Lift

motto: astia isi bat joc de noi.

Facultatea mea isi tine cursurile intr-un amfiteatru al Facultatii de Chimie, la etajul al treilea din cladirea Universitatii. La etajul al saselea de la Leu nu exista amfiteatru, cum este usor de presupus.

Cursuri in R3. Toate bune si frumoase. In urma cu doi ani, am inceput sa mergem la cursuri acolo. Sala e mare si luminoasa, are acustica foarte proasta, dar nu-i nimic, facultatea noastra a pus o statie de amplificare (adica microfon si cele aferente) si acum se aude bine.

Intr-o zi, ce sa vezi? Ba sa nu vezi, ca nu e suficient! Sa vezi si sa nu crezi! Liftul din Facultatea de Chimie nu ne mai ducea la etajul al treilea. Universitatea are etaje foarte inalte, pana la etajul al treilea pe scari ajungeam in patru labute cu totii, gafaind ca la proba de rezistenta de pe vremuri. Am injurat, ne-am suparat, al naibii lift, dar nu am luat-o personal! De ce sa o luam personal? Daca nu merge liftul, nu merge si basta.

Mare ne-a fost deci mirarea cand o profesoara a coborat din lift la etajul al treilea intr-una din zile. Noi: *clipoc, clipoc*. “Cum se poate asa ceva? Eu am incercat si nu ma duce!”, m-au trecut amintiri din copilarie cand nu ma ducea liftul pentru ca eram subponderala si venea mama sa ma ia cand nu voiam sa urc pe scari. Hopaaaaa! Cat am slabit?

Dar eram mai multi studenti in lift – cat de usurei puteam fi in comparaie cu o doamna profesoara?! This is a case for Secret Squirrel! Am studiat noi problema si am observat ca profesorii au ceva ce noi nu avem: o cartela magnetica ce face *ping* si apoi liftul se deplaseaza pe verticala la apasarea unui boton, adica functioneaza, cum ar veni. Uaaau! Vrem si noi!

N-ai sa vezi! Am aflat incetul cu incetul ca liftului i s-a montat un sistem de pornire declansat de cartelute magnetice care se afla numai in posesia profesorilor de la Facultatea de Chimie. Studentii strica! De aceea nu primesc. Suntem multi (la noi in an sunt 100 de studenti si mergem la cursuri vreo 30, dar…), suntem tineri, ca atare stricam liftul. Sigur, suntem majori, raspundem pentru faptele noastre, daca am fi prinsi jucandu-ne cu liftul am suferi consecintele prevazute in regulamentul Universitatii (nici nu m-am uitat daca exista o prevedere legata de aceste fapte criminale, dar sunt pregatita sa mi le asum daca voi fi prinsa plimbandu-ma intre cele patru etaje ale Universitatii cu liftul).

Dar asta se intampla acum doi ani. Dupa o suparare mare provocata de aceasta decizie umilitoare (studenti vine de la studiu, nu de la stricat lifturi!), ne-am linistit si mergem incet-incet pe scari, ca niste bunicute, ajungand dupa 10 minute la destinatie, de obicei afurisind iar cartelele magnetice.

Acest episod din istoria FJSC trebuie transmis urmasilor nostri, sa nu fie picior de student care sa nu stie ca intai s-a mers cu liftul pana cand acest drept ne-a fost furat de o mana criminala. E prea tarziu pentru noi, cei din anul ala patrulea, dar voi, bobocii, puteti recastiga dreptul deplasarii pe verticala! Puneti cartelele magnetice acolo unde le este locul (adica la gunoi, desigur!) si lasati lifturile sa zburde libere!