Am citit un text semnat de Dragos Bucurenci despre criticile aduse campaniei Fabulouspirit. Independent de campania despre care vorbeste Dragos, imi place mult cum a ilustrat spiritul “sa-i tragem inapoi in cazan” in care ne regasim cu totii doar ca victime, niciodata ca cei care tin de gleznele oamenilor cu initiativa. “(…) nimeni nu-si aduce aminte sa fi pus cuiva o piedica inutila, sa fi omorat o idee buna in fasa ori sa se fi pus prosteste de-a curmezisul unui proiect“, spune Dragos.
As folosi pentru aceasta caracteristica pe care Dragos o identifica drept “socrism” un alt cuvant: franar. Suntem franari! Suntem fricosi si inversunati, lenesi si nemultumiti, am vrea ca lumea sa se muleze pe stilul nostru si sa nu ne zdruncine cu schimbari de ritm.
Scriu sub inflenta unui text interbelic al lui Cioran (Schimbarea la fata a Romaniei) in care autorul pledeaza pentru cosmopolism si critica vehement traditionalismul. Cioran scrie pasional aici, are entuziasmul unui tanar care nu are nimic de pierdut si incearca sa mute muntii din loc.
“Tot ce pune Romania in miscare este bun, tot ce o tine pe loc e rau. Singura iesire este un dionisism al devenirii romanesti. Daca ascensiunea Romaniei ar pretinde idealuri meschine si compromitatoare, limitate si anti-umane, ele ar trebui declarate absolute si perfecte. Ascensiunea unei tari este singura ei morala.”
Parti din textul lui Cioran sunt inca actuale dupa 70 de ani. El se opune “ramanerii” si cere “devenire”. El vrea sa crestem prin initiativa.
“Daca nu traiesti cu sentimentul ca tot ce s-a facut pana la tine in vederea ta s-a facut si ca tu esti o raspantie unica in istorie, daca nu simti ca te cere devenirea sica momentul existentei tale este un absolut, un ce nesubstituibil si unic, atunci nu vei reusi decat sa fii un licurici in soare, o stralucire invizibila, o fandoare de lumina. Numai intrucat axa lumii iti strapunge inima, poti deveni o lume.”
Cioran voia sa evoluam spre Occident. El dadea o mie de sate pe o metropola, zece miorite resemnate pe o picatura de entuziasm frantuzesc. Ar fi schimbat pasivitatea si umilinta in fata destinului (“Asa a fost sa fie”) si linistea orientala pe delirul latin: “O revolutie, cat de proasta, este mai buna decat o pasivitate rusionasa”.
A fi franar inseamna nu numai a nu construi nimic, ci si a distruge mult. A tine cu dintii de trecut, de ceea ce e cunoscut si caldut poate fi lasitate, nu neaparat fidelitate. Sa nu vrei sa incerci, nu te feresti de a risca si a pierde este o slabiciune, nu o virtute.
E nevoie de coloana vertebrala sa ai propriile viziuni. Sa vrei sa pui mana sa ajuti in loc sa dai cu piciorul.
25 Comments
Florin Grozea
05/04/2007 at 1:48 PMAi citat din Cioran. Eu o sa citez din tine, fraza ta finala concentreaza ideea articolului tau. Subscriu!
andressa
05/04/2007 at 2:00 PMFlorin,
ma flatezi prea tare. Am spus un lucru banal care ajunge la urechile celor care oricum sunt deja de acord cu mine: ne-am saturat de lehamite, frica si pasivitate. “Lasa ca merge asa” nu mai merge.
Nu vreau sa-i mai aud pe cei care nu fac nimic si nu vor ca nici altii sa faca, nu stiu nimic si nu vor nici altii sa stie, nu inteleg nimic si ar vrea ca toti sa stea cuminti ca ei sa nu se mai simta vulnerabili.
Tot ceea ce nu e facut de ei, iar ei nu fac nimic prin definitie, e nereusit si neinspirat, un fel de mutant nascut de idei proaste rude intre ele, un monstru pe moarte pe care ei il ucid din spirit nobil cu un glont in cap inainte sa respire.
Si e de doua ori frustrant cand trebuie sa ai grija cum ii iei, ca sa nu ii provoci si mai tare. Ca si cum l-ai trata cu prajituri pe hotul din propria-ti casa, de frica sa nu mai sparga o vaza, fiind stresat.
Cristi Roman
05/04/2007 at 4:39 PMEvdient ca sintem frinari. Putem discuta concret despre problemele Bucurestiului, care ne oftica si ne termina putin cite putin zi de zi.
E corect.
andressa
05/04/2007 at 5:42 PMCristi,
te-au ales seful lor? Eu tocmai despre asta vorbesc. Nu vreau sa mai aud replica mioritica “Asta e! E normal!” Se poate si altfel! De “socrism” te poti vindeca.
Si cand nu-ti convine ceva: pune mana si schimba! Nu mai carcoti atat.
Nu-ti place facultatea cutare? Nu-ti irosi viata, fa ceva ce-ti place, nu te acri printre oameni care nu-ti plac. Fa ceva care sa te inspire!
bogdan
05/04/2007 at 5:46 PMNu pricep, exista un soi de grup misterios, o asociatie sportiva, o secta de indivizi care franeaza devenirea cosmica a Romaniei, dorita de mii de licurici plini de speranta care viseaza in secret un viitor luminos?
Este Romania altceva decat oamenii sai, buni sau rai, decat mioritele sale penibile si activistii sai scoliti la Varsovia?
Este Romania un ideal care trebuie purificat de cei care nu stiu poezie si nu danseaza pe muzica asta nostima a occidentalismului agresiv si uneori incoerent?
Cred ca am mai vazut filmul, era cu nazisti si se termina rau.
E greu de crezut ca poate exista ceva mai cumplit decat orbirea pe care ti-o da dorinta de a salva o lume de ea insasi, uitand undeva pe parcurs ca tot ce exista in jur este la fel de mult “ei” pe cat este si “eu”.
Hagi Alexandru (RIPer)
05/04/2007 at 7:04 PMEu ma simt pregatit sa schimb mentalitati, mai esti tu, mai sunt cativa si nu avem de convins decat 20.000.000 de alti oameni. Eu cred ca e fezabil si ma simt in stare.
andressa
05/04/2007 at 7:21 PMbogdan,
da, exista. Numai ca nu e organizata asa cum iti imaginezi tu: nu sunt un grup sau o secta cu reguli si un lider. Franarii lucreaza pe cont propriu desi au acelasi stil de a descuraja si de a critica.
Cat despre Varsovia, sunt doua posibilitati: sa fi confundat Moscova cu Varsovia sau sa faci referire la mine. Oricare versiune ar fi, zambesc.
E posibil sa nu te regasesti in ce spun eu, poate nu ai simtit ca te injura cineva cand ai vrut sa faci ceva, cand ai propus un proiect, cand nu te-ai multumit cu o carpeala a situatiei infecte. Poate nu ai simtit neputinta altora exprimata prin carcoteli cand ai facut un pas inainte.
Dar asta nu inseamna ca cei care au simtit asta sufera de mania persecutiei. Pur si simplu s-au saturat sa fie descurajati de cei care oricum nu fac decat sa critice.
Nu vreau sa salvez o lume de ea insasi, ci vreau sa salvez un grup de oameni curajosi de lehamitea celor incapabili sa iasa din mocirla. Ne asumam greselile altora intr-o anumita masura, de acrod, dar nu ma pot identifica cu franarii, eu fac parte din alta specie. Prefer sa incerc, sa ascult sugestii, sa dau o mana de ajutor decat sa arunc cu piatra.
Hagi Alexandru,
Vorbesti de parca am pune mana pe pusti si am merge sa-i disciplinam! Asta nu era un apel de tip legionar! Nu curatam lumea de ei :), pur si simplu vorbim despre o problema pentru a o rezolva. Ca la doctor: spui ce te doare ca sa afli cum iti trece.
Bogdan
05/04/2007 at 8:33 PMAi dreptate Andressa, dar cred ca se poate rezolva in mare parte doar cu exemplul propriu si mai putin cu vorbe.
So, let’s do it.
Ratonul de serviciu 🙂
andressa
05/04/2007 at 8:37 PMBogdan,
ai dreptate. Mai putine vorbe!
Verbiaj.
05/04/2007 at 8:57 PMMai bine să vorbim pe teren, vin eu şi citez din clasici, adică din fotbalişti. Dacă ar fi să-şi rememoreze fiecare
un gest făcut săptămâna asta pentru “propăşirea” societăţii (că tot e la modă cuvântul de când cu noile jurământe din Tăriceanu II. Guvernul. Întoarcerea la promisiuni), fiecare ar da din umeri privindu-se pe sine. Gândindu-mă la mine, n-am de ce să fiu mândru. N-am ajutat pe nimeni. Am ţinut post de mâncare, dar n-am făcut nicio faptă bună. A, ba da! Am acordat prioritate unei şoferiţe speriate. Cam puţin, nu? Fabulospirit? Care spirit.
Giacomo
05/04/2007 at 9:34 PM@bogdan – sincer, aplauze la scena deschisa pentru comment.
@andressa
Occidentul. Da. Drogul salvator pe care trebuie sa-l prizam pe nari pentru ca, by default, ne va aduce euforia apartenentei la un sistem de valori superior.
Infuzia de prospetime care sa erupa efervescent in spatiul nostru de oieri si filozofi de catifea, ancorati in sinergia faptelor si incapabili sa eludeze recursul la universalitate. Mai ales prin meandrele concretului.
Suntem franari? Traditionalisti? Fixisti? O conjuratie de imbecili care se intoxica cu un izolationism la nivelul mentalitatii?
Eu sunt roman doar prin simplul fapt ca parintii mei s-au stabilit aici. Apartin etnic unui alt spatiu, in care fostii mei conationali si-au asumat viziunea de a da cu piciorul si ranga intr-un zid, la care multi au pus mana.
Si mi-as asuma pasivitatea rusinoasa a cetateniei elvetiene in detrimentul “intensitatii” europene, dupa care am alergat ahtiati ca niste cotoi in calduri.
Occidentul si valorile lui nu reprezinta un panaceu. Decat atunci cand il analizezi dintr-un turn de fildes. Iar franarii n-au fost distribuiti nici exclusiv si nici mai intens in spatiul carpato-danubiano-pontic.
Am corectat ceva ce-mi scapase in comment-ul anterior.
bogdan
05/04/2007 at 9:41 PMAndreea,
Dar mie mi se pare ca tocmai ai aruncat o piatra si inca una mare, intr-un lac plin cu foarte multi pesti, unii mai mari si unii mai mici dar toti ocupati sa traiasca vietile lor teribil de complicate pe care tu le-ai caricaturizat si simplificat intr-o batalie care nu exista.
Nu cred ca protestul inversunat e vreo solutie imaginabila pentru pasivitatea inversunata.
Nu cred ca poti sa te saturi de lumea ta la fel cum nu poti sa te saturi de tine.
andressa
05/04/2007 at 9:50 PMGiacomo,
eu am facut referire la doua lucruri in text: pe de o parte la occidentalism (cu care inteleg ca nu esti de acord si nici eu nu sunt de acord in stilul lui Cioran aici, sunt mai degraba la mijloc, ca Eliade in alt text pe care l-am citit azi, dar o sa scriu despre asta alta data!), iar pe de alta parte, am facut referire la un anumit stil de descurajare gratuita a oricarei initiative. Cu a doua parte esti de acord? Eu nu o atribui neaparat romanitatii, nu cred ca are etnie acest defect. Pur si simplu spun sa ma enerveaza.
Cristi Roman
06/04/2007 at 12:22 AMTe inseli amarnic, fiindca nu ma cunosti. Din contra, cind vine vorba de Bucuresti, eu chiar ma implic. Uite exemplu aici.
So, ma confunzi. Ia-o mai usor. Ai o viata inainte.
Cristi Roman
06/04/2007 at 12:24 AMApropo, spunea bine cineva mai sus. Mai putine vorbe, fapte!
andressa
06/04/2007 at 8:56 AMCristi Roman,
nu te cunosc, dar nici nu ma insel: imi bazez afirmatia pe feedback-ul tau aici. Esti vesnic nemultumit! Fa-ti un bine si evita lucrurile care nu-ti plac sau schimba-le, cum spuneam.
Cristi Roman
06/04/2007 at 10:23 AMAndresaa, iti doresc Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi tie.
Pasti fericit si celorlalti oameni andress-eri.
andressa
06/04/2007 at 10:26 AMCristi,
degeaba de superi. Iti spun cu cele mai bune intentii: indepartezi oamenii cu stilul “totul e naspa”.
bursu
06/04/2007 at 3:17 PMAndressa, iti pierzi timpul degeaba cu Cristi. Asculta-ma ca stiu mai bine 🙂
Romanii sunt asa si pe dincolo « blog de umor
06/04/2007 at 8:52 PM[…] sunt asa si pe dincolo Am citit postul asta al Andressei. E despre cum sunt romanii. Ea spune ca ar fi vesnic nemultumiti si gata mereu sa saboteze […]
Cristi Roman
07/04/2007 at 2:04 AMbursu,
salut. ce mai faci omule?
bursu
07/04/2007 at 12:43 PMCristi,
eu fac bine. tu?
mihai
11/04/2007 at 4:00 PMfara suparare, dar “fabulospirit”? … sa fim seriosi. nici un cuvant care contine radacina lui “bula” nu poate fi serios. sau poate au facut-o intentionat, si atunci ei sunt neseriosi.
si mai pe bune… “strutocamila” imi spunea ceva. cuvant inventat de un poet. “fabulospirit” spune fix nimica, cuvant inventat cu frica de deadline-uri deasupra capului.
oricum, succes celor care vad lucruri “spirituale” si “fabuloase” in tara asta.
stefanescu
14/04/2007 at 1:08 PMAutorii conceptului nu sunt in stare sa „vanda” acest slogan in Romania, adica sa-l explice si sa se faca intelesi aici, asa ca sunt slabe sperante sa reuseasca afara. In orice companie privata serioasa trebuie sa-ti convingi in primul rand sefii si poate si colegii despre proiectele propuse si abia apoi le pui in practica.
ASA CA CE SA SUSTIN? CEVA CE NIMENI NU A PRICEPUT? CEVA CE NU SUNT IN STARE SA NE EXPLICE? TOT EU SUNT VINOVAT CA SPUN LUCRURI ADEVARATE DESPRE O GRESEALA?
andressa
14/04/2007 at 2:43 PMstefanescu,
eu am pornit de la textul lui Dragos pentru ca mi-a placut introducerea, mi-a placut cum a pus problema. Stiu relativ putine lucruri despre campanie, dar am citit multe critici neconvingatoare, fara argumente, bazate numai pe atitudinea “daca o faceam eu, ar fi iesit mult mai bine!”, iar eu despre acest stil de combatere am vrut sa scriu.
Daca tu crezi ca e o campanie slaba si ai argumente pentru asta (inclusiv faptul ca realizatorii au fost neconvingatori cand si-au vandut produsul), ai dreptul sa te exprimi. Nu esti vinovat daca nu iti place ceva. Totul este sa ai argumente, indiferent care iti este punctul de vedere.
Ca de batut cu pumnul in piept oricine poate fi in stare. Esti de acord cu mine?