Banuiesc ca a aflat toata lumea ca vin Pink Martini la Bucuresti. Yay! Apropo, stiti cantecul asta?
Este despre un tip care nu a sunat o fata. Zice in filmulet, la inceput. Mi se pare un minunat exemplu despre transformarea unui sentiment negativ (dezamagirea, in acest caz) in ceva pozitiv (un cantec). Ce misto ar fi sa putem face asa tot timpul: suntem suparati – pictam un tablou, suntem gelosi – plantam un copac, ne e dor (nu neaparat un sentiment negativ, dar doare uneori) – construim o casa.
Ma intreb cum ar suna un cantec despre mine. Sau unul scris de mine despre cineva. Probabil ar suna similar cele doua. 🙂 Suferinta e cam la fel, desi ne dorim sa fie unica in fiecare caz, doar modul in care o exprimam e diferit. Iata: alanis, shakira.
Intr-o seara, cand francezul canta la chiatara blues, ne-a pus sa improvizam. Si, amuzati, eu si un amic incepusem sa cantam aiurea. Dar nu mai stiu versurile. Acum as canta: “Mai stii cand era traficul ingrozitor pe Stefan cel Mare? Nu ne grabeam atat de tare si am stat de vorba in masina si ai spus ca nu m-ai minti niciodata?… Acum imi pare rau ca nu am ajuns acasa mai rapid. ”
Va provoc sa lasati si voi in comentarii cateva versuri pe care le dedicati cuiva din trecut! Sa vad cat de creativi sunteti.
13 Comments
Gelu
04/08/2007 at 7:55 PMStii ca tiganca din trenul spre Bucuresti incerca sa-mi ghiceasca trecutul cand tu agitai batista;
stia si ea ca acoperisul lumii tale are mai multe lumini roz decat al meu;
stiam cu totii ca sarutul de “ne vedem joi” e defapt un sarut de “ne vedem…cadva…”
mihaibiharia
05/08/2007 at 12:44 AMWalt Whitman: Song of MySelf
I celebrate myself, and sing myself,
And what I assume you shall assume,
For every atom belonging to me as good belongs to you.
I loafe and invite my soul,
I lean and loafe at my ease observing a spear of summer grass.
My tongue, every atom of my blood, form’d from this soil, this air,
Born here of parents born here from parents the same, and their
parents the same,
I, now thirty-seven years old in perfect health begin,
Hoping to cease not till death.
Creeds and schools in abeyance,
Retiring back a while sufficed at what they are, but never forgotten,
I harbor for good or bad, I permit to speak at every hazard,
Nature without check with original energy.
catalin
05/08/2007 at 1:06 AM“sa fim unul si unul si doi amandoi
unul plecat pe o geana
altul plans sub o rana
sa fim unul si doi si singuri de noi
unul suspin aprins de o rana
altul lacrima scremuta de-o geana
sa fim singurii doi, unicii doi
unul sa fie suspin, altul o rana
sau poate lacrima si altul o geana
sa fiu eu tu si tu sa fii eu
si rana sa fim, sa ne doara impreuna
sau suspin sa fim si sa plangem impreuna.. ”
de cand inca mai erau copii..
Cristescu Bogdan
05/08/2007 at 1:48 PMEram intro gara, in pascani, veneam de la timisoara, treceam prin pascani ca sa ajung in iasi, de unde trebuia sa schimb sa plec spre piatra neamt.
In acea gara am stat 10 min cu trenul in asteptare, eram pe peronul 3, si stand la geam ma pierdeam in ganduri, era timisoara, era saptamana petrecuta acolo, era drumul spre casa , si stand cu capul in palme, visam cu ochii pe geam.
Deodata un alt tren, se aseaza paralel cu al meu si eu visator nu observ ca fix in dreptul geamului meu, o fata frumoasa se uita la mine. Eu eram departe cu privirea, treceam prin trenul ei, dar cred ca ea isi imagina ca o privesc pe ea, se uita la mine si imi facea semne, la un momendat ii zambesc si vroiam sa cobor sa vb cu ea, sai aud glasul, si cand sa ma ridic, trenul ei pleca, sa intristat si a ridicat din umeri cu alte cuvinte “asta e, na fost sa fie” si eu priveam trenul ei cum pleaca.
Sincer tot drumul mam gandit la ea, am simtit ca era mai mult decat pentru mine, era mereu pentru mine, cred ca si acum miash dori sa nu fi visat la ce facusem la timisoara si sa o observ din prima!
Danonino
05/08/2007 at 2:26 PMI’ll be short and oh so un-creative…” Leave me alooo-ooo-ooone/Leave me alooo-ooo-ooone…/Just stop doggin’ me around”
unuzero
05/08/2007 at 3:13 PMImi pare rau ca nu pot sa fiu creativ, dar tot ce canta baietii astia mi se potriveste ca o manusa.
“Te asteptam, bine-ai venit!
Te cunosteam chiar daca noi nu ne-am mai intalnit
Nu mai credeam in vorbe mari
Cum nu mai credeam ca tu vreodata o sa apari
A fost de-ajuns o clipa sa te stiu
O viata si ceva langa tine vreau sa fiu
Toata dragostea din lume
Geloasa pe noi doi ma-ntreaba de-al tau nume
Pe strazi fugim ca doi nebuni
Cele mai simple lucruri pentru noi sunt minuni
Si iti vorbesc si imi vorbesti
Si adormim frumos spunandu-ne povesti
Iti multumesc ca in sfarsit
Ziua de maine e un loc mult mai fericit
Ce dor mi-era sa te-ntalnesc
Ce dor mi-era sa-ti spun pe bune “Te ïubesc”
Vank – Balada pentru o minune
O dedic Irinei, fata pentru care am facut 1400 de km ca sa o cunosc.
kmi
05/08/2007 at 6:38 PMbuna, mi-as dedica mie, in primul rand (“mie” din trecut, prezent si viitor) si tuturor celor care citesc (si celor care nu citesc :)) “My way” – Frank Sinatra. Succese tuturor!
[alex brie . net] » Aventuri muzicale de noapte…
05/08/2007 at 10:55 PM[…] m-am trezit, am luat laptopul in brate si, evident, am inceput sa citesc bloguri. Ocazie cu care am dat de Pink Martini si de al lor “Hey Eugene”. Nu le cunosteam decat melodia cu Brasil, de […]
FleurDuMal
06/08/2007 at 9:29 AMfrumos nu era ca erai
frumos nu erai cand erai
frumos era ca eram
amandoi
mult mai buni impreuna
versuri tampitele… insa persoanele de care merita sa imi amintesc sunt acelea care au facut sa fiu mai buna. si acestea sunt pentru un el din trecut pe care mi-ar fi placut sa “cunosc”
marie
06/08/2007 at 3:59 PMaia cu:
every time I scratch my nails down someone else’s back i hope you feel it
… mi se pare in continuare, la multi ani dupa ce a aparut cantecul, cea mai tare urare unui domn care n-a fost domn pana la capat. 🙂
Maria Ionescu
07/08/2007 at 12:19 PMAh!!! Abia astept sa vina Pink Martini! Earm dispusa si sa platesc ‘deplasare’ in strainatate pentru un concert cu ei! 🙂
Anca
23/08/2007 at 12:27 AMCe cautam la 8 fara 10 dimineata in fata la Billa?
Ce cautam acolo, in fusta scurta de blugi si hanoracul tau mare si gri?
Ce cautam pe bordura sarutandu-te “like a man”?
De ce ne jucam printre rafturi si ne priveam printre pungi de biscuiti?
Doar te cunosteam de 5 zile. Si urma sa pleci in dimineata aia.
De ce ma tineai de mana cand treceam strada si uitai sa imi dai drumul cand ajungeam pe partea cealalta?
“Probably on your flight back to your home town” sau ceva de genul…
De ce te lasam sa ma privesti asa daca stiam ca…?
De ce zambeam atat?
Ce cautam cu tine, ce cautam in privirea ta, ce cautai la mine in stomac?
Nu stiu ce a fost, dar a fost. Sigur a fost.
alexandra
08/09/2007 at 3:04 PMah ce rau imi pare ca nu resuesc sa imi amintesc ce ar trebui sa regret din tot ce-am facut aseara…imi amintesc doar ca mi-a placut, desi nu-mi amintesc ce-ar trebui sa regret din tot ce-am facut aseara