu filmele lasate in limba lor originala, oricare ar fi ea. 🙂
boo
06/09/2007 at 1:37 AMi hate leapsa too. mi-am adus aminte ca la un moment dat am primit si eu leapsa asta de branduri de la catalin si am ignorat-o ca o ticaloasa. *blush*.
also fan polirom 🙂
miss cliche, eu sunt convinsa ca femeia cosmo nu exista 😀
Miss Cliche
06/09/2007 at 1:47 AMboo,
macar reprezentarea ei in mintea mea va exista intotdeauna. 🙂
anionut
06/09/2007 at 1:49 AMDupa ce ajungi sa te cunosti destul de bine, oricine sau orice ai fi tu, iti dai seama cat de sau, mai mult, de ce unele lucruri sunt mai importante decat altele, de ce unele sentimente ajung sa insemne ceva in comparatie cu altele si ce te face sa le alegi. Daca incercam sa alegem fara sa ne ajutam de ratiune, tindem sa pretindem ca am cucerit un trend ludic, ceva ce poate fi numit al nostru doar pentru ca aderam la el.
Si asta numai pentru ca o astfel de alegere este pur si simplu fortata.
Eliminand intuitia in alegeri negam esenta optiunii, iar acest caz nu ne ademeneste firea.
Nimeni si nimic nu ne face sa optam pentru un stil de viata, pentru un discurs cu care sa ne identificam uneori si sa il generalizam universului nostru particular. Un astfel de gest ne transforma voit, dar intrun mod inconstient. Din nou, regretabil.
Inainte sa apartinem vreunui cult urban sau nu, ne apartinem noua insine si vietii pe care alegem sa o traim. Ramane la latitudinea noastra daca ne pierdem timpul sa ne-o si explicam. Suntem, iar asta ne scuteste de vreo explicatie suplimentara. Avem privilegiul asta. Carpe diem are mai multe sensuri decat vieti contemporane noua. Nu traim la umbra unui brand sau a unui discurs, ci suntem facuti sa le construim.
As vrea sa citesc un discurs rostit candva de tine. Este “mai” autentic si cel putin, sigur te identifici cu fata care l-a creat.
suminonA
06/09/2007 at 7:26 AMbeton… viata e ca un teatru… cu masti … incare fiecare isi joaca rolul cum vrea… dar fara sa isi de masca jos… deci nu stii niciodata ce e adevarat…
cereri in casatorie ?! REALY ?!??!??!? :))
jderulurias
06/09/2007 at 7:44 AM“Eliminand intuitia in alegeri negam esenta optiunii, iar acest caz nu ne ademeneste firea.”
hahahaha. anionut, esti un mare imbecil.
alin farcas
06/09/2007 at 11:12 AMBuna Andressa. E prima data cand … asa ca glad to meet you. Nu sunt prea interactiv de felul meu, dar acum m-am decis sa apar si eu la rubrica comments si sa-ti spun ca tocmai mi-ai varat un serial pe gat 🙂 Mi-a placut tare scena … Pana azi nu m-a interesat catusi de putin anatomia. Nici macar cea a lui Grey. Diseara, in schimb, o sa vad primul episod 🙂 Pa.
ana
06/09/2007 at 12:25 PMce s-a intamplat? vreau sa stiu, a ales-o pe ea?
andressa
06/09/2007 at 12:26 PMana,
in film? a ales-o pe cealalta, dar pana la urma tot cu ea a ajuns.
anionut
06/09/2007 at 12:29 PMjderule, pote asta e parerea ta, la fel cum si a mea este ca nu prea iti poti depasi frustrarile. daca vrei sa jignesti pe ineva, argumenteaza. altfel, orice imbecil poate sa faca asta. tu, sincer, din acelasi simplu motiv, reprezinti categoria. poate ca mai trebuie sa dai pe la scoala…
sowhat
06/09/2007 at 12:31 PMyou made my day aducandu-mi aminte de discursul asta “pick me”. in that way hate/love, desigur 🙁 conteaza mai putin ce-a ales el, cred eu
Smilla
06/09/2007 at 7:07 PMdiscursul e superb, dar serialul ma dezamageste rau de tot 🙁
Marcus
06/09/2007 at 7:14 PMAndressa, care este postul tau preferat ?! Nu d tv ci din blog 😛 (cel pe care l-ai scris tu cu cea mai mare pasiune, placere si bineinteles ca din suflet) M-as bucura daca ai avea timp sa raspunzi la aceasta intrebare 🙂
andressa
06/09/2007 at 8:45 PMmarcus,
nu. adica raspunsul este “nu, nu este postul meu preferat”.
Alina
06/09/2007 at 9:06 PMEu cred ca Marcus te-a intrebat de fapt care e post-ul tau preferat (nu post tv, ci post din blog-ul tau) 🙂
nenea
06/09/2007 at 9:37 PMApropo Grey’s Anatomy, inteleg ca marti e ultimul episod din seria 2. O sa il ia Telesport?
andressa
06/09/2007 at 10:00 PMAlina, mersi, asa e.
Marcus,
acum am inteles intrebarea. E foarte greu de spus, sunt posturi pe care le-am scris fericita, altele pe care le-am cris trista, sunt multe foarte criptice, unele imi aduc aminte de momente foarte dureroase si imi vine sa plang. Multe au o incarcatura emotionala deosebita pentru mine.
E greu de numit unul. Tin mult la cele in care ma autoironizez, cum e cel cu singuratatea; tin mult si la kafka pe malul vistulei, sau la unele scrise in engleza. unul cu tandrete in arkadia e foarte scurt… sau “de vara”. sunt multe, poate as putea sa-ti fac un top, dar adevarul e ca daca dau “random posts” toate imi trezesc un gand. e ca si cum ai spune “care a fost cel mai misto gand?” – imposibil de raspuns. si nici un post n ue suficient de reprezentativ, toate exprima ceva…
Monica
06/09/2007 at 10:08 PMPICK ME!daaaaaaaaa! da, uite cineva care a retinut si poate aprecia un discurs ca acela…I know, I know, I know!
Paula
06/09/2007 at 11:43 PMEu am un post preferat. Se cheama “Fair”…si e atit de real si atit de profund ca revin de multe ori la el si il citesc. Ar trebui sa mi-l salvez in caz ca dispare de pe blog. :)Nu ofera raspunsuri, poate mai multe intrebari, dar in orice caz te pune in fata unei situatii cind trebuie sa alegi CUM traiesti…
andressa
06/09/2007 at 11:48 PMpaula,
daca ai sti cum l-am scris si in ce situatie eram… fair…
Marcus
07/09/2007 at 9:44 AMMerci de raspuns,
Imi surade ideea cu topul. Si cred ca e al naibii de greu sa poti alege unul, doar in toate ai pus suflet, pasiune, ganduri etc. Toate iti apartin, dar Paula a descris bine ideea despre postul care ar putea fi favoritul tau, cred ?!
Merci inca-odata…
Si sa nu te opresti din scris 🙂
andressa
07/09/2007 at 11:50 AMMarcus,
Paula a spus caii place “fair”, eu am zis ca nu am un post preferat. Fair ,ca si multe altele, ma emotioneaza cand il recitesc. Asta e tot.
Marcus
07/09/2007 at 12:49 PMDa, Andreea … Paula a mai spus ca: (“e atit de real si atit de profund ca revin de multe ori la el si il citesc…. Nu ofera raspunsuri, poate mai multe intrebari, dar in orice caz te pune in fata unei situatii cind trebuie sa alegi CUM traiesti…”) si ma gandeam ca poti spune si tu la fel despre vreun post anume, poate ar trebui sa vorbim in engleza, ce zici ?! Cred ca ne-am intelege a lot easier 🙂 Have a lovely day
andressa
07/09/2007 at 12:53 PMMarcus,
“ma gandeam ca poti spune si tu la fel despre vreun post anume” – ti-am raspuns deja. Am spus ca nu, nu pot spune asta despre vreun post anume. Poate despre vreo 50-100 din cele 600 de aici.
Marcus
07/09/2007 at 1:37 PMoki oki 😉 credeam ca exista unul anume. Asa daca sunt mai multe it means that I get wrongly. Sorry si thnak U for being kind.
p.s. Ma gandeam cum ar fi sa o auzim pe Andreea vorbind pe blog despre Andressa ?! Or this would be impossible as well?
andressa
07/09/2007 at 1:49 PMMarcus,
ma asteptam sa ma intrebi inca o data care epostul meu preferat. :)) am scapat deci.
Ar fi interesant sa scrie andreea despre andressa si invers, m-am gandit la asta, dar ar fi metablogging – blogging despe blogging sau despre blogger – si mi-as acorda prea multa atentie. Mai bine scriu despre ce simt decat despre ce sunt.
Marcus
07/09/2007 at 2:29 PMAham, stiam ca: “Nu-mi palce asta deloc.” (metablogging). Sunt convins ca scrii ceea ce simti (am remarcat)si ca simti ceea ce esti 😛 deci cred ca poti face un post despre blog, despre andressa, doar sa ai dorinta si timpul. Tu decizi dar sa nu incetezi sa scrii 🙂 Succes
cieloblu
07/09/2007 at 3:59 PM[…] asa ca am citit, am baut vreo 3 cafele, am ascultat muzica, si mi-am adus aminte (citind postul acesta) ca se termina greys anatomy. ce trista am fost in seara aia cand am vazut ca mai este un episod, […]